Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Niţă alu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Niţă alu' Dâră 
  
Foşnete-n mâlc prin luminişuri călăuzind poteci ce haşurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Ţărani dovedind în nevoiaşe lucrări de fâneaţă şi hotar că prididesc să le facă faţă, cu mai puţină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoţată p-un tăpşan adună mintenaş doi moşneguţi de-ai locului, ce-şi reţin cu greutate patima limbariţei. Îndeobşte ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui – când n-are mărul cocean şi omu-i amărăştean – îi înteţii dintr-odată mierea cuvintelor şi se puse aşa pe şagă, cu năsălie : 
  
- Vere Niţă, prea proptii bre, până târziu în noapte, lustruind masa crâşmei lui 
  
Dragomir răs-alaltăieri, nu ?  
  
- Vorbe, vere Gheorghe, muier'ta te-aţinu cu poveşti întortocheate, pe care numai ea ştie să le scornească, ca nimeni alta. 
  
- Nu iese fum fără foc, vere Niţă. 
  
- De-ar fi aşa, nu dau socoteală nimănui, păi? Mai leagă-i fleanca Măriii, auzi, şi nu te tot fleşcăi pe lângă ea, ba cu una, ba cu alta !?... 
  
- Ieri n-ai scos ioc nasul la amuşin, cheptaru-ţi era pe culme umplându-şi foalele a aerisire, mai observă cu o nuanţă de reproş Gheorghe, zis Panacoadă, ceva mai tânăr. Pe aripa de vânt bătu damfu-n poarta mea şi mă moleşii ca niciodată, vere. 
  
- Nici eu nu-ţi răzimai ruşinea, cu care te scoase acuşica-ntr-o seară muierea, afară... Frecat-ai gardu la Mălăcea doar-doar te-o chema-n aşternut, cum fost-a? 
  
- Vedenii şi păreri dă om cu minte turbure şi vorbă-mpleticită, ce să mai zic... 
  
Se ciondăneau din te miri ce, de pe când fuseseră cuplaţi (şi cu plată!) pe vremuri, în echipa de lucrători forestieri de pe Valea Dâmbovişei şi pe Valea Râuşorului, la Măra. Niţă, cu clupa de cubat buştenii, ales de burjuii Costică Teodorescu şi Ilie Băjan c-avea, se lăuda el, când puneau de-o „acioală”, mai multă „glagorie”... Asta, în timp ce Panacoadă lustruia cu „bătăi şi băşici” la mâini coada toporului, cârligul şi ţapina, că era mai vânjos şi mai tânăr, cu mai mult spor la treburi practice i se spunea. Aista se supăra oleac' însă nu cine ştie ce, mai mult îl întărâta muierea şi de aici bosumfleala necurmată şi rivalitatea. Chiar dacă pân'acum n-o aduseseră niciodată în stare de năpârlire şi tăbăceală foloseau ascuţişul limbii pentru a-şi domina adversarul, ei veri şi vecini cum vă pre-văd şi cum vă simt că pricepeţi, ie-te aşa!  
  
Acuşi grijeau şi oblojeau „afecţiunile” mândriei, care pe unde putea şi sângerarea anevoie se oprea, acu' făceau pace însă din pricină de betegeală şi ceva bătrâneţe ajunsă, pe muteşte dar sigur - azi mai mult decât ieri şi mâine decât azi – să-i cuprindă, se aşezară amândoi în zăboveală prelungă şi se tachinau până când puterile, gândea fiecare, i-or părăsi de tot...  
  
De-ar fi ştiut Panacoadă la ce trudise văru' Niţă în noaptea aia de pomină, ar fi dat drumul şi ar fi întărâtat şi mai mult câinii îndârjiţi ai beştelelii. Prilej nimerit prea cinstitei şi anchilozatei sale guri să se pună în mişcare şi să-şi ia bucătura de libertate, atât de crunt oprimată de la însurătoare încoace şi poate şi mai înainte. N-o recunoştea, dar ofta mereu şi asta se vedea de la o poştă., moment aşteptat de Niţă să-l ia în tărbacă şi să-ntoarcă sorţii de partea lui. Îl lua cu leşin „domnesc” numai când mintea-i zornăia ideea uneltirii pusă-n născoceală, darmite-n lucrare împlinită 
  
- Ceva s-a schimbat şi nu'şce, vere Niţă. O simt şi să zic aşa, nu sunt un învârtit să nu văz că ulicioara de sub tălpi nu mai şovăie la-naintare, pasul e mai uşor, ceva mai sigur şi nepoticnit. 
  
- Vere, tre'să ai orbu găinii şi inimă de pitpalac uşuit şi rebegit ca să nu recunoşti că ideile vin şi când i-ai pus minţii capac, c-un ţoi limpezit cu zamă dă prună, ca să nu dea-n clocot şi leneveală.  
  
- Şi e bună o amăruşcă la conu'Ionel Dragomir să-ţi ia pitacii, bag samă ? 
  
- Chimirul meu nu e şi gazda mărunţişului tău, cloşcă la ai mei d-ar sta şi nu-n cuib străin! 
  
- Măria mea, îşi dădu cu reflecţia Panacoadă, nu puse geană pă geană-n noaptea aia. Ieşise s-aducă apă şi i se păru o mogâldeaţă că bâjbâie şi şmotruieşte ceva, a dat o strigătură de urât dar nimic...Făceam legătura cu damblageala ta, poate... 
  
- Doftoriceşte, drace, încurcătura de maţe de eşti p-aproape şi dă pe goarnă crucit dă ce sminteală e-n stare omu-ăsta! Poftşte dă-l mai lua-n samă, păcatele mele, se burzului ca-ntr-un blestem de deochi, cu raci roşii perpeliţi pe jăratec şi înghiţiţi în lunec de găluşcă ăl mai în vârstă dintre ei. 
  
- Dumiresc vorba dumitale înfiptă, dăsară, vere. Pun cap la cap cu Măria mea şi tot ticluiesc spusele tale de ameţit fără leac, adăugă de luare aminte Panacoadă, hiert că „bătrânu” Niţă Şerb, verişoru' primar al nevesti-si era tot fedeleş la vorbă.  
  
- Bodogăneala pe uliciorică de care pomenii şoala are o legătură, sigur. Rămâne să descurcaţi locul ne-nţelesului... 
  
Cu înţeles însă din parte-le puseră semnu-mpăcării pe ziua respectivă, ţinându-se băţoşi în încrâncenarea care promitea de fiecare dată, că va da în altceva. Însă se stingea, ca şi cum asta le-ar fi fost voia. Aflaţi unul de altul la o aruncătură de băţ cu ţarina, şleampăţi la zorit amândoi, tot găseau răgaz privirilor piezişe, să nu care cumva o uitătură să reînceapă arţagul şi celălalt să nu fie pe fază pentru a da la timp cuvenitul răspuns. Cineva-i asemuise cu doi copii bătrâni, ce-şi poartă sâmbetele pe poza unei tinere drăguţe şi pe juma dezbrăcată - furată de un al treilea, pe care o revendicau, se laudau şi se-ncaierau toţi ca fiindu-le propria mândruţă.  
  
Dezlegarea misterului nopţii cu pricina a venit când Panacoadă mai că nu-i căzuse în genunchi lui văru-său. După ce încercase zadarnic cu muierea lui, vlăguiţi, „cu cerul şi cu pământul” sumedenii de combinaţii şi năzăriri posibile, totul le era searbăd în jur. Nimeni şi nimic ne le intra-n voie, pământul mai putea aştepta un bob zăbavă în mişcarea lui în jurul soarelui - cum au auzit ei că se „procedează” (!). Chiar şi-aşa, urmările apocaliptice ale unei asemenea „îndrăzneli cosmice” asupra planetei şi oamenilor - vieţii în general, n-ar fi valorat nici cât negru sub unghie, faţă de această mârşavă amânare la care îl şicanează văru nevestii lui.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Niţă alu Dâră / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 345, Anul I, 11 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!