Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

NICOLAE TITULESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NICOLAE TITULESCU  
  
"Acest ministru al unei ţări mici face o politică în stil mare. CE OM UIMITOR ! 
  
În politica externă e îmbarcat pe o firavă luntrişoară pe care o conduce  
  
ca pe un vapor mare, în politica internă stă călare pe o scândură putrezită,  
  
căreia până la urmă îi dă o stabilitate de stâncă" 
  
(Edouard Herriot, prim-ministru al Franţei, una dintre personalităţile  
  
celei de-a treia Republici Franceze) 
  
De câte ori vine vorba despre diplomaţia românească, din toate timpurile, numele unui om apare inevitabil pe buzele tuturor. Este vorba despre Nicolae Titulescu. Pentru cei mai mulţi, este diplomatul român ce a devenit preşedintele Ligii Naţiunilor (precursoarea ONU) şi este acea persoana care a avut tăria de caracter şi a găsit forţa necesară de a se opune vehement invadării de către Italia fascistă a Abisiniei (Etiopia de azi). Însă moştenirea sa este mult mai mare de atăt. 
  
M-am hotărât să scriu rândurile ce urmează nu pentru că Nicolae Titulescu ar fi uitat, ci pentru că statul român nu-i cinsteşte cum se cuvine memoria. Cândva datorită lui numele României era rostit cu respect şi admiraţie. Azi numele lui Titulescu abia mai apare în cărţile de istorie, importanţii prezentului fiind alţii – oameni de afaceri, tupeişti, nonvalorile ce au umplut până şi străzile.  
  
Cine a fost Nicolae Titulescu ? Tânăra generaţie ar trebui să pună mâna dreaptă pe inimă şi să fie mândră că s-a născut şi trăieşte în ţara lui Nicolae Titulescu, profesor universitar de drept civil, figură marcantă a diplomaţiei europene în perioada dintre cele două războaie mondiale. 
  
*** 
  
S-a născut la 4/16 martie 1882 în familia unui distins avocat din Craiova, petrecându-şi copilăria la ţară, pe moşia tatălui său, în comuna Tituleşti, din judeţul Olt.Cursurile primare le-a urmat în cadrul pensionului Javet din Craiova, anual trecându-şi examenele la Şcoala primară Obedeanu. 
  
Intră în 1893 cu media generală 10 în clasa I a liceului din Craiova (la colegiul "Nicolae Bălcescu"). A fost cel dintâi premiant de onoare al liceului şi cel mai stralucit elev al şcolii. După terminarea cursurilor liceului, pleacă în Franţa, unde se va forma ca jurist la Facultatea de drept din Paris, obţinând doctoratul cu teza "La theorie des droites eventuels", în faţa comisiei prezidată de renumitul profesor de drept civil Planiol. După revenirea în ţară, 1905, va fi numit profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, iar în 1907 se transferă la Universitatea din Bucureşti. În urma alegerilor din 1912, devine deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, iar cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Brătianu-Take Ionescu, încredinţăndu-i-se portofoliului finanţelor. În vara anului 1918, împreună cu alţi fruntaşi români (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înfiinţează la Paris Comitetul Naţional Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internaţională dreptul poporului român la unitatea naţională, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenţial al naţiunii române. În 1920 îşi începe prodigioasa-i activitate de diplomat căreia i se va consacra în exclusivitate, până la retragerea din viaţa politică. Prima misiune diplomatică o îndeplineşte în 1920 ca delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, fiind unul dintre mediatorii de pace după Primul Război Mondial. Participă la negocierea Tratatului de Pace de la Trianon, după care Transilvania a redevenit parte integrantă a României. În acelaşi an este reprezentantul României la Conferinţa pentru reparaţii de la Spa. 
  
Vreme de două decenii, Nicolae Titulescu om de vasta cultura, dotat cu un ascuţit spirit analitic, şi-a slujit ţara cu abnegaţie şi inegalabilă competenţă; şi, la capătul unui zbucium fără răgazuri şi al unei munci încordate reuşise să devină, în epoca dintre cele două Războaie Mondiale, PERSONALITATEA CEA MAI PRESTIGIOASĂ A VIEŢII POLITICE INTERNAŢIONALE. 
  
În 1921 este numit trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României la Londra, post pe care-l va ocupa, cu o mică întrerupere până în 1932 ; 1920-1936, este delegat permanent la sesiunile Adunării Societăţii Naţiunilor de la Geneva şi la lucrările majorităţii sesiunilor Consiliului Ligii; 1927-1928 - ministru al afacerilor externe; 1930, 1931 - a fost ales, de două ori consecutiv, preşedinte al Ligii Naţiunilor, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu nimeni altcineva ; 1932-1936 - ministru al afacerilor externe. 
  
Titulescu şi-a bazat întreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. După instaurarea nazismului în Germania, dându-şi seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca şi pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate în direcţia întăririi colaborării internaţionale, în interesul păcii şi securităţii europene. Pe această linie politică, Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele guvernului României, convenţia de definire a agresorului şi a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înţelegeri şi pentru încheierea în 1934 a Înţelegerii Balcanice, pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste. 
  
În 1936 este demis din guvern de regele Carol al II-lea, la presiunea cercurilor politice reacţionare, profasciste, din ţară şi din Germania. Se refugiază politic mai întâi în Elveţia, apoi în Franta, la Cannes (1937), denunţând regimul fascist din România. În exil continuă activitatea de promovare a ideii privind asigurarea şi menţinera păcii în întreaga lume. 
  
La 17 martie 1941 a încetat din viaţă la Cannes (sau Souvrettes, Elveţia, după Petre Pandrea) după o lungă suferinţă. În testamentul său a cerut să fie înmormântat în România, dorinţă care a fost posibilă doar la 14 martie 1992, când rămăşiţele pământeşti au fost transportate din Franţa şi înhumate la cimitirul Sfânta Ecaterina din Scheii Braşovului.  
  
*** 
  
Am putea umple cel puţin o bibliotecă în încercarea de a portretiza aceasta figura emblematica a diplomaţiei româneşti, dar marcăm în câteva rânduri secvenţe ale vieţii sale diplomatice :  
  
* S-a afirmat ca mare orator în prima jumatate a secolului XX şi s-a impus în chip deosebit ca diplomat de talie internaţională. S-au întâmplat cazuri, cum a fost acela din Camera Comunelor din 1937, când parlamentarii englezi - vrajiţi de elocinţa diplomatului român - au cerut lui N. Titulescu să repete discursul în limba engleză.  
  
* Titulescu a fost un politician al păcii, militând în favoarea bunelor relatii cu vecinii. El a optat pentru restabilirea relaţiilor cu Uniunea Sovieticã, dar protejând graniţele României. De asemenea, a lansat idea unei Europe unite introducând sintagma spiritualizarea frontierelor, potrivit căreia o abordare transfrontalieră a valorilor cultural-spirituale poate desfiinţa imaginar graniţele dintre state, iar popoarele ţărilor vecine devin mai unite.  
  
* Datorită talentului său diplomatic de excepţie, cât şi a contribuţiei sale la cauza păcii în Europa, Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rămânând un simbol veşnic al României în Europa. 
  
* Pe plan intern a susţinut împroprietarirea ţăranilor, introducerea sufragiului universal, introducerea unui sistem de taxare progresivă. Pe plan extern, Nicolae Titulescu este diplomatul ce şi-a proiectat imaginea asupra diplomaţiei româneşti într-o perioadă de mari schimbări şi turbulenţe într-o Europa ce trecuse deja printr-o conflagraţie mondială şi care încă nu îşi putea găsi liniştea. 
  
* Fluent în mai multe limbi străine, se impune foarte repede prin elocinţa, eleganţa discursurilor, uşurinţa cu care îşi expune liber părerile şi mai ales pentru sinceritatea şi determinarea de a-şi urmări principiile şi de a le transpune în acţiuni în cadrul activităţilor sale. Este deopotrivă admirat şi invidiat de către oameni politici din interiorul ţării şi de către diplomaţii straini. 
  
* A urmărit legitimarea dreptului internaţional, impunerea dreptului în faţa armelor, formarea unor alianţe care să impiedice un nou război. A crezut cu tărie în rolul Ligii Naţiunilor. 
  
A anticipat un nou război şi astfel şi-a pus talentul şi priceperea în coordonarea politicii externe a României în încercarea de a găsi noi soluţii pentru pace şi de a preveni noi conflicte. S-a declarat împotriva revizionismului, a coordonat încheierea Micii Antante (1933), a Înţelegerii Balcanice (9 februarie 1934 – Romania, Grecia, Iugoslavia, Turcia), a urmărit consolidarea relaţiilor cu Franţa, a condamnat încălcarea de către Germania a clauzelor militare din tratatul de la Versailles (1935), a cerut vehement sancţiuni împotriva Italiei la invadarea Abisiniei. În 1929 a semnat alături de Polonia, Estonia, Lituania şi URSS Pactul Litvinov de nerecurgere la agresiune pentru rezolvarea diferendelor între state, marcând astfel ceea ce presa a numit un pact Kellog-Briand al Estului. Ulterior îi susţine şi salută demersul lui Maxim Litvinov de definire a agresiunii şi semnează alaturi de acesta, la Londra (1933) a pactului ce reglementa agresiunea între state. 
  
* Discursurile sale vorbesc pentru sine: 
  
1. Militează pentru ieşirea României din neutralitate în timpul primului război mondial: România nu-şi poate prelungi neutralitatea peste limitele trebuinţelor sale şi mai ales peste limitele demnităţii sale. [ ... ] Ardealul nu e numai inima României politice, priviţi harta: Ardealul e inima României Geografice ![ ... ]Nu, nu va pieri românismul pe urma acestui război: vor pieri numai aceia care nu s-au arătat vrednici de dânsul ! . 
  
2. În concepţia lui Nicolae Titulescu privind desfăşurarea relaţiilor internaţionale şi rolul dreptului internaţional în viaţa naţiunilor, pacea reprezintă elementul central de referinţă, premisa şi scopul dezvoltării armonioase a tuturor statelor, motivaţia şi factorul dinamic ce stă la baza acţiunii progresului. „Pacea – scria N. Titulescu în celebrul său discurs rostit în Reichstag în 1929, Dinamica Păcii – este un fenomen de mişcare. Ea este ceva viu care se înfăptuieşte treptat. Pacea nu este nici odihnă, nici delăsare. Pacea este numai un scop, o direcţie.” 
  
3. În sedinţele Ligii în care s-a pus problema formării unei Uniuni economice europene, a susţinut şi a promovat participarea Turciei şi a URSS la aceste şedinţe, chiar dacă nu erau considerate state în întregime europene: Eu cred că nu sunt zece probleme economice, ci una singură si ca aceasta este o problema mondiala (Intervenţia în comisia de studii pentru Uniunea Europeană, Geneva, 11 ianuarie 1931). 
  
4. Într-o perioadă când vocea marilor puteri se impunea în orice împrejurare, Nicolae Titulescu se opune hotărârilor acestora, determinând luarea de poziţie din parte Ligii Naţiunilor: Regret a nu fi de acord nici cu delegatul Franţei, nici cu delegatul Marii Britanii. Aceasta nu mi se întâmplă des. Dar când mi se întâmplă, nu voi lipsi de a persista în opinia mea, cu aceeaşi tenacitate pe care mi-o cunoaşteţi cu toţii. [ ... ] Se spune că la Geneva ar fi state care îşi fac situaţia cu pumnul şi că ar fi altele care nu obţin situaţia pe care o ambiţionează, cu toate gesturile de devoţiune repetate fără întrerupere timp de 15 ani. Se spune că Societatea Naţiunilor nu distinge între cei care păcătuiesc şi cei care nu păcătuiesc. Or, domnilor, nu există religie trainică ce să nu fi creat pe lângă paradis şi un infern. Dacă eşti totdeauna sigur că te urci în rai, poţi fi totdeauna tot aşa de sigur că o atare religie nu va fi niciodată respectată.[ ... ]Nu m-aţi auzit niciodată ţinând un asemenea limbaj cu privire la chestiunile care interesează direct ţara mea. De data aceasta însă este vorba de ceva mai mult: de o chestiune de justiţie internaţională. Aflaţi de la mine că românii acceptă toate suferinţele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea . (Discurs ţinut de către Nicolae Titulescu în 1935 cu privire la sancţiunile împotriva Italiei fasciste ca urmare a invadării Abisiniei). 
  
5. A prevăzut ascensiunea fascismului şi a nazismului în Europa şi a încercat pe orice cale să consolideze alianţele şi relaţiile dintre state pentru a împiedica escaladarea unui nou conflict: Briand a vrut să practice o politică de înţelegere cu Germania la Cannes în 1922. El a fost împiedicat să o facă, căci lumea spunea: e prea devreme. Experienţa a dovedit că tot ce s-a făcut în urmă a fost prea târziu. (Conferinţa ţinută de Nicolae Titulescu la Oxford, în 1937).  
  
* În cartea unei jurnaliste franceze Genevieve Tabouis – Douăzeci de ani de tensiune diplomatică - dezvăluie că cererea de înlăturare a lui Titulescu din ţară a fost iniţiată de Hitler care vedea în diplomatul român un pericol iminent în calea planurilor sale. Jurnalista relatează că, ambasadorul german la Paris i-a spus că Hitler nu putea trece la aplicarea planurilor sale până anumiţi oameni nu ar fi fost ucişi. Pe lista celor ce trebuiau cumva îndepărtaţi, primul nume era cel al diplomatului român. (Notă: cartea a apărut pentru prima dată la Paris în 1958 – informaţiile cu privire la această destăinuire au fost publicate pe site-ul consulatului României din Boston). 
  
* A dirijat politica externă a României şi a devenit figura simbolică a diplomaţiei române. 
  
Pentru cei din afară va fi persoana care a avut curajul să ia poziţie în chestiunile dificile ale vremii, neţinând cont de influenţa celor pe care îi acuza, apostrofa sau impotriva cărora cerea sancţiuni, toate în numele unui simţ de justiţie nemaiîntâlnit atunci. 
  
* În Cuvântul înainte al cărţii sale, „Politica externă a României”, elaborată în 1937, este citat marele publicist Raymond Cartier, care scria „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui său sonor au umplut istoria diplomatică de după război. El a fost unul din marii oameni ai României, unul dintre marii oameni ai Micii Înţelegeri, unul dintre marii oameni ai Genevei şi, pentru a spune totul, unul dintre marii oameni ai Europei”. Aceste cuvinte sintetizează prestigiul enorm de care se bucura Titulescu în epoca sa şi rolul excepţional pe care l-a jucat într-o perioadă extrem de complicată a istoriei europene şi mondiale. 
  
E timpul să ne recunoaştem valorile, e timpul să ne cunoaştem valoarea ! 
  
_____________________ 
  
Surse: 
  
1. http://www.roconsulboston.com/Pages/InfoPages/Government/Titulescu4.html 
  
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu 
  
3. http://www.answers.com/topic/nicolae-titulescu 
  
4. Nicolae Titulescu – Discursuri (antologie de discursuri şi luări de cuvânt ale diplomatului român), Ed. Ştiiţifică, Bucureşti, 1987. 
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
NICOLAE TITULESCU / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!