Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Nicolae Noica. Condamnabilă îndepărtare de baza şcolii româneşti de construcţii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Ajuns aproape de capătul cărţii „Oglinzi umane”, închinate pe cât i-am putut cuprinde, unor oameni de valoare ai neamului, sora mea Maria Burcă, tocmai îmi scrisese câteva rânduri ce mi-ar fi trezit atenţia asupra unei personalităţi pe care dacă aş fi omis-o din pagini, aş fi încheiat regretabil cartea: Nicolae Noica. Dar scrisesem. Cum era să nu o fac, de vreme ce este vorba despre o personalitate care m-a impresionat de mai mult timp, dar am şi avut ocazia să o întâlnesc, pe 21 martie 2013, la Biblioteca Naţională a României din Bucureşti, când a participat la una dintre Conferinţele ANRM, „Monarhia Constituţională, un proiect legitim pentru România”?! Şi cum nu aş fi făcut-o, în cazul în care aş fi omis până atunci, dacă sora mea îmi scria astfel:  

„Prin opera lor, mulţi intelectuali dintre cei pe care îi avem mi-au permis accesul la lucruri care m-au îmbogăţit. L-am cunoscut pe domnul Nicolae Noica mai îndeaproape, graţie bunei mele prietene, doamna Viorica Apostol. Un intelectual şi un om minunat! Ceea ce nu trebuie să mă mire, dacă ne gândim la familia din care descinde, o familie care a dat acestei ţări o serie de oameni importanţi, o familie din care provine filozoful Constantin Noica, cel care a îmbogăţit cultura română prin opera sa şi prin discipolii pe care i-a avut. Domnul Nicolae Noica i-a moştenit dorinţa de a oferi oamenilor hrana pentru suflet. Din această dorinţă au rezultat o serie de cărţi apreciate nu doar de către specialişti. Când citeşti cărţile domniei sale te cuprinde o mulţumire pentru faptul că ai dobândit nişte cunoştinţe la care, ca nespecialist, nu ai avut acces. Aceste cărţi pe care am fericirea să le am cu autograf, sunt o încântare prin conţinutul lor de date exacte, de documente, de date tehnice şi fotografii. Cărţile sunt sfinte. Este dureros că astăzi se citeşte foarte puţin. O carte o citeşti, îţi ocupă mintea multă vreme şi eşti fericit într-un alt mod decât se vrea de obicei. Speranţa mea este că vor veni vremuri când vom înţelege că trebuie să apreciem pe acei oameni care au valoare şi să renunţăm să-i mai privim pe aceia care ne întunecă viaţa!”.  

Speranţa venirii unor asemenea vremuri nu e transformabilă în act, după cum se cumpănesc unele după altele, faptele contemporanilor. Doar în bogăţia din biblioteci mai zac bogăţii spirituale - în cărţi vechi, pe când multe dintre cele proaspete trebuie cernute...  

La cât e de mare biblioteca sorei mele, şi pentru că o singură carte din ea închide o lume vastă, eu cred că-i într-o cameră de apartament, un univers livresc, unde cărţile luminatului om de carte, de valoare şi de omenie, Nicolae Noica sunt la vedere, semn că li-s dragi sorei mele, mai mult decât altele!  

Cu o mare mirare din partea celor neinteresaţi de ghişefturi din orice, dezastrele cutremurelor se uită! Chiar şi cu preţul lăsării oamenilor să locuiască în spaţii care le pun în pericol viaţa, sau al construirii de locuinţe necorespunzătoare, din cauză că se fură nelimitat orice şi de oriunde, nu se are grijă de sănătatea şi viaţa oamenilor. Anii trec…! Lasă crevase în unele conştiinţe, ori traversează un cu totul altfel de circuit în relaţia cu altele! S-a aşternut uitarea peste acel tragic 4 martie 1977, când s-au zdruncinat munţii Vrancei şi un cutremur devastator a prefăcut în ruine sure, multe construcţii, strivind oamenii sub zidurile năruite. Crăpăturile de atunci, din pereţii unor construcţii, s-au adâncit cu timpul, şi mai mult. Ele se intersectează pe pereţii blocurilor, ca o urzeală, şi desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile şi susură ploile.  

Bătrânele blocuri crâşcă azi a prevestire, în larma vântului, clătinate într-una, din temelii, şi de alte seisme, dar şi de intervenţiile directe ale mâinilor „dibace” care sparg pereţii propriului aşezământ spre a croi prin casă arcade, în stilul arhitectural medieval-asiatic. Chiar se scoate de tot câte un perete, spre a se deschide spaţiul interior mai mult decât a fost compartimentat prin proiect. Ceea ce întreprind aceşti „arhitecţi” de hrube, cu adevărate arsenale de maşini pentru demolare, folosite de ani buni, zgâlţâind blocurile, retezându-le în felii, nu are nicio legătură esenţială cu estetica sau armonia, şi cu atât mai puţin cu arhitectura sau cu structura de rezistenţă a unei construcţii.  

În această stare de fapt, pur contemporană românească, inginerul inspector de specialitate la Institutul Central de Cercetare şi Proiectare Construcţii din Bucureşti, între anii 1988-1990, cadru asociat la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale - Catedra de Statistica Construcţiilor, între 1972-1990, Ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, între 1996-2000, membru al Comitetului de Conducere al PNŢCD în perioada guvernării CDR, membru al Adunării Naţionale Bisericeşti şi al Consiliului Naţional Bisericesc, Nicolae Noica are expertiza neîndoielnică, în măsură să prezinte soluţii, pe de o parte decurgând din lucrările sale de specialitate, iar pe de altă parte din biografii, modele, monografii regăsite în operele sale.  

Se prezintă la modul cel mai apreciabil al simplităţii: „meseriaş în domeniul construcţii, un om care a înţeles întotdeauna să-şi facă meseria bine”. Pătrunzând, printre filele cărţii pe care a scris-o, deducem argumentul subsumat unei înşiruiri de oameni şi fapte din rândurile neamului său, al unei personalităţi întocmai aşa cum se autocreionează. Este singurul inginer dintr-o familie predominată de mari medici: Dumitru Noica, ctitorul şcolii de neurologie, Nicolae Noica, medic, director al spitalului de urologie din Panduri, acum desfiinţat, Mihail Noica, medic primar, pediatrie, la spitalul din Oneşti... Tatăl său era văr cu filozoful Constantin Noica, bunicul a fost absolvent al şcolii de agricultură din Germania, unul dintre cei mai mari publicişti români în domeniul agriculturii şi senator în Parlamentul României.  

Sinteza unei referinţe despre cine ar trebui să urce în funcţiile cele de mai sus ale instituţiilor Statului cuprinde, în formularea fostului ministru Nicolae Noica, puţine cuvinte: „un om liber şi neşantajabil”! De aici începe şi aici se opreşte totul. În legătură cu mecanismul tehnic al furtului în construcţii, ca premisă a unor lucrări necorespunzătoare, pe de o parte şi costisitoare, pe de alta, are în opinia inginerului şi deopotrivă politicianului Nicolae Noica o clară asumare a explicaţiei: „în domeniul construcţiilor, corupţia este un lucru extraordinar de prezent”.  

Furatul, aşadar este o practică înfloritoare în domeniul construcţiilor, potrivit opiniilor inginerului Nicolae Noica. Forma este cea a trecerii din mână în mână a licitaţiei pentru diverse lucrări. Se prezintă nişte sume pentru diverse lucrări, iar diferenţele între oferte ajung până la cincizeci, şaizeci la sută. Câştigă ofertantul sumei celei mai mici, iar după începerea lucrărilor, preţurile se dublează de către comisiile de licitaţii aservite unor interese politice şi numite de un ministru. În cazul în care rezultatele nu sunt cele scontate, fie se anulează licitaţiile, fie persoanele care nu intră în acest lanţ sunt eliminate din comisii. Comisiile şi ministrul reprezintă un grup politic interesat să asigure forme de a se cotiza la diverse formaţiuni. Astfel, lucrările respective sunt încredinţate unui antrepenor, unei fime de construcţii care primesc suma stabilită pentru execuţie. Antreprenorul, firma respectivă plătesc lucrările, materialele, manopera etc., cu sume mai mici, iar diferenţa se returnează către formaţiunea politică sprijinitoare. Această returnare se face cu bani negri, necontrolabili, viraţi prin sponsorizări, spre exemplu, sau prin execuţia de lucrări în beneficiul unor persoane care nu plătesc. Sumele provenite din licitaţii sunt colosale. Aceasta este practica furatului calificat în domeniul construcţii, dominat de sus până jos de corupţie, după părerea inginerului Nicolae Noica.  

Pentru aceasta, contractele pentru lucrările publice sunt secrete şi astfel se ridică necontrolat construcţii în proprietatea unor demnitari care nu pot justifica din propriile venituri sumele necesare. Aşa se construieşte în România, cu folosirea funcţiei politice. Prin comparaţie, în alte ţări nu este aşişderea. Pe când la noi, firma Bechtel, spre exemplu, execută un kilometru de stradă cu cinsprezece milioane euro, în Croaţia, aceeaşi lungime, în zonă muntoasă, este lucrată cu şase, şapte milioane de euro.  

Despre cum poat fi oprită dispariţia banilor în construcţii, inginerul Nicolae Noica, enunţă o soluţie optimă şi în maniera sa de simplitate şi sinteză: „prin punerea ordinii în licitaţii şi verificarea cantităţilor de materiale”. Avem Administraţia Naţională a Licitaţiilor Publice. E un organism de Stat care verifică, sau, mai exact, ar trebui să verifice corectitudinea.  

Corupţia din construcţii aduce la o situaţie gravă siguranţa populaţiei, cu cât se întârzie proiectul de consolidare. Problema protecţiei seismice şi a consolidării e o problemă de siguranţă naţională. „Consolidarea”, atenţionează inginerul Nicolae Noica, „nu este o activitate care să aducă un profit mare şi care să permită corupţia. De aceea nu se execută astfel de lucrări. Este o activitate strictă care poate fi controlată”.  

Aşteptăm! Dezastrele nu intră în ecuaţia dominată de corupţie a exercitării funcţiei politice. Sunt ani de când inginerul Nicolae Noica, remarcabil specialist în construcţii, atrage atenţia, fără prevestiri apocaliptice, dar ca un grav şi repetabil semnal de alarmă.  

Locuinţele oamenilor, fie sunt nesigure şi se impun consolidări neîntârziate, fie sunt executate necorespunzător, sub efectul corupţiei care asigură ridicarea între cer şi pământ a vilelor opulente, beneficiarilor din cercul puterii.  

Pretutindeni, blocurile, privite din două planuri consensuale, sunt monumente edilitare cu însuşiri funcţionale de confort locativ şi estetic. Dar blocurile României sunt lăsate la bunăînvoirea cu edilii corupţi care, contra unei mite, admit să fie distruse, aşa cum admit construirea în spaţiul public, de coşmelii oribilizate. Fiecare coşmelie are o legendă ce ilustrează corupţia şi manipularea, rezistând, numai Dumnezeu ştie până când! Trauma e veche, în aşteptarea alteia altoite pe acelaşi trunchi, ce sporeşte lent şi lejer…! Ţara are verigi care înlănţuie de la unghii, până la creastă, în cea mai covârşitoare majoritate, convertite, reconvertite şi reconvertibile, fiecare întreagă aşezare!  

O parcurgere cu ochii a cărţilor lui Nicolae Noica, e o călătorie în timp, prin Bucureştiul de altădată, mai cu seamă, nesfârşit de agreabilă, în parfumul de epocă al Micului Paris, printre monumentele de arhitectură nerepetabile, creaţii ale unor înaintaşi geniali în domeniul construcţiilor. Ascultarea semnalelor sale de alarmă, cu privire la consolidarea construcţiilor şi grija la execuţia celor noi, este o deopotrivă de interesantă întâlnire cu unul dintre personalităţile de la care, refuzând primirea ştiinţei şi experienţei sale, ne îndepărtăm condamnabil de baza şcolii de construcţii româneşti.  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Nicolae Noica. Condamnabilă îndepărtare de baza şcolii româneşti de construcţii / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1122, Anul IV, 26 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!