Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Constiinta > Mobil |   



Nicolae NICOARĂ HORIA - POEME DIN SPITAL

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ŞI POEŢII SE ÎMBOLNĂVESC UNEORI...

Cerul nu e deplin fără nori,
Nici amintirile nu sunt frumoase,
Şi poeţii se îmbolnăvesc uneori,
Oameni şi ei în carne şi-n oase.

Aici pe pământ, câtă vreme trăiesc,
Au sufletul tânăr în poezie,
De viaţa lor prea puţin se îngrijesc,
Numai cuvintele sănătoase să fie...


DUMINICA DIN SPITAL...
(Mamei, de dincolo de ea...)

Ştiu că Duminica
e vindecătoare,
întru sănătatea noastră
a fost dată,
ea nu e o zi oarecare-
Duminica nu se îmbolnăveşte
niciodată!
Cu trupul şi cu sufletul
plin de durere
mi-a fost dat
să o trăiesc în spital,
Ziua de odihnă
şi
de Înviere-
Duminica în toate
e fără egal...


MUNŢII, MOŢII...

Vă port durerile sub tâmple
Cu toate gândurile voastre
Şi-adeseori întreg se umple
Cuvântul meu de zări albastre.

Cât de departe sunt de voi,
Dar îmi sunteţi atât de-aproape!
Mereu mă cheamă înapoi
Acelaşi murmur sfânt de ape

Acolo-n Ţara transilvană,
În care mi-a rămas devreme
Copilăria mea orfană
În focul sacru din poeme.

Ca dorul puilor de cuc
De mamele adevărate,
Cât de curând o să mă duc
Să-i vindec rănile uitate

Şi dac'o fi s-adorm vreodată
Prea obosit de-această viaţă
Să-mi puneţi trupul frânt pe roată
Acolo într-o dimineaţă...

Ce dragi îmi sunteţi, Munţii mei,
Ce dragi îmi sunt de-acasă Moţii,
Mă simt legat de voi, de ei,
Ca stelele de bolta nopţii!


OLARUL ŞI POETUL...

Ferice de olarul
care aude
lutul
vorbindu-i din ulcior-
îţi mulţumesc,
vrednicul meu
creator!
La fel e poetul
care
aude cuvântul
din poemul
tradus-
ferice de cel
ce
m-a
spus!


CUVÂNTUL ESTE VIAŢĂ...

Cuvântul este viaţă şi viaţa e lumina,
De când îl ştiu în mine mi-a fost atât de drag
Şi dacă împreună am cunoscut ce-i vina
Iertat să-mi fie gândul din care eu mă trag.

Femeia mea, femeie fără de care mersul
Mi-ar fi pustiu ca vântul, zădărnicit şi orb,
În preajma ta fecundă ce limpede mi-e versul
Ca aerul pe care tot mai flămând îl sorb!

Tu ştii ce dulce-mi este povara asta sfântă
Când mi te-aud prin suflet fecioară cum reciţi
Şi-adeseori cu tine mă simt ca pâinea frântă
Şi numai laolaltă noi suntem fericiţi!

Cuvântul este viaţa şi începutul ei,
Asa e scris acolo, în Cartea cea divină
Să nu ştim niciodată tăcerea noastră ce-i
Şi nici tăcerea lumii atunci când o să vină...


ÎNVĂŢĂTORULE, UNDE LOCUIEŞTI?

Asemenea apostolilor
Ioan şi Andrei
L-am întrebat şi eu odată
în vis:
Învăţătorule, unde locuieşti?
De atunci,
când scriu
aud mereu răspunsul:
acolo unde eşti,
în poezia cea adevărată...


E ZIUA TA...

Din calendar cad ultimele file,
Să le oprim risipa, ştiu că vrei,
E ziua ta, cea născătoare de zile,
Vrednice zile ale pruncilor mei!

Fără ea nicio împlinire nu-i,
În marginile ei abia te încape,
E ziua ta, ieri a fost Ziua Lui
Şi bucuria-i umedă sub pleoape!

Ce să-ţi doresc, mai mult decât se poate?
Să-ţi fie vârsta tânără şi întreagă,
Femeie, cea mai mamă dintre toate,
Femeie, dintre toate, cea mai dragă!

Sub cerul Dragostei şi-al biruinţii
Să îţi colinde îngerii în cor-
E ziua ta, să ne iubim părinţii,
Nimic nu este fără jertfa lor!


DARUL POEZIEI...

Când a împărţit Dumnezeu
darurile
pe pământ,
unora le-a dat
poezia,
altora,
diferite stări materiale...
Eu sunt mulţumit
cu acest dar!
Niciodată nu i-am cerut
o altă stare.
Celelalte, neîndestulătoare,
sunt
în zadar...


IISUS PLÂNGEA...

Mi-e sufletul când scriu ca o vioară,
Să vezi un Fiu de Dumnezeu plângând!
Întreg cuvântul meu se înfioară,
Cuvântul meu, cel mai presus de gând...

Iisus plângea şi lacrimile Sale
Se-aud şi azi cum cad peste pământ
Când a strigat atunci cuprins de jale-
Ieşi, Lazăre, afară din mormânt!

Şi înviatul, mort de patru zile
I-a ascultat cuvântul Cel de Sus,
Oriunde mergi, din ochii tăi, copile,
Să nu uiţi lacrimile lui Iisus!

Şi voi, care-mi citiţi aceste versuri
Să v-amintiţi cu dragoste de Dânsul,
De Cel şi astăzi plin de ne-nţelesuri-,
Iisus plângea, slăvit să-I fie plânsul!


CA LUMINA SUB PLEOAPE...

Nu voi avea niciodată cuvinte de-ajuns,
Nici tăcerile mele nu te pot cuprinde,
Ţară a Moţilor, cea de jos şi de sus,
Cea plină de patimi şi de colinde,

Slăvite să-ţi fie poemele toate,
Slăvite să-ţi fie cântările tale,
Cele de dragoste şi de dreptate,
Cele de bucurie şi de jale!

Ce dragă îmi eşti, ca lumina sub pleoape!
Lumina în care ochii mei învăţară,
Ferice de cel ce te are aproape,
Ferice de cel ce te ştie de ţară!  


NU MAI AM RĂBDARE...

Nu mai am răbdare, ţipă pruncu-n pântec,
Nu mai am răbdare, geme cel bătrân,
Nu mai au răbdare notele din cântec,
Iarba de pe câmpuri ce visează fân...

Nu mai am răbdare, peste tot aud,
În tramvai, pe stradă, la spital, în gară,
Adevărul vieţii e atât de crud,
Îmi pătrunde-n suflet ca o Niagară.

Cel de lângă mine linişte nu are,
Îi simt răsuflarea oarbă, ca de gheaţă,
Doamne-al îndurării, dă-i, Te rog, răbdare
Până mă voi duce din această viaţă...


ŞI VULTURII DORM...

Singuri,
câteodată,
şi vulturii dorm
între aripi.
Nimeni nu ştie
când,
zburând,
zburând...


NOAPTEA DIN SPITAL...

Ce lungă e noaptea din spital
cu liniştea rănită
între două ambulanţe!
Nimeni nu ştie
cine-l aşteaptă la capătul ei.
Aerul aici uneori
e tare
ca piatra.
Se-aude cum muşcă din el
bisturiul...


CE-I SUFERINŢA ŞI DE UNDE VINE...

Mereu se întreabă sufletul din mine,
Răspuns la întrebare nu aştept,
Ce-i suferinţa şi de unde vine,
De ce i-e dată celui bun si drept!

Tu iartă-mă ce spun şi mă înţelege
Muşcat de viaţă ca un lup flămând,
Talharii, hoţii, cei fără-de-lege
Sunt ocrotiţi de cine şi de când?

Mă ispiteşte gândul, ştiu prea bine,
Fără durere fericirea ce-i?
Şi totusi mă întreb de unde vine,
Cine oare e stăpânul ei?


ÎNTRE NOI LUMINA...

Mi-am adus aminte de întrebarea ta,
Singura din toate care mă mai doare,
Azi şi niciodată nu o pot uita-
Pasărea când piere, cântecul nu moare?

Mire si mireasă-dulce sărbătoare!
Dacă nu e nuntă nu ştii rodul ce-i,
Fructul nu există dacă nu e floare,
Am iubit în viaţă sfântă jertfa ei!

Fără dimineaţă nu e nici amiază,
Fie ceasul zilei pururi lăudat,
Între noi lumina e atât de trează,
Cine îi măsoară asfinţitul dat?

Jumătatea clipei ca să fie întreagă
Mi-a plăcut cu tine-n ea să mă ascund,
Că ţi-e dor de mine, întrebare dragă,
Ştiu şi nu e vreme încă să-ţi răspund...


BUCURIA ÎNTUNERICULUI...

La început
lumina şi intunericul
convieţuiau împreună.
Fără lumină
nici întuneric nu-i!
Ea
s-a îmbolnăvit.
Ce bucurie
nebună!
Când el a fost bolnav
cine a stat
la căpătâiul lui?


NU-I NIMENI SĂNĂTOS...

Nu-i nimeni sănătos pe lume
Şi din acelaşi crez vă spun,
Toţi suferim de-o boală-anume,
De la nepot pân' la străbun!

Cine din somnul tău te scoală
El ştie vindecarea ce-i,
Chiar viaţa însăşi e o boală,
Iar Dragostea e leacul ei!

Aici, sub zarea necuprinsă,
De-a pururi cu speranţă ninşi,
Toţi suferim de-o boală învinsă,
Învingătorii ei,învinşi...
---------------------------------------------

Nicolae NICOARĂ-HORIA
30 decembrie 2013
Arad, România

 

Referinţă Bibliografică:
Nicolae NICOARĂ HORIA - POEME DIN SPITAL / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1100, Anul IV, 04 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!