Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Cuvinte > Mobil |   



Nicolae NICOARĂ-HORIA - INVENTARUL CUVINTELOR (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

SEMNE

Semne sunt că voi pleca şi eu,
Nu ştiu Ziua, Ora, Clipa,
Tot mai obosită mi-e aripa
De pământ, nu dinspre Dumnezeu...

Semne sunt că voi pleca oricum,
Acolo unde şi ai mei s-au dus,
Atât mă rog Părintelui de sus
Plecarea mea să nu fie acum...

Semne sunt destule pe pământ,
Dar câtă vreme locuieşti în Viaţă,
Tu, Omule, învaţă şi învaţă-
Nemuritor nu-i nimeni în cuvânt...


SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE

Ferice de cel care crede în tine,
ferice de cel ce te poartă la sân,
de semnul acesta nu mi-e ruşine,
cum nu mi-e ruşine că sunt bătrân!

Cât de mult mi-a fost drag din pruncie
când mă rugam şi-l făceam pe ascuns!
nu avea voie copchilul să ştie
de Adevărul din el nepătruns...

Câtă lumină e în numele sfânt,
cât întuneric şi câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
e atâta împăcare şi Înviere!

Învăţat-am Semnul Crucii de la Mama,
Ca semnul cel dintâi de punctuaţie-
Oriunde mergi copile, tu ia seama
Ce mult a suferit această naţie!

Cu Biblia-i străpunsă de pumnale,
Cu sângele ce-a curs din ea şuvoi
Strămoşii tăi au însemnat o cale
Şi de lumina ei să nu te-ndoi!

Ce nobilă, ce trainică putere
Avură ei, sărmani plugari şi-oieri
Când se rugau prin tainice unghere
În limba asta, plină de tăceri.

Ce teafără-i şi dreaptă rădăcina,
Întreg copacul pare un tumult,
În ochii lor n-a scormonit rugina
De două mii de ani şi mai de mult

Şi-oriunde-ar fi prin viaţă să te duci,
Mânat de vreme şi purtat de soartă,
Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci,
De Crucea care vindecă şi iartă...


CUVINTE SIMPLE

Tot mai simple sunt cuvintele mele
şi tot mai străvezii.
Oricine îşi poate vedea
tăcerea prin ele,
cum se vede soarele
prin zi...

Amărăciunea victoriei...
Duminică, 19 Sept. 2010.

Şi eu am cunoscut
Amărăciunea
Victoriei...
Dulcele-amar
L-am sorbit cu nesaţ
Din cupele ei
Până
La
Zaţ...
În jur
Mai aud şi acum
Tânguindu-se
Inşii-
Invidioşii, geloşii,
Învinşii...


INVENTARUL CUVINTELOR
(Biblios, Biblie, Bibliotecă ... )

Din când în când,
Precum cărţile
Dintr-o Bibliotecă,
Şi ele,
Cuvintele,
Ar trebui inventariate,
Măcar odată
La cincizeci de ani!
Şi nu în zadar...
Cele pierdute, furate,
Găsite lipsă
La
Inventar,

Fie
Imputate!
Despre celelalte cuvinte,
Uzate
Fizic şi moral,
Ori deteriorate-
Dacă vor fi
Casate,
În următorul material...


SCRIE PÂNĂ ŢI SE VEDE

Scrie până ţi se vede
Îmi spunea sărmana Mamă,
Fericit e cel ce-i crede
Adevărul din năframă...

Pe tăbliţa cea de piatră,
De durere şi de Dor,
Cu tăciunii stinşi pe vatră
Eu scriam la umbra lor...

Scrie până ţi se vede,
Ea şi-acuma îmi tot spune,
Ţine-i, Doamne, pururi verde
Sfânta preaînţelepciune!

Vorba ei de duh e plină,
O ascult şi-o înţeleg-
Scrie până e lumină,
Până soarele-i întreg...


SCRIU ...

Când mă trezeşte dimineaţa
din somn
îmi întind mâinile rugătoare
spre Tine...
Uneori le aud
atingându-Te
şi mă simt ca un cuvânt vindecat
de Tăcere!
Scriu...


OM FĂRĂ POEZIE NU-I !

Nu-i musai versul meu să placă,
Om fără poezie nu-i!
Când vine ea, urâtul pleacă,
Cu toate neamurile lui!

Tu trebuie s-o recunoşti
Din măştile tot mai ciudate,
Pe lume sunt deştepţi şi proşti
În fiinţele ce le-au fost date.

Da, mai aud pe câte una,
Pe câte unul, mă iertaţi,
Şi eu îi iert întotdeauna-
Poeţii sunt nişte rataţi!

Acestora nu am putere
Şi nici cuvinte să le spun,
Pe Fiul Omului- durere!
În lume L-au făcut nebun!

Am învăţat din viaţa Lui
Şi-aşa voi învăţa mereu-,
Om fără Poezie nu-i,
Nici Fiul fără Dumnezeu!


LĂSAŢI-L SĂ SE NASCĂ
(15 Ianuarie 2014)

Lăsaţi-l să se nască în linişte şi-n pace,
Nu are nicio vină copilul năzdrăvan,
E Ziua lui şi gata, nu-i nimeni s-o revoce,
Cum e şi ziua noastră în fiecare an!

Aşa precum se naşte din sinea ei lumina,
Aşa precum se naşte pârâul dintr-un val,
Lăsaţi-l să se nască din Dragoste, deplina,
De când aştept să treacă Poetul prin Ardeal!

Lăsaţi-l să se nască, oricum şi-aşa de-o vreme
Nu prea se mai întâmplă minuni aici sub soare!
Mă-ntreb, de Eminescu azi cine se mai teme?
Mă-ntreb ştiind răspunsul durut din întrebare.

Lăsaţi-l să se nască, e dreptul lui acum,
Precum în Munţi se naşte ecoul din ecou,
Nimic din Eminescu azi nu mai e postum,
Nepotolit cuvântul cel scris e-atât de nou!


LUMEA ASTA

Întotdeauna lacrima-i sărată
Şi atunci când plânsul nu-i amar,
Tot mai multă lume-i supărată
Ori e fericită în zadar...

Bolnavi înspre uitare se duc anii,
În urma noastră mai rămân strămoşi?
Dar nu e vremea încă de litanii,
Copiii să ne fie sănătoşi!

Rodească-n ei speranţa de mai bine,
De-aceea vă mai spun cât oi mai fi-
Pentru acum şi-n vremea care vine
S-aveţi mai multă grijă de copii!
...................................................
Lumea asta-i tot mai supărată,
Lumea asta nu-i precum a fost-
Întotdeauna lacrima-i sărată
Şi-atunci când e plânsoarea fără rost...


SCRISOARE DIN ARIZONA
(Răspuns lui I.N., un prieten drag,
pribegind prin deşerturile Arizonei)

„Tot mai scurte ni se par clipele, zilele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Rămân în urma noastră amintirile-
Cine la cină să le mai cheme?

Adunăm în sertarele Vieţii de toate,
Şifonierele ne sunt tescuite şi ele...”
Mi-ai umplut sufletul de singurătate,
Prieten drag al tinereţilor mele...

Cum arde acolo, departe de ţară,
Scrisoarea ta scrisă cu litere adânci,
Durut înmuitate-n cernela amară
Şi iarăşi urc Dealul acela pe brânci

Şi iarăşi mă umplu de pacea rămasă
Sub streaşina Vremii, în cuibul de lut,
Ce Dor îmi lumină paşii spre Casă!
Copilăria în care o să mă mut...

„Tot mai scurte ni se par zilele, clipele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Cocorii îşi frâng în uitare aripile-
Cine din toamnă să îi mai cheme?...”


NU MĂ-NTREBA DE UNDE VIN

Nu mă-ntreba de unde vin,
Din care asfinţit anume,
De Dragoste mereu mi-e plin
Surâsul care-l port prin lume...

Nu mă-ntreba spre unde pleacă
Flămânzi de Viaţă paşii mei,
Opreşte-i dar din drum oleacă
Ori toată noaptea dacă vrei...

Şi-atunci când zorii se revarsă
Peste acest Poem ne-scris,
Cu mâna ta pe suflet, arsă
De Dor, să mă trezeşti din Vis...

Se frânge pâinea pentru vin,
Cuminecat îndeajuns
Nu mă-ntreba de unde vin-
Nu-i vreme încă de răspuns...


ÎMI PLACE SĂ VISEZ

Îmi place să visez şi visez încă
Prin somnul tău din ce în ce mai lin,
De-o vreme noaptea e tot mai adâncă
Şi visul mai ciudat şi mai deplin.

Ca soarele de dincolo de nori
Visul meu nu-i marfă de negoţ,
Cu el în braţe mă trezesc în zori
Cum ne trezeam acolo printre Moţi...

El niciodată nu mi-a fost bătrân,
De nicio boală pe pământ nu zace,
Treaz dacă sunt şi-atunci îl port la sân-
Îmi place să visez şi cui nu-i place?


FÂNTÂNA MEA

Fântâna mea e încă la amiază,
Ferice dar de cel ce însetează,
Drumeţule, oricând din apa ei,
Dacă ţi-e sete-apleacă-te să bei!

Nu-i căuta în adâncimi izvorul,
Ci potoleşte-ţi arşiţa şi dorul,
De va seca? să nu îţi fie teamă,
Preaplinul se revarsă fără vamă.

Când Horea în lanţuri era dus
Acolo-n Munţi, pe Arieş în sus,
Izvorul s-a înălţat spre gura lui
Şi l-au lovit soldaţii nimănui;

Fântâna-n stâncă de atunci e oarbă
Ca nimenea din ea să nu mai soarbă,
De-aceea m-am legat cu jurământ
De apa ei din cer şi din cuvânt!

Fontana mea, ce vine de departe
Tuturora fără preţ se împarte,
Atâta doar te rog, oglinda-i clară
N-o tulbura cu vorbe de ocară...


SUFLETUL POETULUI

Eu, păstorul de miei,
ce eram,
citindu-i poeziile lui
adeseori
mă întrebam:
cum arată oare
sufletul Poetului?
Vara,
din ierburi
privind cerul,
mă rugam,
învăluit în parfum-
dezleagă-mi, Doamne,
misterul!
Rugăciunea aceea
o aud şi acum...
De atunci,
din ruga mea
de copil,
n-am ştiut niciodată
de unde
vine!
Pipăindu-mi sufletul
agil,
nu credeam
că e om
ca şi mine...


CÂNTEC ÎN LIMBA ROMÂNĂ
„Mulţumesc lui Dumnezeu...
că încă mai visez româneşte!”

(Ioan Virgil Balint)

Mi-e ruşine Doamne şi ce grea ruşine,
Ştiu, ruşinea firii n-o să-mi fie scut,
Rătăcit prin lume am uitat de tine
Limba Maicii mele care m-a născut!

Am uitat devreme cea dintâi povaţă
Cum îşi uită oul pasărea din zbor
Şi aici acasă pruncii când te-nvaţă
Gânguresc întruna pe înţelesul lor...

Limbă Românească, cea mereu hulită,
De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă,
În văzduh şi-n piatră pururi scrijelită,
Limba mea rănită, limba mea cea dacă!

Astăzi, când e ziua închinată ţie
Dintre câte încă mai sunt pe pământ,
Toată viaţa noastră Ziua ta să fie
De la steaua dată, până la mormânt...


DOINĂ

Doină, doină, frunză arsă,
Cântec risipit în vânt,
Ştiu că lor nici nu le pasă,
Nu au vreme de cuvânt!

„Noroc bun!” ce vorbe sfinte
Le-auzeam printre ortaci!
Cum să stai atunci cuminte
Când vezi răul şi să taci?

Scriu să îmi astâmpăr focul,
Când eram în Munţi miner
Căutam cu ei norocul
În adâncul fără cer!

Toată Ţara-i o ruină
De la nord până la sud!
Ofilite flori de mină:
Baia, Roşia, Abrud...

Le-am privatizat pe toate,
De ce văd mi-atâta silă!
Peste amintiri uitate
Creşte iarba fără milă...

Frunză verde, frunză arsă,
Toamnă pustiită-n noi,
Astăzi când mi-e dor de-acasă
Mă duc parcă la război!
-------------------------------------------------------
Nicolae NICOARĂ-HORIA, (pseudonim Silvania Ardeleanu), născut la 22 noiembrie 1951, în localitatea Sohodol-Nicoreşti, judeţul Alba. Poet. A profesat mai multe meserii: electrician, director de cămin cultural, vice-primar şi primar (Şagu, jud. Arad), referent cultural la Inspectoratul Judeţean Arad şi bibliotecar-metodist la Biblioteca Judeţeană „A. D. Xenopol” Arad. Debutul literar, în ziarul „Unirea“ din Alba Iulia, în anul 1967. Debut editorial, în volumul colectiv, „Cântec pentru zorii de zi”, Editura Albatros, Bucureşti. A frecventat cenaclurile literare arădene „Poesis“, „Luceafărul“ şi „Lucian Blaga“ (Cenaclul Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad)

Premii obţinute: 1974, „Nicolae Labiş“, Suceava; 1977, „Nicolae Bălcescu“, Râmnicul Vâlcea; 1997, „Panait Cerna“, Tulcea; 1981, „Gheorghe Şincai“, Bucureşti; 1983, „Lucian Blaga“, Sebeş-Alba; 1995, „Aron Cotruş“, Arad; 1997, Premiul I la Festivalul Internaţional de Poezie „Drumuri de spice“ (Uzdin-Iugoslavia), cu vol. „Cuvântul nu stă la vamă”; 2000, „Avram Iancu - permanenţa unei biografii istorice“, Alba Iulia, s.a.

Volume publicate: „Cântec pentru zorii de zi“, Editura Albatros, Bucureşti, 1983 (volum colectiv); „Desculţ prin Transilvania“, Editura Euroland, Suceava, 1995; „Cuvântul nu stă la vamă“, Editura Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia, 1998; „Acasă“, Editura Macarie, Târgovişte, 1999; „Singur în faţa cerului“, („Sam pred nebom“, volum de versuri bilingv româno-sârb), Editura Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia; „Sfântă Duminică a învierii“, Editura Viaţa arădeană, Arad, 2001; „Din umbra flăcării“, Editura Macarie, Târgovişte, 2001; „Desculţ prin Transilvania“, ediţia a II-a, Editura Euroland, Suceava, 2002; “Doi poeţi-aceeaşi limbă” („Intre leagăn şi stea” - Nicolae Nicoară-Horia şi Vasile Barbu), Editura Nigredo, Arad, 2008. Gata pentru tipar, volumul de poezii: „Nu ştiu dacă sunt”, ş.a.
(George Roca, Rexlibris Media Group, 17 februarie 2014)
 

Referinţă Bibliografică:
Nicolae NICOARĂ-HORIA - INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!