Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Cuvinte > Mobil |   



Nicolae NICOARĂ-HORIA - CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AMINTIRI POSTUME

Nu îţi fie teamă,
Verbul încă-i viu
Şi îmi poartă paşii
Hoinăriţi prin lume,
Câteodată-mi vine
Să m-apuc să scriu
Cartea mea de versuri-
Amintiri postume...
Cerul de-acasă
Plin e de cuvinte,
Ca un glas de clopot
Mântuit la Blaj
Tu să-mi fii aproape
Ca şi înainte
Când aveai în palme
Sufletul meu gaj...
Bântuie prin Aer
Patimi fără nume,
Seceta preface
Rugăciunea-n scrum-
Câteodată-mi vine,
Şi nu ştiu anume
Cine mă îndeamnă,
Să mă scriu postum...


A OBOSIT POEZIA

Neliniştea se joacă cu gândurile mele,
A obosit Poezia, aşa mi-ai spus,
Cuvintele tale aş vrea să mă-nşele,
A obosit Poezia şi tu te-ai dus...

Adevărul acesta nu pot să-l îndur,
Poleit de ar fi cu aur şi-argint-
E tot mai ciudată lumea din jur,
Asta de-o vreme o văd şi o simt...

Ia-mi de pe suflet temuta povară,
Poezia mea-i tânără ca un ciled,
Poezia mea umblă desculţă prin Ţară,
A obosit Poezia? Nu pot să cred!

Cu sufletul ei nu e de joacă...
Poezia adevărată- o spun mereu,
Poezia e Aerul care mă-mbracă,
Poezia vine de la Dumnezeu!


BLESTEM

În Versul tău cu-ncolăciri de şarpe
Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,
Ca Aerul neliniştit pe harpe
Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată...

Să nu se-aline mâna care scrie,
Gândul tău de-a pururea văpaie,
Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,
Să nu te mai încapă- Nicolae!
............................................
Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,
Nu se nuntise floarea pe pământ-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte
Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt...


BRUTAR FERICIT
(Între pâinea cuvântului şi Dumnezeu)

Aşa e sufletul meu câteodată,
În zi de Duminică, mai ales,
Precum aluatul dospit în covată,
Oriunde mi-e gândul zbucneşte un vers...

Nu te mira de ce sunt căprui
Ochii din Vis când se uită-n lumină,
Umbra din flacăra mea să rămâi
Şi după stingerea când o să vină...

Am dat tuturora puţinul în dar,
Din tot ce-am primit de la Viaţă mereu,
De aceea mă simt fericitul brutar
Dintre pâinea cuvântului şi Dumnezeu...


CULTURA

„Nu mai avem nevoie de Cultură”,
Spunea trimisul-şef de la Judeţ,
Nici să semneze nu ştia citeţ
Şi-n ochii lui purta atâta ură!

În viaţă insul n-a citit o carte,
La un concert vreodată nu s-a dus
Şi din fotoliul unde a ajuns
Înţelepciune şi destine-mparte!

El nu ştie ce-nseamnă Simfonia,
Mai mult nici nu cunoaşte cheia-sol,
Tristeţile îmi dau acum ocol
Şi-mi clocoteşte-n inimă mânia...

„Tăiaţi fără de milă-n carne vie,
De ce în Viaţă s-au făcut artişti?”
Tu, Patrie, de vrei să mai exişti
Trezeşte-ţi fiii dintru letargie...

„Nu mai avem nevoie de Cultură”,
Spunea trimisul-şef de la Partid,
De alte cele Omul e avid
Şi-n ochii lui ardea atâta ură!


DACĂ SUNT TRIST...

Lumina doarme-n frunzele de duzi,
În Visul de mătase eu mai cred,
Dacă sunt trist de ce mă tot acuzi,
Nu-i versul meu întotdeauna mied,

Nu-i versul meu întotdeauna înger
Şi el mai pătimeşte pe pământ,
Desculţ prin mărăcini atunci când sânger
Eu nu îmi vindec rănile-n cuvânt

Şi nu mă plâng provocator de milă
Pe umerii acestui timp concav,
De toate linguşirile mi-e silă,
Mă simt stăpânul Vieţii, dar şi sclav!

Frumos nu sunt, dar nici urât din fire,
Ce spune vântul, asta-i treaba lui,
Dintr-un cuvânt eu m-am născut-Iubire!
Altul mai presus pe lume nu-i!

De-i plină Biblioteca mea de cărţi
Şi prieteni am, e-adevărat, puţini,
Cei mulţi au pribegit pe alte hărţi,
Copaci cu Dorul după rădăcini...

A dat melancolia printre sturzi,
Fluierul lor în suflet îmi pătrunde-
Te uiţi la mine, ochii tăi sunt uzi
Şi cade rouă-n ierburile crude...


DIA-LOGOS
(Mi se-odihneşte duhul...)

Când scriu stă de vorbă Dumnezeu cu mine,
Voi o să credeţi că sunt nebun,
În loc de sânge am cuvinte în vine
Şi trebuie pe toate să vi le spun...

Preaplinul din inima mea îşi revarsă
Răcoarea, să stâmpere setea din ploi,
Uneori mi-e câmpia atâta de arsă!
Dorul de Munte mă cheamă înapoi...

Vrea fluierul, plânsul, în braţe să-l strâng,
Tainele lui ne-nuntite rămân,
Ce linişte sfântă e-acolo în crâng!
Peste ea, Doamne, fă-mă stăpân...


EU VĂD CUVINTE

Nici tu nu m-ai crezut, ţi-aduci aminte
Când îţi scriam cu verbul ars de dor
Pe frumuseţea ta, eu văd cuvinte,
Cum vede ploaia fulgerul din nor!

Tu te-ascundeai atunci în ochii mei
Ca hohotul luminii într-o floare-
Suntem bătrâni de-acum şi tot mai vrei
Să-mi pui în gânduri câte-o Sărbătoare ...

În miez de noapte mă trezeşti din Vis
Cu versul tău ce pururi se repetă
Şi dimineaţa, odihnit de scris
Mă plec spre-aceeaşi zilnică navetă ...

Eu văd cuvinte şi-amirosul lor
Îmi umple-auzul tânăr dinspre tine
Când îţi şoptesc, cu ochii ninşi de Dor,
Ce anotimp e-acela care vine,

Ce Anotimp e-acela ce se duce
Şi noi în care ne rostim acum?
Eu văd cuvinte, frumuseţe dulce
Leagă-mă de tine şi de drum...


POETUL

Mă simt în Văzul tuturor
Ca Prometeu legat de stâncă,
De tac acum obositor
Cuvântul glăsuieşte încă,

Dar n-o să-i auziţi plângând
Din versul lui nicio fărâmă
Şi vulturul tot mai flămând
Să-i ciugulească din ţărână...

Odată, prea sătul şi el,
Se va întoarce în uitare,
Mă ştiu ca pradă într-un fel,
În altul-binecuvântare.

Ca o durere vindecată
De sunt în ochii tuturor,
Ei, nu m-am întrebat vreodată,
De văd sau nu, e treaba lor...


RĂBDAREA

Aud mereu un murmur printre stele,
Răbdarea să vă fie adăpost!
Copil crescut în leagăn de nuiele
Am învăţaţ cuvântul pe derost

Şi l-am purtat cu mine în desagă
Oriunde-am fost prin lume-n sus şi-n jos,
Cine vrea şi poate să-nţeleagă
E dintre toate cel mai cu folos!

Răbdare dar, vă spun, răbdare multă,
Până la umilinţă uneori-
Fericit e norul care-ascultă,
Fericit e rodul de la flori,

Fericit e Râul dintre maluri,
Fericit nisipul din pustiu,
Fericit e vinul din pocaluri,
Fericit cuvântul care-l scriu...

Fericit e bobul cel de grâu,
Fericită-i pâinea din cuptoare,
Când răbdarea nu mai are frâu
Nici în calendar nu-i sărbătoare...


STAREA DE LIBERTATE

Ce fericit e numele tău- Libertate!
De la Adam izgonitul şi Eva încoace,
De la bordeiele gândului până-n palate
Nu-i linişte fără de tine şi pace...

Nici El, nici Ea, nici amândoi împreună
Nu ţi-au cunoscut frumuseţea deplină,
Preţul cerut cine poate să-l spună,
Cine te-a strigat prima oară-n lumină?

Ce minunat e numele tău-Libertate,
Numele Aerului pe care-l respir!
În inima mea nu-l auzi cum se zbate?
Numai rostindu-l şi mă umplu de mir...


STAREA DE TINE
(Precum între două fântâni curcubeul)

Nu mă-ntreba de unde-mi vin
Cuvintele
Şi Aerul de unde
Vine!
Acum
Sunt aici,
Lângă tine
Precum
E pasul aproape
De drum...
Privirea ta
Mă arde sub pleoape
De viu
Şi mi-e atâta linişte
Şi atâta de bine
Când scriu!


CARTEA CU FILELE NETĂIATE
„De obicei scrierile plac după moarte,
pentru că invidia obişnuieşte să rănească
pe cei vii şi să-i muşte pe nedrept.”
Ovidius, PONTICA


Ce gândeşte oare
Cartea aceea
Cu filele netăiate
De un Veac şi mai bine
De singurătate,
Aşteptând cititorul
Ce nu mai vine?...
Cuprins de o bucurie firească
Şi milă
Am dăruit-o luminii
Filă
Cu filă...
Câtă vreme locuiesc
În Biblioteca de pe pământ
Şi oamenii uneori
Asemenea ei
Sunt.

-------------------------------
Nicolae NICOARĂ-HORIA
Arad
7 martie 2012
 
Referinţă Bibliografică:
Nicolae NICOARĂ-HORIA - CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) / Nicolae Nicoară Horia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 432, Anul II, 07 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Nicoară Horia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!