Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Nicolae Negulescu         Publicat în: Ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Prof. Dr. Mihaela Roşu Bînă: Despre ţinutul pur al Poeziei - O nouă cronică despre volumul trilingv
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Autorul Articolului: Prof. Dr. Mihaela Roşu Bînă  

Ediţia trilingvă a volumului Nunta Cuvintelor, aparţinând poetului şi omului de cultură contemporan, Nicolae N. Negulescu, apărută în 2013, la Editura „Singur”, se constituie într-un veritabil discurs hermeneutic, deopotrivă prag şi treaptă a înălţării spre ţinuturile pure ale gândirii poetice născătoare de hierofanii. Poezia este, prin excelenţă, un spaţiu eterat, rezervat iniţaţilor sau celor hărăziţi de soartă să reveleze prin cuvânt inefabilul traseu al minţii şi al sufletului spre lumea văzutelor şi a mai puţin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său iniţiatic, „icoana drumului” spre spaţiile siderale. Cuvântul este locul în care Dumnezeu, odată instalat, trăieşte veşnic. Prin fiecare nuntire a cuvintelor se reface actul genezei. Dacă la predecesori cuvintele se potrivesc sau se împerechează, în viziunea negulesciană, stihuitorul are calitatea unică, dobândită printr-un lung proces de iniţiere, de a oficia actul sacerdotal al nunţii cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creaţia, poezia, este consecinţa unei practici îndelungate de adoraţie sublimă, dar şi de evlavioasă învăţare sub semnul magic al cifrei şapte „prin ochii scăpărători/ ai vieţii celor şapte Universuri”. Refuzat profanilor, ţinutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepţei comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer şi pe pământ, urmele lăsate în ape sau pe zăpadă nu sunt accesibile oricui, ci doar Iniţiatului, Hermeneutului, Maestrului. În această construcţie a discursului poetic erudit şi bine strunit de logica dispunerii în vers, metafora are o multiplă funcţionalitate. Întregul imaginar se concentrează în jurul acestei figuri de stil pe care autorul pare să o privilegieze. Pe lângă funcţia estetică, metafora îndeplineşte rolul unui nod poetic ce adună la un loc semnificaţiile şi aproape simultan închide accesul neiniţiatului spre adâncimile textului.  

Raportul tăcere - rostire este reconsiderat din perspectiva acestei noi geneze în care Dumnezeu se arată doar prin cuvânt celui chemat să-L descopere. Poezia devine o Oglindă a marelui Tot în care se răsfrâng deopotrivă reliefurile fiinţei şi contururile cosmosului: „Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene”. Volumul dezvăluie un neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat şi dăunător expresivităţii în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărăţii astrale/ meteori, punţi, galaxii/ cresc pe ramii inimii”. Simţurile eonizate ale Poetului, cu precădere vederea, „ochiul”, descoperă în elementele realului tainice structuri armonice ce consonează cu pulsaţiile sângelui. Elanurile vitaliste sunt însă bine temperate de răceala gândului şi a raţiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce aminteşte forma cristalului şlefuit.  

Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiţia primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar şti să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune acccederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la suflet/ din toate părţile”. Condiţia fatală a omului este subliniată de scindarea tragică între pământ şi cer, sufletul exilat „miroase-a stele”.  

În ordinea terestră, muntele este locul unor tainice comuniuni cu universul. Axă a lumii şi traseu ascensional, el mediază comunicarea dintre palierului terestru şi cel cosmic şi înlesneşte întâlnirea cu Divinul. „Îl caut munte cu munte/ după rânduiala semnelor”. Peştera este o antinomie telurică a muntelui, o alunecare, fie ea şi temporară în adânc, alternativă a repaosului oniric şi thanatic. Lumea pământeană e altceva, un loc al contradicţiilor orânduit sub semnul animei, dar şi al fuziunii contrariilor. Poetul pare să acorde o preţuire tot mai intensă structurii cosmoidale a subconştientului fiinţei, suverană impulsionare a oricărui act creator: „În lumea pământeană/ de tristeţi/ a izbucnit în flăcări/ glasul visului/ orbindu-mi aripile/ Cred că ieşise/ din cuptor/ Soarele/ or vreo altă/ eternitate/ mă iubea cu furie/”. Din viziunea mitopoetică negulesciană nu putea să lipsească oul cosmic ivit din apele primordiale. El este Spiritul divin ce îl însoţeşte încă de la începturile lumii, orientând sensul căutărilor sale printr-un organ privilegiat, canal şi simbol al vieţii spirituale: „îl caut prin oul apelor/ şi el e cu mine/ de la naşterea Lumii/ în arborele gânditor din steaua/ urechii drepte”. Urechea este, în mai toate mitologiile, revelaţia, ascultarea învăţăturii, înţelegerea. În ţesătura densă de simboluri a poemului, arborele gânditor creează imaginea din imagine, adevărată punere în abis nu numai a discursului, ci a întregului volum. Viziunea antropocentristă de factură renascentistă trimite la reprezentările lui Leonardo da Vinci şi orientează cititorul spre înţelegerea ciclicităţii cosmice şi a dinamicii universale. Ochiul unic, simbol al Esenţei şi al Cunoaşterii divine revine frecvent în inventarul de motive poetice: „Şi eu tot un ochi sunt” declară eul liric chiar în titlul poemului de la pagina 90, asumându-şi în felul acesta condiţia creatoare. Relaţiile de adâncime dintre Fiinţa creatoare - Univers- Divinitate sunt nuanţat evidenţiate de-a lungul întregului volum. Poetul caută fondul comun dintre sine şi esenţa lumii, adică divinul din om. Nu puţini au fost orficii antici care susţineau închiderea în fiecare om a unui zeu. Asceza, ritualurile sacre ar putea sfărâma învelişul nedemn şi elibera esenţa. De ce nu şi poezia?  

Desfăşurarea în spaţiile astrale e mediată de visul, compensaţie şi revanşă, a Poetului vizionar trăitor în capcanele realului. Într-un veac alterat de cruzimea izgonirii cuvintelor, „crucea visului” devine singurul refugiu ocrotitor.  

Elanurile de contopire cu Universul străbat întregul volum, pentru că Eu şi Lumea sunt materializări ale aceleiaşi substanţe energetice puse în mişcare de lumină. Lumina este în viziune autorului esenţa universului. Ea este copărtaşă cuvântului, dar şi a tăcerii; urmează întunericului, tot aşa cum alungă înstăpînirea frigului, a neliniştii. Dacă lumina solară este expresia puterii cereşti, a speranţei, dar şi a sfielii omeneşti, ea nu apare în toate poemele ca un dat imuabil. Lumina cerului este mântuirea omului. Pe de altă parte, a primi lumină înseamnă a fi admis la iniţiere. Neofitul accede prin lumină la cunoaşterea transfiguratoare. Dezvăluirea semnelor ţine de parcursul traseului de iniţiere. Cunoaşterea lor sfidează timpul şi transgresează limitele spaţiului spre aceeaşi zonă eterată stăpânită doar de cuvânt. Treptat, piesele volumului lui Nicolae N. Negulescu reconstruiesc o paradigmă a sacrului şi a ipostazierilor acestuia. Hierofaniile sunt vizibile doar pentru poetul-cititor de semne ce năvălesc de pretudindeni numai pentru el. De cele mai multe ori însă, acestea scapă privirii profane, iar sensul lor rămâne nedescifrat.  

Pentru stihuitorul-hermeneut Totul începe cu cuvântul, iar aventura poetică este o aventură a limbajului. Această aventură trece cu mult dincolo de simplul limbaj verbal, cât şi dincolo de oricare altă formă de comunicare prin limbaj, atunci când, după ce a de văzut altceva şi a dat de văzut altfel, a trăit o realitate ce nu ar fi fost niciodată trăită fără el.  

Universul nu este întotdeauna prietenos cu poetul: „mi s-au oprit vorbele/ de praf luminos/în fereastra Universului”. Metaforic, fereastra devine un spaţiu de trecere între macro- şi microunivers menit să filtreze cuvintele prin sita deasă a prafului luminii stelare. Condiţia umană luptă cu limita impusă prin datul ontologic. Finitudinea este sinonimă cu cenzura. Dar tocmai prin limbaj se întâmplă altceva, prin limbaj se operează acea expansiune a fiinţei care face ca marea aventură a spiritului poetic să se afle pe acelaşi plan cu deschiderile dramatice ale cunoaşterii moderne.  

Poemele volumului Nunta Cuvintelor se structurează în două măsuri lăuntrice, de contemplare şi avânt, tempouri pe care cititorul le intuieşte şi care îl conduc spre starea de graţie premergătoare intrării într-un ţinut eliberat de vremelnica impuritate mundană. Nostalgia recâştigării statutului binecuvântat al Logosului presupune vieţuire în zona de puritate şi lumină a Poeziei.  

Conţinuturile inconştientului activate prin verb evocă tocmai nostalgia Paradisul primordial şi a Timpul său acronic şi îngăduie retrăirea prin poezie a momentului unic ce premerge ruptura de timpul sacru şi căderea în timpul profan. Fiecare imagine poate să conducă la această urzeală a textului şi la o sintaxă imaginară de restaurare.  

Poetul de mare recepţie culturală, Nicolae N. Negulescu, ne propune un festin intelectual de o înaltă elaborare conceptuală, într-o structurare a formei condusă nu numai de un instinct sigur, ci mai ales de o îndelungată şi laborioasă sublimare a imaginii artistice. Dincolo de aceste indiscutabile calităţi, parcursul hermeneutic desfăşurat de iniţiatul, Nicolae N. Negulescu, conduce paşii neofitului-cititor spre ceea ce am numit în titlu Ţinutul pur al Poeziei. Regăsirea acestor imagini, regruparea şi actualizarea lor scot în evidenţă edificiul unei mitologii personale în stare latentă, activată de trăirea inconfundabilă a comuniunii cu universul.  

Prof. Dr. Mihaela Roşu Bînă  

Referinţă Bibliografică:
Prof. Dr. Mihaela Roşu Bînă: Despre ţinutul pur al Poeziei - O nouă cronică despre volumul trilingv Nunta Cuvintelor / Nicolae Negulescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1244, Anul IV, 28 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Negulescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Negulescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!