Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Gigi Stanciu         Publicat în: Ediţia nr. 144 din 24 mai 2011        Toate Articolele Autorului

Nicolae Iorga - omul politic
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prof. Gigi Stanciu,  
  
Colegiul Naţional de Arte ,,Regina Maria'' 
  
Constanţa 
  
Motto:,, Dacă vei avea aur în sufletul tău,  
  
în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine.''  
  
N. Iorga ,, Cugetări'' 
  
Rezumat 
  
Activitatea politică a marelui savant a fost subînscrisă ideilor sale pe care le rostea răspicat în discursuri de o mare valoare oratorică. Nicolae Iorga a avut o intensă activitate politică încă de la vârsta de 36 de ani, deşi partidul său nu a intrat în Parlament, ca om politic Iorga a deţinut următoarele funcţii: Deputat în Parlament, Preşedintele Partidului Naţionalist-Democrat, Preşedintele Adunării Deputaţilor, Senator, Preşedintele Senatului, Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ministru de Interne, Ministrul instrucţiunii publice, cultelor şi artelor, Ministru de stat, Consilier regal. 
  
Summary 
  
Political activity of the great scientist was subordinated to his ideas that spoke loudly great value in oratorical speeches. Nicolae Iorga had an intense political activity since the age of 36 years, though his party has not entered parliament, as a politician Iorga held the following positions: Member of Parliament, President of the Democratic Nationalist Party, President of the Assembly of Deputies, Senator , President of the Senate, President of the Council of Ministers, Minister of Interior, Minister of Public Instruction, religions and arts, Minister of State, Royal Advisor. 
  
Iată cum era caracterizat marele savant de cel care i-a fost secretar, apoi biograf şi bibliograf, primul dealtfel, cel care i-a dedicat o monografie amplă, pe măsura geniului său, Barbu Teodorescu: 
  
,, Nicolae Iorga era privit ca un uriaş al culturii naţionale şi universale. Chiar şi statura sa era uriaşă, fiind înalt, după cum s-a remarcat, mult mai înalt decât contemporanii săi. Natura avusese grijă să-l înzestreze şi statuar; în plus avea o frunte largă, impresionant de largă, ca şi ochii impresionant de sclipitori, fulgerători, prinzând în pupilele lor lumina zilelor de sărbătoare şi înţelepciunea zeilor atenieni. Toată frământarea interioară a geniului îşi făcuse lăcaşul în blândeţea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea ştiinţei şi puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce-l călăuzeşte. Faţa lui albă era încadrată de o măreaţă barbă căruntă de profet întinerit. Era frumos, era mândru, era puternic. Aureola-i de savant te îndemna să-l vezi ca pe un zeu coborâtor din Olimp, statuar şi marmoreean. Şi totuşi era uman, modest, gata de vorbă cu oricine, respectând şi cea mai umilă fiinţă, pe toţi oamenii în mijlocul cărora trăia şi a ale căror interese le apăra''  
  
Pentru contemporani Iorga era un colos, o somitate, o capacitate intelectuală de neatins, o forţă a gândirii şi a creaţiei rar întâlnită. 
  
,, Nu există niciun fel de jenă în faţa anumitor creatori, a unor oameni care şi-au făcut, cel puţin la o anumită vârstă, dovada capacităţii lor. Poţi ştii cât de multe lucruri, poţi descoperi cât de multe adevăruri, poţi ajunge cât de sus în stima elitelor, nimeni nu reacţionează, totuşi, când eşti terfelit, eşti anulat sau calomniat.  
  
Cine a fost mai mult calomniat în ţara românească decât profesorul Iorga? Nimic din câte a făcut N. Iorga pentru noi, nici munca lui, nici profetismul lui, nici geniul lui- nimic nu l-a putut înălţa deasupra noroiului, nu l-a putut imuniza contra atacurilor şi calomniilor.  
  
Mă întreb câteodată ce trebuie să faci în România ca să îţi poţi convinge semeniii că ai făcut într-adevăr ceva. Şi că ar fi o infamie să fii atacat şi murdărit. Cred că orice ai face, e inutil. Acelaşi noroi te aşteaptă, ca şi pe cel din urmă dintre tâlhari.'''  
  
Astfel scria în 1934 marele istoric al religiilor Mircea Eliade într-un articol publicat în ziarul ,,Vremea''"şi destinat prezentului pe care îl trăia, articolul însă se dorea a fi parte integrantă a unui volum ce va fi tipărit postum cu titlul ,, Profetism românesc. România în eternitate''. 
  
Este de datoria fiecărui român de azi să cunoască în amănunţime propria sa istorie, aşa cum a fost ea, cu oamenii ei mari şi oamenii ei mici, cu faptele acestora, şi să analizeze obiectiv contribuţia fiecăruia la înscrierea ţării sale în eternitate, pentru că acelaşi mare istoric din care citam mai sus, afirma în 1935: 
  
,, Cei mai glorioşi < naţionalişti > nu sunt eroii, nici şefii politici, care nu fac decât să conducă destinele istorice ale neamului lor. Cei mai glorioşi < naţionalişti > sunt creatorii care cuceresc de-a dreptul eternitatea.''  
  
Aceste gânduri definesc personalitatea marelui nostru Nicolae Iorga, despre care şi azi unii afirmă că a fost ca şi om politic un diletant, fără a ţine cont de cadrul politic intern şi extren, de perioada istorică în care Iorga a activat ca om politic, ci doar făcând bilanţul activităţii sale ca şef de guvern, activitate destul de scurtă, comparativ cu perioada de activism politic a marelui savant.  
  
,,Încă din perioadă interbelică circula ideea conform căreia amestecul lui Nicolae Iorga în viaţa politică a avut rezultate dezastruoase atât pentru ţară, cât şi pentru marele istoric, distrăgându-l de la activitatea ştiinţifică şi întunecându-i imaginea în rândul populaţiei.''  
  
A fi om politic nu înseamnă doar a deţine o funcţie importantă în stat, ci şi a organiza un partid politic şi a scrie, mai ales a scrie despre direcţiile de dezvoltare necesare pentru ţara ta, pentru lumea în care ţara ta este parte integrantă. Şi aceste aspecte putem să le exemplificăm deosebit de mult în biografia celui mai mare istoric al românilor, a celui mai prolific cercetător al arhivelor, a celui mai mare poligraf din cultura română. 
  
,,N.Iorga a scris o lucrare specială - cunoscută, de către specialişti, Histoire des Roumains de la Peninsule des Balcans (Albanie, Macedonie, Épire, Thessalie etc.), apărută la Bucureşti, în 1919 (64 p. - în acelaşi an este tradusă şi în limba română "din îndemnul şi cu cheltuiala d-lui Matei Gherassy"); ea venea să ofere opinia cea mai avizată asupra întinderii geografice şi a rosturilor naţional-culturale şi politice al tulpinilor neamului românesc, într-o perioadă când - la finele Primului Război Mondial - geopolitica regională reclama apărarea intereselor fiecărui popor din arealul sud-est european: "Există o chestiune latină în Peninsula Balcanică, şi Occidentul latin nu poate să o uite în momentul când, pe socoteala otomanismului murind, susţine revendicările foarte fireşti ale elenismului în Europa şi chiar şi pe bătrânul pământ al Asiei.".  
  
Activitatea politică a marelui savant a fost subînscrisă ideilor sale pe care le rostea răspicat în discursuri de o mare valoare oratorică, cele mai vehemente şi mai celebre fiind create cu ocazia unor evenimente tragice ale neamului românesc: răscoala ţărănească din 1907, participarea României la primul război mondial, Marea Unire.  
  
,,Înfăţişate posterităţii cu o serie de antonimii, mai ales atunci când se încearcă o punere în balanţă a rezultatelor cercetării cu clişeele sentimentale atât de bine sedimentate în conştiinţa generaţiilor, ideile politice ale lui Nicolae Iorga transmise şi prin intermediul discursurilor parlamentare nu trebuie analizate în afara contextului istoric care le-a generat. 
  
Reconstrucţia naţională în interiorul noilor graniţe de la începutul sec. al XX-lea a oferit posibilitatea unei „re-inventări” naţionale, generând în acelaşi timp o serie de crize sociale şi politice. Multe din ideile care au animat activitatea naţionaliştilor culturali de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea au avut adânci nuanţe conservatoare, discursurile politice ale lui Iorga situându-se şi ele în aria deconstrucţiei miturilor modernizatoare şi progresive. Într-o anumită măsură, lupta naţionalistă a lui Iorga vine în susţinerea sfatului dat de Clausewitz care considera că cel care câştigă bătălia principală, câştigă şi războiul, Iorga considerând că istoria oricărei naţiuni nu poate fi înţeleasă decât în cadrul istoriei universale. Conceptele sale asupra istoriei au generat ideea că un naţionalist trebuie să fie conştient de faptul că naţiunea sa este un produs al istoriei şi că istoria are caracteristici permanente şi manifestări organice.''  
  
Nicolae Iorga a avut o intensă activitate politică încă de la vârsta de 36 de ani, deşi partidul său nu a intrat în Parlament, ca om politic Iorga a deţinut următoarele funcţii, în ordine cronologică:  
  
-Deputat în Parlament 1907-1938 ( la alegerile parlamentare din 1907 este ales deputat de Iaşi, singurul deputat independent din Parlament la acea dată)  
  
- Preşedintele Partidului Naţionalist-Democrat (Partidul Naţionalist al Poporului în perioada mai 1924 - 8 martie 1925 şi Partidul Naţional între 28 septembrie 1926 - septembrie 1932) Iorga a îndeplinit această funcţie din 23 aprilie 1910 până în 8 martie 1925 şi din 28 septembrie 1926 până în 27 noiembrie 1940;  
  
,, Naţionalist moderat şi apărător al tradiţionalismului rural, Nicolae Iorga a considerat că trebuie să se implice activ în viaţa socială şi politică a României. Pe 23 aprilie 1910, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Naţionalist-Democrat. Acesta nu a avut o bază electorală de masă. Era perceput ca o formaţiune personală a mentorului său, la care au aderat „învăţăcei” ai săi. Iorga însuşi nu a fost preocupat să dea partidului său o extindere deosebită. Întrebat ce reprezintă formaţiunea sa politică, savantul a răspuns: „Paltonul, pălăria şi bastonul meu sunt partidul”! PND reprezenta interesele unei părţi ale intelectualităţii cu convingeri democratice, precum şi a unor categorii ale micii burghezii rurale şi urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor şi pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evoluţia României. În programul partidului erau înscrise deziderate ca exproprierea tuturor moşiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativă, lărgirea dreptului de vot şi asupra femeilor ‘'  
  
Iorga a fost de asemenea: 
  
- Preşedintele Adunării Deputaţilor în perioada 9 decembrie 1919 - 26 martie 1920 
  
- Senator în 1939 
  
- Preşedintele Senatului în perioada 9 iunie 1939 - 13 iunie 1939 
  
- Preşedintele Consiliului de Miniştri în perioada 18 aprilie 1931 - 31 mai 1932;  
  
- Ministru de Interne în perioada 18 aprilie 1931 - 27 aprilie 1931 (ad-interim);  
  
- Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice în perioada 18 aprilie 1931 - 31 mai 1932;  
  
- Ministru de stat în perioada 10 februarie 1938 - 30 martie 1938;  
  
- Consilier regal în perioada 30 martie 1938 - 5 septembrie 1940.  
  
,, Nu calcule de oportunist l-au determinat pe Iorga să-l susţină pe Carol al II-lea. De altfel, în momentul abdicării acestuia din urmă, istoricul nu s-a alăturat corului de negatori (mulţi dintre ei metamorfozându-se subit în adversari ai regelui), ci a recomandat opiniei publice româneşti mai puţină ingratitudine faţă de fostul suveran al României. El credea sincer în virtuţile monarhiei constituţionale în genere şi în capacitatea lui Carol al II-lea de a fi un rege valoros. A apreciat tendinţele monarhului de a utiliza guverne de ,,tehnicieni”, de coaliţie, văzând în aceasta o garanţie pentru o mai bună coordonare a intereselor superioare ale statului român. Fără a fi un adept al autoritarismului cu orice preţ, Nicolae Iorga nu a înţeles niciodată zbaterile partidelor politice pentru preeminenţă pe eşichierul parlamentar din România. El credea că democraţia ar fi fost obturată de năravuri neobalcanice denumite inspirat de către istoric",,fripturism”. Creşterea rolului instituţiei monarhice ar fi coincis (din punctul său de vedere) cu o revoluţie a mentalităţii naţionale..''  
  
Perioada istorică în care savantul a îndeplinit cele mai înalte funcţii în stat a coincis cu marea criză economică, precum şi cu ascensiunea fascismului şi hitlerismului în Europa, iar pe plan intern cu recrudescenţa activităţii mişcării legionare, apoi a Gărzii de Fier.  
  
Cu toate acestea ,, Viaţa familiei Iorga a rămas la fel de curată ca întotdeauna.[...]Familia Iorga a continuat să doneze mari sume de bani pentru opere de binefacere, dar foarte discret, acestea putând fi găsite doar în corespondenţa lui Iorga.'' Deşi avea o casă destul de grea, cu mulţi copii, ca şi ţăranii pe care îi iubea şi îi venera, avea puterea şi generozitatea să facă danii, să ctitorească o biserică în Ipoteştiul lui Eminescu, să ajute veteranii din primul război mondial, tinerele învăţătoare de la ţară, pe toţi cei care îi cereau sprijinul. 
  
Ca ministru al cultelor, ca promotor al ideilor naţionalist-democrate şi sămănătoriste Iorga s-a implicat continuu în viaţa culturală şi politică a ţării. El a creat Şcoala Română din Paris ,,Fontenay-aux-Roses”, organizaţia ,,Cercetaşii României'', Şcoala de vară de la Vălenii de Munte, a contribuit la fondarea Institutului de Studii Sud-Est Europene, a Institutului de Studii Bizantine, a Institutului de Istorie Universală, a editat şi a condus numeroase ziare şi reviste (“Neamul românesc”, “Revista istorică”, “Revue Historique du Sud-Est-Europeen”, “Floarea darurilor”, “Sămănătorul” etc.).  
  
,,Iorga a considerat că forţa motrice a dezvoltării societăţii o constituie, în ultimă instanţă, conştiinţa socială, întemeiată în principal pe educaţie şi instruire, pe ridicarea nivelului cultural''  
  
Forţa marelui istoric şi om politic român îl înscrie în galeria geniilor, a acelor oameni care fac epocă, rămânând în conştiinţa generaţiilor viitoare ca un vulcan, ca un erou, ca un model demn de urmat, dar greu, aproape imposibil de atins. 
  
,,Activitatea politică a lui Iorga nu era concepută ca parte complementară a activităţii ştiinţifice, ci ca o obligaţie permanentă a istoricului. Implicarea in viaţa politică l-a făcut un participant activ la dezbaterile asupra viitorului României mai ales începând cu anul 1907. Discursurile sale parlamentare vorbesc foarte mult şi despre experienţa sa ca individ integrat unei comunităţi naţionale, acţiunile sale politice fiind acelea ale unui om cu o puternică identitate spirituală şi cu un crez etic caracterizat mai degrabă printr-un simţ practic, aplicat unei realităţi prin care înţelege atât trecutul cât şi prezentul, decât printr-o filozofie speculativă şi abstractă care pendulează între pesimism şi optimism''  
  
Iorga caracteriza foarte bine aspectul privind atitudinea politicienilor faţă de mase, iar ceeea ce este paradoxal, citindu-l parcă vezi o radiografie politică a zilelor noastre, încât îţi vine să exclami ,,Nimic nou sub soare!'': 
  
„Ideile conducătoare au darul sfânt de a apropia şi înfrăţi pe oameni, mai presus de orice deosebiri de fire, de situaţie, de bogăţie, de vârstă: ele se poate zice că fac parte din viaţa religioasă a popoarelor, şi sunt adică acea religie ce are de preoţi pe cei mai mari, mai buni şi mai luminaţi oameni din fiecare generaţie. Pe când, dimpotrivă, interesul e pizmăreţ şi gâlcevitor: el desparte un popor în clase care se vrăjmăşesc şi în aceste clase chiar, dintre care nu e om care să nu urmărească mai multă putere şi plăcere decât ceilalţi, egoismul cel rău, iubirea pătimaşă de sine şi numai de sine scapă din lanţurile cuviinţei şi datinilor bune şi se repede sălbatic asupra bunurilor lumii. În acest fel, societatea se face vijelioasă, veşnic tulburată, neliniştită la lucrul ei, lipsită de siguranţă în păstrarea roadelor lui şi împiedicată în cugetarea mai înaltă. 
  
Oamenii se simt tot mai departe unul de altul, legăturile ce sunt siliţi să încheie nu mai sunt decât false şi trecătoare. La urmă, un popor bine întemeiat, încălzit de iubirea între ai săi, disciplinat(;) sfarmă lesne pe cel care ajunsese lipsit de idei conducătoare, îl robeşte şi-i ia locul în rostul lumii. În maturitatea lor sănătoasă însă, toate popoarele îşi au ideile conducătoare, cu atât mai dătătoare de izbândă şi fericire, cu cât pătrund mai adânc şi cuprind pe mai mulţi dintre fraţii de neam şi de ţară. Le-am avut şi noi, ca şi popoarele celelalte ce s-au împărtăşit de cultură. Le putem urmări din cele mai vechi timpuri asupra cărora ni s-au păstrat ştiri, până astăzi. Le-am primit de la părinţi ca luminoase pietre scumpe îmbrăcate în aurul curat al jertfelor şi suntem datori a le lăsa urmaşilor fără lipsă şi neacoperite de ceaţa neîngrijirii.”  
  
Mare în toate, în scrieri, în gânduri, în suflet, în fapte, Iorga a avut parte de o moarte nemeritată, acuzat pe nedrept de condamnarea lui Cornelui Zelea Codreanu şi ucis mişeleşte de oameni cu pregătire, aşa-zis intelectuali înfierbântaţi şi doritori de sânge. Comparat cu Miron Costin, cu Socrate, cu marii eroi ai neamului său ori ai lumii, Iorga este un simbol al demnităţii şi smereniei.  
  
Modestia sa era proverbială, de aceea nu este de mirare că afirmă în ale sale aforisme: ,,Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acela care se potriveşte în oglindă.''  
  
Vom încheia cu o altă maximă care îi aparţine şi care considerăm că trebuie să ne fie îndemn: ,,Simţul de datorie e cea mai luminoasă dovadă de sănătate a unui suflet." 
  
Bibliografie 
  
1) Eliade, Mircea , ,,Profetism românesc'', vol II, ,,România in eternitate'', Editura ,,Roza Vinturilor'', Bucuresti, 1990; 
  
2) http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Iorga#1919._Blocul_Parlamentar; 
  
3) http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/discursuri-parlamentare-de-nicolae-iorga; 
  
4) Iorga, Nicolae, ,,, Cugetări'', Editura Tineretului, Bucuresti, 1985  
  
5) Iorga, Nicolae ,, Istoria românilor în chipuri şi icoane'', Editura Humanitas, Bucureşti, 1992; 
  
6) Nagy-Talavera, Nicholas ,, Nicolae Iorga - O biografie'', Editura Institutul European, Bucureşti, 1999; 
  
7) Nedelea, Marin, ,,Istoria românilor, compendiu de personalitati politice'', vol II, Editura Niculescu, Bucuresti, 1996; 
  
8) Stoica Lascu - Nicolae Iorga si aromanii'' (I) in revista ,,Tomis'' Serie nouă SEPTEMBRIE 2001, Nr.9(373), anul VI (36) 
  
9) Teodorescu, Barbu, ,,Nicolae Iorga'', Editura Tineretului, Bucuresti, 1968; 
  
10) Turlea Petre, ,, Nicolae Iorga intre dictatura regală si dictatura legionară'', Editura Enciclopedică, Bucuresti, 2001.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Nicolae Iorga - omul politic / Gigi Stanciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 144, Anul I, 24 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gigi Stanciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!