Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 234 din 22 august 2011        Toate Articolele Autorului

NICOLAE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Tu nu-nţelegi că sentimentul unei pietre  
  
o smulge şi o zboară şi-o atârnă şi-o pluteşte?”  
  
Nichita Stănescu 
  
Descoperim în sat un om minunat. Se numea Nicolae. Ne-a fost recomandat de prietenii noştri ca fiind harnic, puternic, om de toată isprava. Toate mişcările lui erau calculate, sigure şi puternice. Gândeam că şi acest om ar merita să fie răsplătit pentru curajul său, pentru forţa sa, aşa precum Hercule - eroul romanilor - după moarte a fost primit de Hera în locaşul zeilor şi făcut nemuritor... Cât bine ne-a făcut nouă acest om, şi nu numai nouă, ci întregului sat! Şi trăia, bietul de el, atât de modest ... Se născuse din părinţi săraci şi acum avea o familie greu de întreţinut. Ars de soarele zilelor de lucru, cu ochi albaştri şi păr cârlionţat, Nicu era un om căruia uneori îi plăcea să filosofeze în timp ce muncea; vorba îi era rară, urmaş fiind al emigranţilor transilvăneni veniţi pe aceste meleaguri. Avea umor, sesiza rapid slăbiciunile oamenilor. Era puternic şi isteţ. Foarte curând ne-am împrietenit. Nicu ne ajuta la toate şi punea mult suflet; suferea dacă aveam greutăţi şi ne scotea din orice impas.  
  
Ne construiam casa. În acel moment aveam nevoie de bolovani. Obţinusem o aprobare de la Primărie pentru a-i scoate din râu. Ne-am dus amândoi de-a lungul malului râului Vâlsan, în amonte, să căutăm un loc de unde puteam scoate piatră bună. De câteva luni îl rugasem să facem această treabă, dar el amâna, întrucât ploua mereu şi râul era tulbure. „Când s-o limpezi apa!”, ne spunea.  
  
Era luna iunie. Sfârşit de iunie. Frig. Mai sus, pe muntele Ghiţu, ninsese toată noaptea. Munţii nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâşiată şi îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi desluşeam pădurea cu brazii ei crescuţi la înălţimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind şi descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe se ridicau spre cer, dezgolind copacii şi lăsându-i la locul lor. În sat picura mărunt şi noi treceam cu cizmele prin apă. „Aici, ba nu aici, mai încolo!” În sfârşit am fixat locul. Din acel moment mi-am dat seama că nu-l puteam ajuta. M-am instalat pe o piatră mare, în mijlocul apei, şi apa cuminte curgea ocolind piatra. Pe fundul râului, pietrele mărunte alergau gonite de curentul de apă. Nicu a coborât barosul şi târnăcopul de pe umăr şi a intrat în apă. A pus ochii pe un bolovan imens şi a început să-l lovească. La fiecare întâlnire a fierului cu piatra, închideam ochii automat şi lovitura răspundea undeva în inima mea. După câteva lovituri, timp în care ieşea un praf de parcă ar fi ieşit sufletul pietrei, aceasta se sfărâma, se desprindea în felii, după cum o formase timpul. Priveam cu uimire forţa omului, în fata căreia până şi pietrele îngenunchează. Câţi ani le-au trebuit să devină bolovani, iar omului nu-i păsa de viaţa lor, îi rănea, îi sfărâma fără pic de regret! L-am rugat şi l-am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Nicule, mai încet! Nu crezi că le doare?” Ce ipocrizie din partea mea, am gândit! Şi Nicu, râzând cu poftă, mi-a răspuns: „Doar e piatră, doamnă, cum dracu s-o doară?!” Mi-am luat capul în palme, mi-am astupat urechile pentru câteva momente, neştiind dacă trebuie să mă simt vinovată pentru distrugerea pietrei sau să fiu mulţumită că o ajut. Până acum dormise liniştită, uitată de lume în apa râului şi dintr-o dată devine utilă, prinde viaţă în construcţie... Da, forţa acelui om mă uimea! La fiecare izbitură scotea câte un sunet din piept, asemenea unui animal care trage din greu... Dar Nicu avea antrenament, avea o forţă inepuizabilă, care venea de undeva dinlăuntrul lui. Şi câte nu ştia Nicu să facă! La orice treabă era pus, parcă avea scheme în cap; acţiona corect, precis. Ştia că în acele momente nu-l puteam ajuta. M-a privit de la distanţă, m-a văzut tăcând şi mi-a respectat tăcerea. S-a dus singur, înfruntând valurile reci ale apei, s-a depărtat de mine, în căutarea unui alt bolovan (numai el cunoştea anatomia pietrei!), iar eu, ştiind că nu mă aude nimeni, acompaniată de valurile mici şi repezi ale apei de munte, recitam, cu glas tare, din lirica norvegiană: Învaţă de la apă să ai statornic drum,/ Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,/ Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,/ Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi,/ Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,/ Învaţă de la pietre cât trebuie să spui... 
  
Într-o oră norii s-au împrăştiat şi soarele şi-a făcut apariţia. Ceaţa s-a ridicat de pe munţi şi se vedea vârful muntelui Ghiţu, plin de zăpadă. Mi-era frig. Părăsisem de mult locul şi mă plimbam de-a lungul malului, încercând să-mi dau seama dacă ne ajung pietrele. Priveam din când în când lovitura barosului şi gândeam: până şi piatra se frânge dacă ştii să-i nimereşti punctele slabe! La un moment dat am simţit o ameţeală. O clipă mi s-a părut că râul dispare, că nu-l mai aud. O, Doamne, mi-am zis, cum se poate muri într-o clipă! Eram nemâncată, înfrigurată! Mi-am revenit curând. Auzeam din nou Vâlsanul, îi vedeam apa limpede, valurile mici şi repezi; totul era nemurire... 
  
M-am aplecat şi m-am privit în oglinda apei; îmi unduia chipul, se juca cu el... Acestei ape, gândeam, nu i s-a putut împotrivi nimic, de acolo de unde a venit... Cu câtă uşurinţă a luat pietrele în braţe! Poate din dragoste! Hm, ce frumos: apa iubind pietrele până la nemurire! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
NICOLAE / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 234, Anul I, 22 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!