Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

NEVĂZĂTOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

După orânduiala ce-i intrase în reflex în atât de mulţi ani, se întinse pe marginea patului pipăind uşor cu degetele răsfirate scândura, aşa cum făcea de atâţia ani şi rămase nemişcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simţind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet şi, fără să caute sprijin, se deplasă încet până la uşă. Întinzând mâna până simţi lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl aşeza de ani de zile şi ieşi închizând uşa cu o mişcare lentă astfel că nici el, deşi urechile i se obişnuiseră să recepteze cea mai fină adiere de vânt, nu auzi atingerea tocului şi nici trecerea zăvorului în locaşul său metalic.  

Nu era nevoie să numere paşii parcurşi până la poartă. Îşi aşeză mâna direct şi sigur pe clanţă. Ieşi liniştit şi îşi îndreptă capul spre soare. Nu-l vedea, dar îi simţea privirea luminoasă şi mângâierea pe frunte. Nu ştia cât era ora, dar era sigur că astrul zilei nu se înălţase mai mult decât potrivit orei nouă. Plecă în mers liniştit pe trotuar, cu paşi egali, lăsând bastonul să-i atârne leneş de braţul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind, ştia cât să meargă până la intersecţie şi cunoştea fiecare uşoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la apropierea de oameni şi schiţa câte un salut pentru fiecare. Nu i se răspundea întotdeauna. Erau puţini aceia care-l cunoşteau şi îi dădeau bineţe:  

- Ziua bună, băiete!  

- Mulţumesc! Şi dumneavoastră să vă fie! răspundea el satisfăcut, afişându-şi bucuria cu întreaga expresie a feţei.  

Alţii, ştiind că nu sunt văzuţi, îşi vedeau de drum. Unii îl priveau cu milă. Printre ei erau unii, puţini, care se rugau în gând pentru el, pentru sănătatea lui. Alţii nici nu-l vedeau. Treceau, parcă, pe lângă o fantomă. Pentru ei, el nu exista.  

La câţiva paşi de intersecţie ridică bastonul şi se pregăti să-l pună la lucru pentru a fi sigur că bordura nu este nici mai aproape şi nici mai departe de piciorul său. Ascultă cu atenţie mărită zgomotele străzii. Era trafic obişnuit pe partea carosabilă. Pe trotuar erau puţini pietoni. Urechea nu-l înşela. Nu coborî de pe bordură decât atunci când se asigură că înaintea lui, a mai coborât o persoană.De când a rămas cu acest handicap învăţase o groază de lucruri care-l ajutau sa facă faţă unor situaţii speciale „Este copil!” a exclamat el în gând. „Se grăbeşte. Oare se duce undeva la joacă ori a întârziat la şcoală? Nu este obligatoriu... Poate l-a trimis mama lui să ia pâine ori să cumpere altceva…”.  

Încercând să-şi imagineze cât de mare este copilul şi cu ce este încălţat, întinse bastonul şi făcu primii paşi. Două turisme opriră aproape de trecerea de pietoni. Frâna se folosise foarte puţin şi uşor. Turaţia motoarelor i-a dat de ştire despre acest fapt real. Un al treilea a frânat brusc şi cu forţă. Frecarea anvelopelor aproape blocate pe asfalt nu-l putea înşela. „N-a fost atent ori poate că nici nu m-a văzut”, a concluzionat el. „Este în spatele maşinii oprite pe banda a doua. Poate că este şi el grăbit ca acel copil care a trecut ca acceleratul pe lângă mine! Bine că au ţinut frânele!”, medita nevăzătorul înaintând încet, dar sigur, mulţumind cu braţul liber, printr-un semn prietenesc folosit numai de el, şoferilor în cauză.  

A mai făcut doi paşi. Se gândea deja că după următorii trei va fi pe trotuarul celălalt, dar nu a mai apucat să-i facă…  

Câteva secvenţe de secundă, în spatele pleoapelor sale larg deschise, s-a derulat un film năucitor de rapid şi de înfricoşător. În spatele autoturismului, care oprise brusc prin folosirea brutală a sistemului de frânare, şi-a făcut apariţia o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în mare viteză. Şoferul a intenţionat să depăşească, dar în acel moment a făcut explozie cauciucul montat pe roata dreaptă faţă. Şoferul, speriat de zgomotul exploziei şi derutat de faptul că maşina se îndrepta direct spre cea staţionată, a pierdut controlul autovehiculului şi a acţionat brusc frâna de picior. A fost manevra prin care ciocnirea a devenit iminentă. Lovitura a fost laterală. Efortul de a trage de volan puternic spre stânga, cu ambele mâini de data aceasta, în afară de faptul că a fost salutar şi a evitat lovitura din plin cu maşina cealaltă, l-a tensionat pe şofer şi, în momentul următor, a acţionat inconştient pedala de acceleraţie.  

Maşina pătrundea în intersecţie. Se îndrepta direct către el şi s-a văzut lovit de bara de protecţie şi aruncat pe asfalt. Filmul s-a întrerupt la fel de neaşteptat precum începuse. O voce, nu se ştie de unde, i-a poruncit: „Opreşte-te, omule!” Nevăzătorul s-a speriat A făcut un pas sau doi înapoi şi a rămas pe loc, ca încremenit. Mâna cu bastonul rămăsese întinsă, tremurând. În acea clipă a simţit că i se smulge bastonul de o forţă nevăzută. A auzit un pocnet sec şi atât. Viziuni şi gânduri s-au întrerupt. A avut senzaţia că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele braţe în faţă ca şi când intenţiona să se prindă de ceva. Nu avea de ce. Genunchii i s-au înmuiat şi s-a prăbuşit pe caldarâm. Din acea clipă nu a mai conştientizat nimic din ce se întâmplă în jurul său.  

… Era departe, pe un povârniş lipsit de vegetaţie, aplecat mult din mijloc pentru a susţine greutatea rucsacului prins bine pe spate şi a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăştiat uşor de o boare ce abia punea în mişcare vârful puţinelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniştea apăsătoare se întindea până departe, la vârful pe care dorea să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale şi zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri şi, cu intenţie, desprinse şi altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri şi încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea până departe. Îl cuprinse o ameţeală puternică şi simţi o durere ascuţită în zona parietală a capului. Închise ochii şi ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică avalanşă. Curând, zgomotul se transformă, prinzând alte nuanţe. Auzi voci. Din ce în ce mai clare până începu să înţeleagă cuvintele. Se simţea obosit, foarte obosit şi durerea era ascuţită, dar încercă să se concentreze pentru a înţelege ce se vorbeşte. Simţea că în jurul lui sunt mai mulţi oameni, că sunt agitaţi, câţiva dintre ei manifestându-se îngrijoraţi.  

„De unde au venit oamenii aceştia? se întrebă el surprins şi oarecum temător. Am urcat singur şi era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat şi speriat. Apoi înţelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovăţit că l-a lovit cu maşina. Se spunea că este în comă, că poate muri… „Nu se poate!” , încercă el să riposteze cu voce tare. „Sun viu, oameni buni, lăsaţi omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit maşina, oameni buni!” încercă din nou să le explice. Se sforţă, dar nu văzu nimic. În schimb, oamenii de lângă el au văzut că a deschis ochii şi s-au agitat.  

- Doctore, a deschis ochii! a exclamat un bărbat.  

- Da, da! Am văzut şi eu, dar nu mişcă deloc, se auzi o altă voce.  

- Dacă ne auzi, te rog să nu te mişti, domnule! Mai întâi să stabilim dacă eşti rănit grav. Mă înţelegi? Închide şi deschide ochii dacă m-ai înţeles! i se adresă un al treilea bărbat cu voce blândă, îngrijorat. Apoi vom încerca să vorbim… Ia să vedem: m-ai înţeles?  

Bietul om, cu ultima fărâmă de energie pe care simţea că o are, se forţă şi reuşi să îşi mişte pleoapele de mai multe ori. Spre mirarea tuturor, începu să vorbească.  

- Nu este el… Nu este vinovat. Lăsaţi omul… în pace, oameni buni! şopti el, destul de greu, dar clar, cu voce rugătoare.  

- De unde ştii tu că nu este vinovat? îl întrebă cineva obişnuit să pună întrebări şi să i se răspundă.  

- Eu…, eu l-am văzut… Are explozie de cauciuc… N-a putut controla maşina…  

Se făcuse linişte deplină încă din momentul în care doctorul i-a vorbit omului accidentat, dar acum, auzind şi înţelegând vorbele acelui om, toată lumea înmărmurise. Se auzeau doar respiraţiile acelor oameni. Se uitau unii la alţii şi nu le venea să creadă că au auzit cele spuse.  

- Domnule…, ai bastonul de nevăzător şi… doi oameni care te cunosc mi-au spus că, într-adevăr, eşti nevăzător… Cum poţi afirma că ai văzut?  

- Domnule doctor, ştiu că sunteţi dumneavoastră..., am ascultat câte puţin…, sunt nevăzător, da…  

- Păi, dacă eşti cu adevărat, cum poţi afirma că ai văzut?  

- Am văzut cu urechile…, domnule doctor. Aud foarte bine şi… interpretez bine zgomotele. Nu m-a lovit cu maşina, domnilor poliţişti… Mă auziţi? Am căzut eu…, dar după ce mi-a lovit bastonul… Trecuse de mine, a mai rostit nevăzătorul, destul de greu, trăgându-şi pleoapele peste ochii lipsiţi de lumină. Leşinase.  

- Şi-a pierdut cunoştinţa! a exclamat medicul şi a dat imediat indicaţii oamenilor ce-l însoţeau.  

L-au ridicat cu mare grijă şi l-au aşezat pe targă. Odată urcat în maşină, aceasta a demarat în trombă cu toate mijloacele de semnalizare acustică în funcţiune. Mulţimea de curioşi a rămas să dezbată întâmplarea, nepăsătoare la eforturile poliţiştilor de a repune circulaţia rutieră din zonă în drepturi. Era o întâmplare neobişnuită, spuneau şi susţineau ei, dar o întâmplare care, foarte repede, a născut alte întâmplări potrivite cu gradul de înţelegere şi de interpretare al fiecărui om din mulţime...  

 

Referinţă Bibliografică:
NEVĂZĂTOR / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1118, Anul IV, 22 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!