Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

Ne/Fericirea lui Adam?... II
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Imaginandu-ni-l pe Adam intr-o frumoasa ambianta in paradis, cand isi revenea din somnul adanc provocat de Dumnezeu, il vedem frecandu-se la ochi, pe cand isi revenea din somnul adanc provocat de Domnul, ii apare dintre copaci o creatura nemaipomenita!...  
 
"Voi face pentru el un ajutor potrivit"  
 
Asa a zis Dumnezeu, iar astfel EL a si trecut la fapte fiind ingemanarea perfecta dintre cuvant si fapta. A inceput Marea Cautare: "Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Si omul a pus nume tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca." (cf.Gen.2, 19-20). dupa aceasta Dumnezeu si Adam s-au uitat peste tot si nu au vazut ceva din ce i s-ar potrivi omului.  
 
Adam, intr-o frumoasa ambianta de vis, in paradisul pur (da, este un pleonasm cumva - datorita faptului ca in zilele acestea este totusi cam de neconceput o natura asa de frageda si de frumoasa) inconjurat de ape cantatoare, de natura fraged-incantatoare, de vremea superba si aflata in armonie cu tot ce era terestru subacvatic si celest, dar era doar armonia primara, aceea a instinctului pur! Totusi, Adam era trist! Numise toate animalele, a alergat in vantul usor al verii continue din paradisul sau nemarginit, caci si de-ar fi fost un om al zilelor "proprietatii private" posibil ar fi fost cel mai bogat, atat de necuprins ii era raiul sau, dar era ceva ce-l nelinistea si de care era nemultumit. Dumnezeu a privit in inima omului si ceva L-a pus pe ganduri.  
 
"Atunci Domnul Dumnezeu a trimis omului un somn adanc peste om si omul a adormit. Dumnezeu a luat una din coastele sale si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om Dumnezeu a facut femeia, si a adus-o la om. Atunci omul a zis: ..." (cf. Gen2,22-23). Aceste randuri mitice ale Bibliei sunt simbolice si revelatoare in ceea ce priveste conditia omului, deoarece fac cunoscuta conditia omului in mijlocul universului creat. Dumnezeu a creat femeia in intentia exprimata de Biblie prin expresia: "un ajutor potrivit pentru el"  
 
Nu mai vazuse o femeie!...  
 
Imaginandu-ni-l pe Adam intr-o frumoasa ambianta in paradis, cand isi revenea din somnul adanc provocat de Dumnezeu, il vedem frecandu-se la ochi, pe cand isi revenea din somnul adanc provocat de Domnul, ii apare dintre copaci o creatura nemaipomenita! Desi pare de neconceput asa ceva, dar el nu mai vazuse o asa fiinta, pentru ca nu mai vazuse niciodata o femeie, nu stia ce este sau cine este sau ce este, dar cu toate astea era placut impresionat si fermecat! Nu mica i-a fost suieratura prelunga, asa cum se intampla si azi deseori, caci nici mica nu i-a fost mirarea produsa de impresionare, dar in momentul cand a trecut un pic de traznetele uluirilor, Dumnezeu i-a spus probabil: "Ea este ca tine, pentru ca e din tine!".  
 
Mai procedeaza unii barbati (mai cu o slaba educatie) asa si azi pe strazi - ca sa vezi precedentul! Insa al lui Adam fluierat era mai pur, fiind invatat din natura proaspata - din vantul usor ce trecea pe langa pomi si flori, dar si a apei de izvor cand se ingusta pe anumite portiuni. Nu mai vazuse o femeie, o fiinta asemenea lui (pentru ca era si "creata din el"), dar si foarte diferita, insa mult mai frumoasa decat este, dupa cate isi dadea seama, din cate vazuse despre el pana atunci in oglindirea apelor line.  
 
Nu mai vazuse si nici nu stia ce este femeia, dar totusi inima incepea sa-i bata cu putere - aceea a fost prima mare indragostire a omenirii! L-a lovit pe loc, ca o dragoste la prima vedere, lucru de care Adam nu se indoia pentru ca nici nu stia, ramanand uimit ca si cuvanta femeia si mai ales ca gandea! Lucru cam straniu pentru el care era de mai inainte si cunostea toate si mai multe decat femeia ce tocmai aparuse. Ea parca nu avea aceeasi reactie, nu se mira ca si el. Primul indiciu i-a fost faptul ca femeia abia aparuta nu se holba ca el (nici el de altfel la ce era prin prejur, ci doar la ea...) la lucrurile din jur la animale si la el, de parca lua toate dintr-o data, masurandu-le dintr-o privire, avand probabil o cunoastere incipient-instinctiva, intuitiva, dar in orice caz o gandire diferita de a lui!  
 
Greseala, de la ce a plecat?  
 
De aceea femeia, probabil dintr-o gandire pragmatica, a ridicat instinctiv si imediat mana spre ceea ce-i intindea sarpele, ea insasi vazand ca intr-adevar acel pom era cel mai frumos din toata gradina - ii si spunea anterior aceasta lui Adam, amandoi admirand si contempland motivul pentru care li s-a interzis sa manance din acel fruct frumos.  
 
Dumnezeu, insa, inserase liberul arbitru in om, prevazand ca insasi interdictia este prima care indeamna la o alegere nesabuita uneori, deoarece ceva anume pare mai bun pentru insusi faptul ca este interzis! Asa poate ca a si gandit Adam, zicandu-si siesi, dupa ce femeia pe care o admira i-a atras atentia asupra marului pe care ea la randul ei il admira, "a aha, deci il pastreaza pentru EL, deci este cel mai bun fruct din gradina, de ce sa nu incerc?".  
 
Deci, cumva era greu de crezut ca acel copac miraculos, pus chiar in gradina lor, nu va fi un lucru destul de ravnit, plus ca tocmai si era interzis! Mai ales ca pana atunci primul om nu facuse niciun efort de logica si in consecinta, nu avusese ocazia in raiul sau pamantesc sa si-o exercite, datorita faptului ca nici nu trebuia sa mearga prea mult pentru a-si lua ce ii trebuia, avand tot ce-i trebuia acolo.  
 
Omul de cand a aparut si pana la acel moment nu avusese nicio ocazie sa-si exercite ratiunea, si deci nu avusese ocazia sa nu cada atat de usor tentatiei, lucru ce a facut ca interdictia sa actioneze foarte usor, iar Dumnezeu la fel sa constate cum actioneaza acest liber-arbitru in om prin insasi caderea facila a omului!  
 
Si totusi, o stare primara de bine nu poate fi confundata cu fericirea, ce presupune luminarea mintii si beatificarea corpului aflat intr-o stransa legatura cu spiritul liber! Adam in gradina Edenului fiind, aflat intr-o stare primara era fericit (rudimentar) doar prin prisma gandirii lui de a sta (in mod egoist ), de a bea si de a manca, de a se desfata si de a asculta natura, ca oricum fata de Dumnezeu nu stia sa faca ceva, fiind ca un 'sugar' ce stia doar sa primeasca, iar in fata LUI nici nu se deranja prea tare, chemandu-L doar cand mai avea nevoie de ceva.  
 
Dumnezeu desigur ca nu dorea aceasta, ci o "relatie" cu omul in adevaratul sens al cuvantului, o recunostere a Fetei Lui si un omagiu sincer si liber. Ceea ce in aceste conditii si intr-un raport simplu de daruire-primire nu avea cum sa vina de la om, dupa cat mi se pare, ca nici nu-si exercita ratiunea, fapt ce a si facut sa existe o relatie deficitara si intre cei doi primi oameni. De aceea, cat mai probabil ca omul era "programat" sau mai mult "prevazut" ca va gresi, lucru pentru care nici nu suntem prea indreptatiti cand il blamam pe primul om ca a gresit, iar ca datorita lui si suntem cumva intr-o stare de pacat continua! Isus Mantuitorul prin venirea Lui, tocmai acest lucru a combatut! Mai ales ca mantuirea noastra depinde de noi insine si nu de primul om, respectiv de pacatul lui! Adam in cel mai rau caz ar trebui compatimit, pentru ca a apucat sa traiascain rai, insa stim cu toti ce a urmat. Mai usor este pentru un om sa o ia de jos, ulterior evoluand, decat sa cada din rai.  
 
Sensul real al mitului genezei  
 
Simbolistica mitului genezei este revelatoare in ceea ce priveste conditia omului, deoarece si sunt foarte sugestive imaginile prezentarii primilor oameni prin tot ceea ce reprezentau si prin ceea ce aveau in ei insusi - de exemplu, Adam cand era nefericit privea in sine si parca pe Eva o si vedea, deja. Dumnezeu creand femeia din om si dupa asemanarea lui, iar omul fiind de la bun inceput "creat dupa Chipul si asemanarea Lui Dumnezeu!". Exista de fapt marea intrepatrundere in toate! Biblia comenteaza astfel ca femeia a fost creata ca "un ajutor potrivit pentru el", ceea ce ar insemna intr-un limbaj mai explicit noua, un ajutor corespunzator sau complementar barbatului, adica 'asemenea'. Aceasta insemnand, in ciuda faptului ca insusi functiile si rolurile femeii difera de ale barbatului ele sunt 'complementare'! Iar rolurile ei se observa prin tocmai ceea ce este diferit fata de barbat, pentru ca ea este mai: grijulie, empatica, sociabila!  
 
Referinţă Bibliografică:
Ne/Fericirea lui Adam?... II / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 764, Anul III, 02 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!