Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Ne-am întâlnit pe internet 6
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul VI 
  
Şi cel mai bun prieten... 
  
Şi iarăşi ne întoarcem la problema averii. 
  
Eu cred că banul este cursa în care cad peste nouăzeci şi nouă la sută din semenii noştri, convinşi că dacă au bani, pot să scape de orice nacaz. 
  
E drept că banul în esenţa lui, echivalează cu puterea dar şi aici eu am o altă părere. Şi anume că numai a şti înseamnă a putea. Ceea ce este cu totul altceva. Şi mai departe, eu consider că omul a fost trimis pe pământ, nu ca să strângă averi, în orice fel şi cu orice preţ. Pentru că acestea leagă inima noastră numai de cele de jos şi împiedecă înălţarea sufletului spre cele de sus. Câte cazuri nefericite sau adevărate tragedii nu s-au desfăşurat chiar sub ochii noştri, din cauza dorinţei de îmbogăţire cu orice preţ. Banul sluţeşte, înrăieşte şi poate transforma omul într-o adevărată fiară. Înnăbuşă orice sentiment de milă sau compasiune faţă de semenii noştri care o duc mai greu. 
  
Când am venit în această lume, nu am adus nimic cu noi, precum nici nu vom lua nimic cu noi, la plecare. Şi adevărul acesta cules din Cartea lui Iov, stă la îndemâna noastră a tuturor. 
  
De luat, vom lua numai faptele noastre bune sau rele şi care vor mărturisi pentru noi la Judecată. 
  
Deşarte sunt toate în această lume, după Solomon. 
  
Am auzit adesea pe mulţi întrebându-se de ce permite Dumnezeu ca o parte din oamenii acestei planete, oameni care sunt la fel ca şi noi, fiii Lui, să nu aibă ce mânca şi chiar să moară de foame. 
  
Iată cum văd eu răspunsul la această întrebare: 
  
Să ne închipuim o sală de ospăţ cu o mie de locuri, unde au fost invitaţi o mie de musafiri, şi unde se află tot ce-şi poate dori inima omului. Dar dacă numai două sute de inşi se vor uni şi, prin viclenie sau abuz, vor ocupa cinci sute de locuri, reiese limpede că alţi trei sute de oaspeţi, nu vor mai avea loc în sală şi vor rămâne pe dinafară. 
  
Vreau să spun că Dumnezeu a avut grijă ca pe pământ să se găsească suficiente mijloace de trai pentru toţi, în fiecare epocă a istoriei, numai că, vedeţi dumneavoastră, se vor găsi întotdeauna nişte semeni de-ai noştri, care vor pune mâna pe mai multe mijloace de trai decât le este necesar. Şi tot ce depăşeşte strictul necesar, eu îl văd inutil şi periculos din acest punct de vedere. Ca să nu mai pomenim că, de regulă, bunăstarea prelungită, riscă să-l îndepărteze pe om de Creator, omul imaginându-şi că a ajuns să trăiască bine, numai datorită meritelor sale: el a muncit, el a câştigat, el are dreptul să trăiască din ce în ce mai bine. În recunoştinţa lui nu mai rămâne loc pentru Dumnezeu. Iar starea de confort, care nu are nimic rău întrânsa, dacă nu este înţeleasă în aceste dimensiuni, macină vigoarea omului dar îl şi moleşeşte spiritual, iar pe plan social duce la convulsii şi regres. 
  
Lucra într-o intreprindere un stagiar cu atâta tragere de inimă, încât a fost propus pe lista de premiere şi avansări peste termen. A venit şi directorul să-l cunoască pe noul salariat şi a constatat că acesta nici nu avea birou şi-şi ţinea hârtiile pe colţul altui birou al unui coleg mai amabil. Directorul l-a certat pe şeful de serviciu şi a dispus să i se pregătească la atelierul instituţiei un birou improvizat. Şi când a mai trecut şi a doua oară să vadă ce mai face stagiarul inimos, l-a găsit dormind cu capul pe birou, pentru că venise mai târziu la lucru, de la o nuntă. 
  
Am făcut o digresiune aparent fără legătură cu scrisoarea pe care o ţineam în mână, bucuros de faptul că, îndrăznesc acum să o numesc pe Căpriana, prietena mea, îmi remarcase înclinarea spre păstrarea acelui echilibru primar, de armonie între om şi natură, decurgând din comuniunea iniţială a omului cu Dumnezeu. 
  
Omul este cu atât mai liber şi se realizează mai deplin, nu întinzând mâinile spre cât mai multe din ofertele sau ispitele acestei lumi, ci refuzând cât mai multe din acestea. Nu luptându-se pentru a primi sau a lua, ci pentru a dărui. Goana după avere decurge din egoism, în timp ce altruismul izvorăşte din milă sau din iubire dacă vreţi. 
  
Eu am un deosebit respect pentru pustnicii şi călugării care acceptă de bunăvoie să se retragă din această lume plină de toate răutăţile, căci ei sunt cei care au învins-o cu adevărat şi la propriu şi la figurat. 
  
Iar în ceea ce mă priveşte, eu îndrăzneam să întind mâna numai spre cele absolut trebuincioase, de care nu te poţi lipsi cu adevărat, motiv pentru care multă lume mă întreba cum mă descurc numai cu pensia şi nu mă plâng din lipsă de bani. 
  
În zilele în care mă simţeam mai bine dar nu aveam chef de lucru, încercam să-mi aduc aminte de tinereţe şi să fac puţină mişcare, ceea ce ştie oricine, cât de benefic este pentru organism, din toate punctele de vedere. Numai că pe măsura trecerii timpului, deprinderile noastre sunt cuprinse de rutină, rugina acesteia se instaleasză întâi la încheieturi ca apoi să se extindă în tot corpul şi începem să amânăm sine Die acest minim efort, până când renunţăm de-a binelea. 
  
Îmi amintesc că de cel puţin trei ori făcusem câte o mie de genoflexiuni nonstop, mie mi s-a întâmplat destul de des în viaţă să sar peste cal, după care aveam febră câte o săptămână în şir. Prima dată când eram student, mă aflam în vacanţă şi travaliul ca un pariu cu mine însumi, a durat exact o oră şi un sfert. Eram desculţ la mine la ţară şi, după ce am terminat, din cauza transpiraţiei, amprentele picioarelor se imprimaseră zdravăn în lutul cu care era lipită camera. 
  
Sau alegeam să alerg, de regulă dimineaţa, între o jumătate de oră şi o oră şi jumătate, simţind de fiecare dată că arderile metabolice sunt mai intense iar oboseala se instala mai greu, sau nu se mai instala deloc în ziua respectivă. După care îmi luam o porţie de lectură şi, cine doreşte, poate oricând cu puţin efort, să ajungă la cărţile bune. Pentru că şi prietenii cei mai buni pot să te dezamăgească într-o zi, dar o carte bună, niciodată. 
  
Aşa am început să alerg a doua zi dimineaţa, desculţ prin curte, până când m-am pomenit strigat la poartă: 
  
- Domnu' Sebastian, sunteţi acasă? 
  
Am alergat să intru în papuci, ca să nu mai fiu nevoit să dau explicaţii, ce fac şi de ce nu am nimic în picioare, dar vizitatorul meu matinal, Radu, un uncheş de toată isprava, mă văzuse şi mi-a luat-o înainte: 
  
- Domnu' Sebastian, nu vă mai feriţi că nu este nimic de râs. Cine vrea să aibă un corp sănătos, face mereu ce faceţi dumneavoastră acum, iar cine vrea să aibă şi un suflet sănătos, citeşte şi păzeşte Biblia. 
  
Mă dau bătut. 
  
Recunosc că nu mă aşteptam deloc, la o astfel de replică, sau mai bine zis, mie nu îmi trecuse niciodată prin cap să fac legătura între un corp sănătos şi cititul Bibliei, în timp ce acest gospodar cu numai patru clase primare, se dovedise mult mai profund decât mine. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ne-am întâlnit pe internet 6 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!