Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Ne-am întâlnit pe internet 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul 3 
  
Provocarea 
  
Răsfoind printre cărţi, am dat de o vedere primită din Turcia de la o cunoştinţă, un kurd pe care l-am cunoscut întâmplător şi care era autorul unei plachete de versuri, din care îmi oferise şi mie un exemplar cu dedicaţie. Placheta în turcă, mi-a tradus titlul care însemna Trandafirul roşu, semnul rezistenţei, dedicaţia era scrisă în franceză. I-am făcut semn să nu mai continue, ca să nu alunece discuţia pe cine ştie ce teren nesigur. 
  
Încercase niscaiva afaceri în România, nu reuşise nicăieri şi acum îl ajutau conaţionalii să aibă din ce trăi. Fuma aproape ţigare de la ţigare şi era obsedat că poliţia română îl persecută sexual... I-am spus din nou că e mai bine pentru amândoi să schimbăm subiectul şi cam acestea au fost discuţiile pe care le-am purtat cu el.  
  
S-a înapoiat, mi-a trimis această vedere în franceză, în care scria negru pe alb că a fost pe punctul să arunce în aer un avion turc (!) şi că a fost la numai cinci secunde de ispravă. 
  
- Bravo, Sebastiane, mi-am zis: acum ai şi dosar de terorist potenţial la Interpol. Între noi fie spus, sunt lucruri cu care nici măcar să glumeşti nu este bine, iar eu primisem prin poştă o vedere cu un conţinut atât de incriminatoriu! Norocul meu că nu am avut de suportat nimic din cauza acestui bluff. 
  
Vine poştaşul şi-mi aduce o nouă scrisoare, o iau, observ din fugă că fusese dezlipită şi aceasta, nu zic nimic şi mai stăm să schimbăm câteva banalităţi.  
  
Între timp simt cum mi se umezesc degetele cu care ţineam scrisoarea, întrerupem discuţia, mă retrag şi constat că fusese lipită de câteva minute cu pelicanol de cea mai proastă calitate şi că acesta începuse să mi se scurgă pe degete. „Al naibii pelicanol, n-a avut timp să se usuce de la Lehliu până aici!” 
  
Dacă eram mai tânăr, ieşeam agresiv la interval: - Uite dom' le cum stau lucrurile, să nu mă prosteşti dumneata pe mine că nu ţine. 
  
Altădată am găsit în cutia de scrisori într-o zi de luni, dimineaţa la prima oră, două scrisori şi factura de telefon. Una din scrisori era venită de o săptămână în sat, am scăzut trei zile, de la ştampila de plecare, restul zăcuse la oficiu şi, fără ştampilă de sosire. M-am înarmat cu toată răbdarea de care eram în stare şi întrebându-l pe diriginte, acesta mi-a explicat candid: 
  
- Domnu' Sebastian, nu mai punem ştampilă la sosire că aşa e regula iar eu nu înregistrez nicăieri scrisorile simple. Numai pe cele recomandate. Aţi înţeles? 
  
Pentru mine, răspunsul lui suna cam aşa: - Eu pot să pun şi la coş scrisorile dumitale şi nu poţi să mă reclami nicăieri. Ai înţeles domnule Sebastian?! 
  
Am dat din cap conciliant şi am plecat să-mi văd mai departe de treburile mele. Şi o pace strâmbă, este mai bună ca un război drept. Şi nici acela care caută numai pacea în toate drumurile vieţii lui, nu este sigur că de pace va avea parte. 
  
Venise în sat un arab să caute o casă mai arătoasă pentru o simigerie sau o făbricuţă de ciorapi, că preţul lânii a ajuns de râs, sau poate altceva, numai bani să iasă. A nimerit pe mâna unei puşlamale care i-a promis de toate, inclusiv o parcelă de pământ pe... lună că are el o cunoştinţă la NASA şi nu costă prea mult. S-a instalat noul proprietar, a modificat, a modernizat, a introdus apă, şi-a făcut baie, dar nu i-a plăcut culoarea cadei. 
  
- Ce culoare doriţi? 
  
- Eu vreau aşa culoare la nisip când suflă simun şi cămila ciuleşte la urechi. 
  
I-a trebuit lui ceva timp să se facă înţeles, descurcăreţul i-a spus cât costă şi i-a adus acasă câteva cutii de vopsea germană şi o pensulă. A mai încasat o primă de urgenţă şi dus a fost. A încercat arabul să vopsească, încăpăţânându-se, cada de baie şi pe urmă s-a dat bătut şi i-a trimis vorbă: 
  
- Să nu mai vină pezevenghi ala la mine că impuşc la el. 
  
Escrocii au nevoie de naivi, ca să supravieţuiască. Dar tot aici în sat se aciuase de multă vreme un arab bătrân de la care am auzit o vorbă de duh care mi-a mers la suflet: Când te prinde noaptea în deşert, ridici cortul şi te rogi la Allah să aibă grijă de cămila ta. Dar îţi faci şi tu datoria şi o legi. 
  
Seara, iarăşi câteva rânduri de la necunoscută: 
  
Ce mai faceţi domnule Sebastian? Sper din toată inima că nu mai aveţi probleme nici cu plămânii şi nici cu vederea iar de felul Dvs cred că sunteţi un misogin. 
  
De ce nu răspundeţi la mesajele mele? Căpriana 
  
De acum mă călcase pe nervi. Afirmaţiile ei cu privire la plămâni şi la vedere, erau iarăşi veridice şi nu-mi cădea bine să deschid o discuţie pe această temă. Am suferit de plămâni în copilărie, port ochelari şi sunt silit să măresc la intervale aproape regulate numărul de dioptrii. 
  
Asta putea să însemne că-mi forţează mâna, să provoace un răspuns şi tot nu voiam să intru în jocul ei. Dar obrăznicia era prea mare, ca să nu fie pusă la punct. Recunosc că am petrecut o noapte agitată, cu vise de tot felul, mă trezeam amintindu-mi-le, adormeam din nou iar dimineaţa m-am sculat buimac şi mai obosit decât mă culcasem. 
  
În timpul zilei am citit câte ceva la întâmplare şi mă gândeam să nu mai deschid internetul sau să-mi schimb pur şi simplu adresa de mail şi scăpam fără nici un fel de probleme de această Căpriţă care începuse să nu-mi mai dea pace. 
  
Da, dar nici orgoliul meu nu mă lăsa să părăsesc fără repolică, acest aparent câmp de luptă, să o şterg aşa cu coada între picioare. 
  
Gata! M-am şi văzut cocoş, pregătit să cobor în arenă. 
  
Odată hotărârea luată, mi-am mai oferit răgaz câteva zile, timp în care, e drept, verificam seara dacă a mai apărut ceva pe ecranul monitorului. Şi uite-mă pe mine om în toată firea şi cu scaun la cap, dezgropând securea de război şi aruncând provocarea în eter: 
  
Stimată domnişoară, 
  
Află că am trecut de mult de vârsta pantalonilor scurţi. Facem parte din generaţii diferite, cred că aş putea să-ţi fiu tată. Mai bine ai grijă de guleraşele dumitale scrobite şi de fustele cu volănaşe de la pension, decât să te hazardezi, să-ţi pierzi timpul scriindu-i unui necunoscut şi aventurându-te într-o corespondenţă din care nu poate ieşi nimic bun. 
  
Acest mesaj este singurul la care consimt şi nu necesită răspuns. Sebastian 
  
M-am simţit uşurat ca şi când mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă şi nu am mai deschis calculatorul timp de câteva zile bune, măcar să mă controlez pe mine. 
  
Când mi-am făcut curaj şi am trecut iarăşi la verificarea corespondenţei, m-am surprins întrebându-mă cum l-o fi primit, mailul meu, şi dacă i-o fi trecut pofta să mai hărţuiască oameni serioşi ca mine. 
  
Nu apăruse nimic din partea ei şi parcă-mi părea rău cumva, nici eu nu ştiam să îmi explic de ce.  
  
Foarte bine. Nu am sâcâit-o eu pe ea, ci ea m-a sâcâit pe mine. Trebuie să fiu mulţumit şi pace bună. 
  
Am încercat să-mi văd mai departe de treburi, dar nu mai aveam chef de nimic. 
  
Începeam ceva dar nu mai eram în stare să-l duc până la capăt. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ne-am întâlnit pe internet 3 / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!