Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Ne-am întâlnit pe internet (24)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Ne-am întâlnit pe internet (roman)  

Întâmplare şi destin - cap. XXIV  

---------  

 

 

O moleculă, un atom, un fir de nisip, aceasta este omul raportat la imensitatea universului. Şi cu toate acestea, nici o pasăre nu cade fără ştirea Domnului. Îţi vine greu să crezi că faci parte din acest cosmos, pe care nici cu gândul nu reuşeşti să-l parcurgi până la capăt. Şi cu atât mai greu îţi vine să crezi că şi firele de păr ale omului sunt numărate. V-aţi gândit vreodată ce formă poate să aibă universul, cum arată marginile lui? Dar dincolo de acestea, ce poate să fie? Spaţiu gol? Cât de mare şi până unde poate să ajungă? Şi parcă simt o durere de cap, încercând să văd mai limpede, cu ochii minţii, această imagine. Cu gândul poţi străbate într-o fracţiune de secundă, orice distanţă cât ar fi ea de mare. Dar nu suntem mai departe ca la început. Închipuindu-ne că am trecut de ea, ce urmează? Şi totuşi parcă suntem doar nişte fiinţe microscopice. Sau poate că şi suntem, dar nu ne dăm seama. Noi ne vedem corpul cu suprafaţă continuă, avem voinţă proprie, mobilitate, viaţă. Dar nu numai atât. Cine ştie câte alte funcţii necunoscute, ferestre cosmice, relee prin care ţinem fără să ne dăm seama, legătura cu universul din care facem parte.
Cu cât ne înălţăm de la pământ, cu atât mai mici se văd oamenii rămaşi în urma noastră. Poate că şi obstacolele de care ne lovim în fiecare zi sunt şi ele la fel de mici. Poate ca nişte fire de paie aşezate în calea unor furnici. Stau şi mă uit în urmă şi îmi dau seama că bolnav sau din accident, era să mor de nu ştiu câte ori şi, totuşi am fost salvat în ultimul moment. Cu siguranţă asta nu e o întâmplare. Ce trebuia să învăţ şi, ce am învăţat din toate acestea? Unul din vecini care nu lua deloc în seamă avertizarea de a nu mai lucra în timpul duminicilor, s-a întâmplat o dată când fora o fântână, dumineca desigur, să se electrocuteze şi şi-a pierdut cunoştinţa. Au sărit cei din jur, l-au acoperit repede cu pământ până la piept pentru scurgerea electricităţii şi mai departe nu ştiau cum să procedeze. Şi-a revenit târziu de tot, a deschis ochii, a fost ridicat pe braţe şi dus în casă. Îşi amintea că a văzut ca într-un vis, un bătrân cu părul alb care s-a uitat cu milă la el şi, la un moment dat acesta, a făcut un semn cu mâna, nu ştia cui că nu mai vedea pe nimeni, ceva ce putea să însemne:
Ridicaţi-l!
Toţi ai lui s-au bucurat, iar el, a zis:
- Hai să bem ceva, că astăzi am văzut moartea cu ochii. Ce folos a tras el că era gata să moară şi cineva l-a salvat totuşi în ultimul moment?
Înainte să plec din capitală, am luat cunoştinţă de cazul unui poliţist ieşit la pensie. Sunt încă în putere, mai am destulă viaţă în faţa mea, de acum vreau şi eu să trăiesc fără griji. Iubise foarte mult femeile, dar cu trecerea vremii, se mai potolise. Trecuse prin fel şi fel de situaţii, văzuse de multe ori moartea hlizindu-se la el din golul unei ţevi de revolver dar scăpase de fiecare dată. Aşa că nu-l mai impresionau ca pe ceilalţi, cele care se petreceau în jurul lui. Într-una din zile trage o dublură de la firul de telefon şi înregistrează convorbirile de la propriul telefon, ocazie cu care îşi dă seama că şi pe el îl înşeală nevasta. - Nu-i nimic, mi-a venit şi mie rândul să îmi pună nevasta coarne.
Uşor de zis, dar mai greu de îndurat. Nu ia nici o măsură şi rămâne indiferent. Ascultând convorbirile celor doi, află mai departe că aceştia hotărăsc să scape de el, dar nici acum nu ia nici o măsură. Nimeni nu ştie ce s-a petrecut atunci în mintea lui. Le află şi planul şi nu face nimic mai departe, se lasă în voia soartei, ca şi cum nu ar şti nimic. Să mi se întâmple şi mie, ce am văzut eu de atâtea ori că s-a întâmplat şi altora. Trecem peste amănunte, poliţistul se lasă ucis cu o ciudată lumină în ochi, ancheta nu descopere vinovaţii şi totul pare să decurgă normal mai departe. Cei doi se ţin departe unul de altul un an, doi, după care se căsătoresc. Fac modificări în apartament, vând o parte din lucruri de care cred că se pot dispensa, cumpără altele. Printre lucurile vândute se aflau şi câteva casete muzicale care nu erau pe gustul lor. Casetele le cumpără un tânăr care le ascultă, dă peste înregistrările poliţistului, se îngrozeşte şi face un drum până la Secţia de poliţie cea mai apropiată. Şi vinovaţii ajung după gratii pentru tot restul vieţii. Cine poate să spună cât a fost întâmplare şi cât destin, în toată această istorie care s-a petrecut aievea?
Multe lucruri se petrec în jurul nostru, dar în fiecare există un fir conducător de care atârnă soarta unor evenimente sau chiar soarta noastră. A fost jefuită în cartier una din casele cele mai sărace, din care totuşi s-a furat o mare sumă de bani, primită de curând. Un necunoscut cu faţa acoperită, găseşte o bătrână pe care o loveşte cu cuţitul, ia banii şi dispare. Bătrâna este dusă la spital, răspunde cât poate la întrebări şi, înainte de a muri, spune fiicei sale:
- Lasă maică, lasă să nu facem scandal în familie. E mai bine aşa. Poliţiştii trag concluzia că răufăcătorul a fost ginerele ei pe care ea a încercat să-l acopere cu seninătate şi înţelepciune. Unde se opreşte întâmplarea şi unde reintră destinul în rolul său?
Eram copil şi din timp în timp veneau ţigăncile cu ghicitul.
- Să-ţi dea baba cu ghiocul. Pentru casă, pentru copii, pentru sănătate... O sită de mălai şi-ţi spun ce te aşteaptă.
Unde erau primite, se aşezau turceşte trăgându-şi fustele înflorate pe dedesubt, făceau semnul crucii deasupra ghiocului, deşi numai cu sfânta cruce nu lucrau şi apoi începeau să-ţi spună lucruri din care unele de ordin general, dar care altele, te puneau pe gânduri.
- Ai un copil mic, suflă de trei ori peste ghioc. Când o împlini şase ani, văd că ai o fântână în curte, să-i pui capac. Să fereşti copilul de apă în ziua aia. Să nu meargă nici la scăldat, nicăieri unde este apă adâncă.
Au intrat părinţii la idei, au pus capac fântânii şi când a împlinit şase ani, copilul a ţinut morţiş să scoată el o găleată de apă. Nu l-au lăsat părinţii şi au scos ei apă. A vrut să se ducă împreună cu alţi copii la scăldat şi iarăşi nu l-au lăsat. Copilul nu mai avea astâmpăr, s-a tot învârtit în jurul fântânii, părinţii cu ochii pe el, s-a urcat în cele din urmă pe capac, a adormit şi aşa a murit. Greu de înţeles dacă ăsta a fost destinul lui şi dacă ar fi putut cineva din jurul lui să-l ajute.
Unei alte familii cu copil mic, i s-a prezis că la vârsta de şaisprezece ani, copilul să fie bine păzit de fulger. Părinţii care au primit cu multă îngrijorare vestea, au pregătit o pivniţă, gândindu-se să-l ascundă acolo când o fi cazul, altceva ce ar fi putut ei să facă şi când rămâneau singuri numai despre asta vorbeau. Întâmplarea face ca discuţia dintre ei să fie auzită de copil, care nu le spune nimic. Vine ziua fatidică, se iscă o furtună, începe să tune, să fulgere, părinţii se roagă cu lacrimi în ochi la Dumnezeu să le salveze copilul. Şi hotărăsc să coboare toţi în pivniţă până trece furtuna, că e mai sigur acolo decât afară. Copilul refuză, aleargă în mijlocul curţii, ridică braţele spre cer strigând:
- Doamne, dacă vrei să mă trăzneşti, aicea sunt! De Tine nu am unde să mă ascund!
Şi aşteaptă cu braţele ridicate ca într-o tragedie antică.
Şi atunci a căzut trăsnetul. O săgeată de foc, urmată de un bubuit asurzitor se prăvale asupra pivniţei care este transformată dintr-odată în scrum. Nimeni dintre ei nu a fost atins. Dumnezeu a schimbat destinul copilului în ultima clipă.
Unui adult i se prezice să nu iasă în oraş anul viitor de ziua lui, ca să nu i se întâmple ceva rău.
- Uite cum să-i dau eu cu tifla acestui domn de destin, îşi zice el şi se aprovizionează cu alimente pentru mai multe zile. Dar se întâmplă ceva neprevăzut care îl scoate din cadru: îi ia casa foc, dă telefon la pompieri, se duce să le deschidă poarta şi prima dintre maşini care venea foarte repede, nu a mai putut frâna şi l-a călcat. Iar el nu a mai putut fi salvat. Călcat de maşină, la el în curte. Întrebările sunt întotdeauna mai multe, răspunsul, răspunsul adevărat, numai unul singur.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Ne-am întâlnit pe internet (24) / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 629, Anul II, 20 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!