Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

CARTEA PROFETULUI NAUM - Capitolul 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
III. Vai-uri pentru cetatea Ninive, distrusă prin judecată divină  
 
1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie, şi care nu încetează să se dedea la răpire!  
Mai multe capete de acuzare sunt exprimate cu privire la cetatea Ninive: violenţa criminală, minciuna, asuprirea şi furtul. Toate acestea sunt de fapt încălcări ale principiilor morale din Decalog (Cele 10 porunci) enunţate prin eternele porunci: "Să nu ucizi", "Să nu minţi", "Să nu pofteşti", "Să nu furi". Înţelegem că obligaţia de respectare a Legii morale este extinsă asupra tuturor naţiunilor, cu accent pe partea care ţine de relaţiile dintre oameni. Practic, judecata divină are la bază încălcarea principiilor morale ale lui Dumnezeu.  
 
2 Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!  
În acest moment se reiau imagini ce trimit la înaintarea Nimicitorului. Asemenea unor care de luptă avansând invincibil, judecata se îndreaptă către cetate, din cauza neascultării de Legea divină. Nimic nu o poate opri, iar sunetul înaintării ei aduce groază în mijlocul celor răzvrătiţi. Simbolul carului de luptă subliniază puterea executării judecăţii şi rapiditatea venirii ei. Totul se desfăşoară într-un timp extrem de scurt şi nu există scăpare.  
 
3 Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa O mulţime de răniţi! Grămezi de trupuri moarte! Morţi fără număr! Cei vii se împiedică de cei morţi!  
O altă redare a judecăţii este prin imaginea unei cavalerii, a loviturilor rapide şi precise de sabie dau de suliţă. Cine poate sta împotriva ei? Cei care scapă de carele de luptă cad loviţi la scurt timp de cei ce vin pe cai. Toţi apărătorii cetăţii se prăbuşesc la pământ. Legiunile armatei cerurilor nu pot fi oprite, ci ele aduc la îndeplinire Judecata divină.  
 
4 Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei.  
Alte capete de acuzare sunt adăugate, astfel citim despre imoralitate, sau încălcarea poruncii morale "Să nu comiţi desfrânare". Cetatea Ninive a reuşit să îngenuncheze naţiunile îmbinând forţa militară cu atracţia senzualităţii. Acest comportament desfrânat s-a văzut în mod deosebit prin atragerea la idolatrie, prin nerespectarea cuvântului dat. Dar cea mai gravă a fost exercitarea unei atracţii irezistibile în promovarea unor norme morale josnice şi degradante aflate în conflict direct cu Legea morală a Domnului şi cu autoritatea Sa.  
 
5 Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile, ruşinea.  
Cetatea Ninive urma să fie pedepsită ca o prostituată. Domnul a considerat că ea nu a respectat principiile morale după care orice naţiune de pe faţa acestui pământ trebuie să se guverneze. Prin minciună, tâlhărie, ucidere şi jaf, ea s-a ridicat ca o putere răzvrătită în mijlocul acestei lumi, având dorinţa de a o stăpâni până la marginile pământului. Promovând principii nedrepte, influenţa ei a fost de natură de a corupe la scară foarte mare şi pe alte naţiuni. De aceea Domnul a decis scoaterea ei de pe scena istoriei.  
 
6 Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi, şi te voi face de ocară.  
Înjosirea pe care a adus-o altora, Domnul o întoarce asupra ei. Batjocura pe care a aruncat-o peste alţii, vine acum şi asupra ei. În esenţă judecata divină nu face altceva decât să aplice principiul reciprocităţii: "ceea ce ai făcut, aceea ţi se va face". Responsabilitatea morală a neamurilor înaintea lui Dumnezeu aduce astfel după sine judecata.  
 
7 Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine, şi vor zice: Ninive este nimicită! Cine o va plânge? Unde să-ţi caut mângâietori?  
Atracţia se transformă acum în respingere. Cei ce veneau, acum se depărtează cu groază. Nimeni nu doreşte să fie părtaş distrugerii fără milă a celei mai mari cetăţi a pământului. Caracterul trecător al slavei omeneşti se poate vedea şi din neputinţa de a mai găsi un aliat, un sprijin în timp de nevoie. Toţi cei ce lăudau gloria cetăţii Ninive, erau de fapt nişte oportunişti şi atât.  
 
8 Eşti tu mai bună decât No-Amon, cetatea care şedea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?  
O altă cetate distrusă din cauza nelegiuirii este menţionată acum în textul biblic. Ea se numea "No-Amon". Nu ştim exact dacă nu avem de-a face cu un cuvânt simbolic, după cum nici nu este foarte clară aşezarea acestei cetăţi. Cu toate acestea se aminteşte poziţia strategică cu totul deosebită, fiind înconjurată de ape. Nimic nu era mai sigur în acele timpuri, decât să dispui de fortificaţii naturale în genul râurilor sau mării. Astfel de cetăţi erau aproape cu neputinţă să fie luate cu asalt şi cucerite. Dar toate acestea nu erau de vreun folos în faţa judecăţii divine. Chiar cele mai de seamă fortificaţii cădeau înaintea Domnului.  
 
9 Etiopia şi Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi Libienii erau ajutoarele ei.  
Deşi patru popoare mari susţinuseră această cetate, totuşi ea nu a scăpat de distrugere. Nu sunt suficiente forţa armată şi resursele de care pot dispune chiar patru naţiuni pentru a opri executarea judecăţii divine. În conflictul dintre om şi Dumnezeu, întotdeauna primul pierde, indiferent de situaţie. Deşi acest lucru este clar pentru oricine, din cauza lipsei percepţiei lucrurilor spirituale, omul are impresia că este invincibil atunci când dispune de putere şi faimă.  
 
10 Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s-a dus în robie; şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei, şi tot mai marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.  
Soarta acestei cetăţi puternice nu a putut fi înlăturată în ciuda celor mai bune eforturi. În zadar omul se îndârjeşte să lupte împotriva voinţei divine. Nu este posibil să aibă succes. Tot efortul îndreptat împotriva sfatului lui Dumnezeu este zadarnic. Judecata nimicitoare ce a căzut asupra cetăţii No-Amon stă mărturie că invincibilitatea lucrărilor omeneşti este doar un mit. Totul se bazează pe îngăduinţa divină. Dar vine o vreme când din cauza nelegiuirii, judecata vine şi distruge desăvârşit.  
 
11 Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde; şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!  
Mândria omenească este acum aruncată în ţărână. Chiar cel viteaz, care nu se gândea că ar avea nevoie de vreun sprijin, deodată constată că nu mai are scăpare. A te "îmbăta" înaintea distrugerii, reprezintă un ultim act de bravadă şi de răzvrătire. O neacceptare a realităţii. În loc să existe întoarcere la Dumnezeu şi o abandonare a păcatului, trufia, ea însăşi o formă de beţie, îl conduce pe om la aruncarea iresponsabilă în vâltoarea distrugerii finale.  
 
12 Toate cetăţuile tale sunt nişte smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.  
Cetăţile vrăjmaşului sunt gata de a fi cucerite. Aşa se traduce aceste verset. Există un moment în dinamica luptei contra lui Dumnezeu, când se ajunge la maturizarea răului, la acea "coacere a secerişului". În principal acest nivel este caracterizat de o abundenţă materială, de o prosperitate ce are la bază tot felul de practici necinstite. Această bogăţie este privită ca o dovadă a eficienţei şi justeţii căilor sale, dar de fapt este un efect al jafului şi nelegiuirii, a nedreptăţirii celorlalţi.  
 
13 Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!  
Al doilea simptom, pe lângă cel al concentrării bogăţiilor, este cel al pierderii capacităţii de luptă. Datorită abundenţei resurselor, un simţământ de siguranţă se manifestă, de viaţă lipsită de griji, ceea ce conduce la pierderea vigilenţei şi a simţului raţiunii. Cetatea Ninive avea simptomul unei "obezităţi" materiale, alimentând o senzaţie de siguranţă deplină, când de fapt mai era doar un mic pas până la distrugere.  
 
14 Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul, şi găteşte cuptorul de cărămidă!  
Deodată, totul se schimbă. Această viaţă tihnită este întreruptă brutal de venirea judecăţii. Degeaba se încearcă revitalizarea forţei militare, fiindcă judecata nu are cum să fie oprită. Nimic nu poate sta în calea ei înaintând asemenea unei armate puternice. Totul se prăbuşeşte înaintea Nimicitorului. Bogăţiile sunt distruse, iar apărătorii sunt puşi pe fugă. Se vede acum nelegiuirea strângerii de comori prin asuprirea celorlalţi şi în mod deosebit a poporului sfânt.  
 
15 Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşire, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!  
Bogăţiile au fost strânse prin jaf de la alte naţiuni. Cei credincioşi Domnului au fost urmăriţi fără milă din cauza neprihănirii lor. Adversarii au fost reprimaţi şi aduşi la tăcere. Această obţinere de comori prin jefuire este cea mai simplă metodă dintre cele ce există. Ea a fost sursa unei false prosperităţi, alimentând răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Prădătorii trimişi de Ninive au fost fără număr, asemenea lăcustelor.  
 
16 Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară.  
O altă categorie enumerată, pe lângă cea a prădătorilor care au acţionat direct, este a celor ce s-au îmbogăţit prin comerţ nelegiuit cu lucruri furate de la celelalte naţiuni. Aceşti falşi negustori, au contribuit din plin la funcţionarea unei economii bazată asuprirea şi distrugerea altor naţiuni, inclusiv a poporului sfânt. Dar acum, judecata dă la iveală toate aceste tranzacţii necurate, toată această "economie" a răului.  
 
17 Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară, şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.  
O a treia categorie menţionată este cea a căpeteniilor cetăţii, care şi-au luat partea din avuţiile nedrepte, dobândite de negustori. Avem astfel o imagine completă a prosperităţii obţinute în mod nedrept de către cetatea Ninive: jefuitorii direcţi, care îşi însuşeau prin furt şi ameninţare resursele naţiunilor cucerite, negustorii, care tranzacţionau aceste bunuri şi căpeteniile, care îşi luau partea şi acopereau legal toate aceste lucruri. Astfel, se asigura o falsă prosperitate, o concentrare a bogăţiei în cetate, care alimenta un stil de viaţă lipsit de griji, în timp ce o mulţime de naţiuni zăceau în mizerie.  
 
18 În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi, şi nimeni nu-l mai strânge.  
Cel mai bun simptom al siguranţei de sine este cel al somnului, al odihnei, dincolo de ceea ce este normal şi firesc. Asiria devenise un "obez" moleşit şi somnolent, inconştient de situaţia în care se găsea. În jur nu mai exista nici un adversar pe măsură, dar în ceruri Cineva judeca ceea ce se întâmpla pe pământ. Şi o hotărâre, în faţa căreia nu există apel, a fost luată: Ninive avea să fie nimicită prin puterea lui Dumnezeu.  
19 Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?  
Nu mai există nici o soluţie de salvare. Harul s-a închis pentru o cetate care a crezut că poate realiza orice, fără să dea socoteală la nimeni. Această naţiune s-a îmbătat cu propriile ei realizări, uitând că răul va fi în cele din urmă judecat şi nimicit. În lupta pentru bogăţie, ea a întins mâna şi contra celor sfinţi, ajungând astfel în conflict direct cu Dumnezeul cerurilor şi al pământului, cu Cel ce răzbună necazurile şi suferinţele, chiar ale celui mai mic dintre sfinţii Săi.  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CARTEA PROFETULUI NAUM - Capitolul 3 / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!