Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Cartea profetului NAUM - Capitolul 1
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
I. Anunţare profetică a judecăţii nimicitoare asupra cetăţii Ninive  
 
1 Prorocie despre Ninive. Cartea Prorociei lui Naum, din Elcoş.  
Ninive era capitala imperiului asirian, unul dintre cele mai puternice state ale antichităţii. Acest imperiu a reprezentat un simbol al popoarelor care au asuprit şi nimicit pe poporul lui Dumnezeu. De aceea, dincolo de aplicaţia istorică pentru acele vremuri, profeţia lui Naum ne exemplifică modul în care Domnul va judeca pe toţi cei care au asuprit pe cei credincioşi din toate veacurile.  
 
Cetatea Ninive stă astfel în opoziţie cu Ierusalimul, cetatea Viului Dumnezeu, o competiţie pentru supremaţie asupra întregului pământ. Cât timp va mai dura marea luptă dintre bine şi rău, puteri în genul cetăţii Ninive vor încerca să distrugă pe cei sfinţi, dar în final vor avea aceeaşi soartă: nimicire prin manifestarea puterii lui Dumnezeu.  
 
2 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui.  
De trei ori se repetă expresia „Domnul se răzbună” pentru a contura siguranţa celor spuse. Avem imaginea lui Dumnezeu ca răzbunător al celor sfinţi. Deşi de-a lungul istorie, Ninive a învins de multe ori pe câmpul de luptă pe cei credincioşi, totuşi vine o vreme când Domnul va învinge şi distruge cetatea Ninive, pentru cauza poporului Său.  
 
Vinovăţia de a fi asuprit pe cei credincioşi nu poate fi ştearsă dinaintea lui Dumnezeu. De aceea, la momentul potrivit, toate faptele răutăţii se vor întoarce asupra celor ce le-au comis.  
 
3 Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună şi în vârtej, şi norii sunt praful picioarelor Lui.  
Deşi este bună şi îndurător, Domnul nu poate să tolereze la nesfârşit comportamentul păcătos şi rău. El îşi face apariţia pe norii cerului pentru a-i judeca pe vrăjmaşi. În momentele de bucurie ale celor răi, Domnul va apărea pe neaşteptate şi nimeni nu va putea să se ascundă de El.  
 
Îndelunga Sa răbdare are un sfârşit, dincolo de care nu rămâne decât o mânie nimicitoare. Vinovăţia celor ce s-au răzvrătit este mare; poporul sfânt a fost aspru încercat şi asuprit, dar Domnul va restabili dreptatea pe pământ.  
 
4 El mustră marea şi o usucă, face să sece toate râurile; Basanul şi Carmelul tânjesc, şi floarea Libanului se vestejeşte.
Nimic nu poate să I se opună lui Dumnezeu; nici chiar natura. Domnul deschide o cale de scăpare pentru poporul Său, dar deopotrivă nimiceşte pe potrivnici. Imaginea secetei care usucă pământul şi chiar adâncul mării, redă în mod plastic pierderea puterii vrăjmaşului, condamnat să asiste neputincios la propria sa judecată, la aplicarea măsurii pe care el a avut-o atunci când asuprea pe cei sfinţi.
 
 
Domnul S-a identificat cu cei credincioşi şi a fost alături de ei în clipele lor de necaz şi încercare, când cei răi triumfau plini de bucurie. Dar acum, a sosit clipa judecăţii celor ce au abuzat de semenii lor. Nici măcar pentru o clipă nu s-au gândit că înaintea lor nu stăteau nişte oameni neajutoraţi, ci chiar prezenţa divină, locuind în cei ce se încredeau în Domnul. Astfel, ei s-au aflat fără să îşi dă seama chiar în luptă directă cu Dumnezeu, fapt pentru care judecata divină va trebui să vină asupra lor.  
 
5 Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.  
Deodată, marele vrăjmaş al poporului sfânt se vede stând faţă în faţă cu Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului. Slava Sa nu mai este acoperită ca la Sinai şi El vine pe norii cerurilor. Cine poate să facă faţă Celui Atotputernic? Cine poate să stea fără teamă înaintea Sa? Doar cel neprihănit. Vrăjmaşul se gândea că va distruge cu uşurinţă un popor slab şi neajutorat, dar niciodată nu şi-a imaginat că s-ar putea întâlni cu Marele Judecător al lui Israel.  
 
6 Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Şi cine poate ţine piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, şi se prăbuşesc stâncile înaintea Lui.  
Nimeni nu poate sta împotriva lui Dumnezeu, dar acum a venit clipa ca judecăţile Sale să lovească pe cei ce asupreau pe cei sfinţi. Va fi un timp al mâniei, când toţi cei nelegiuiţi îşi vor primi partea, ceea ce ei au ales. Asirienii au atacat, spulberat şi nimicit pe Israel. Fără milă l-au asuprit şi înrobit, iar Domnul a fost martor la toate aceste lucruri. Totul a fost notat în cărţile din ceruri şi acum, în clipa judecăţii, toate acestea sunt date pe faţă.  
 
7 Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.  
Lovind pe cei răi de pe faţa pământului, domnul însă nu uită pe cei aleşi. El a pregătit căi de salvare din mijlocul unei lumi care primeşte judecata Sa. Cei ce se încred în El sunt cruţaţi de aceste lovituri nimicitoare. Mila Sa îi acoperă pe cei credincioşi, care acum sunt martori la lucrări extraordinare ale providenţei divine în favoarea lor.  
 
8 Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întuneric.  
Spre deosebire de cei sfinţi, vrăjmaşii au parte acum de o judecată după faptele lor. Ei au urmărit şi au lovit fără milă pe cei credincioşi. De aceea, ei acum fug plini de groază, urmăriţi de loviturile nimicitoare ale Domnului. Ei s-au revărsat asemenea revărsării apelor peste mal asupra cetăţilor poporului sfânt, spulberându-le din cale. Dar acum oştirea Domnului vine peste ei şi nu este chip de scăpare. Ca un „zid de ape” judecata divină nu lasă nimic în urmă. Oriunde s-ar ascunde, judecata îi ajunge pe cei ce au lovit pe poporul sfânt al Domnului. Timpul sfârşitului a sosit şi nimic nu îl mai poate opri.  
 
9 Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.  
Planurile de nimicire a poporului sfânt sunt de fapt planuri împotriva Domnului. Cei ce se luptă împotriva celor credincioşi ajung în scurt timp în conflict direct cu Dumnezeu. Dar Domnul va împiedica derularea până la capăt a acestor planuri nelegiuite şi nu va permite ca încercarea să se repete dincolo de scopul avut iniţial de Dumnezeu. Israel a trebuit să sufere mânia divină din cauza păcatelor comise, dar acum vrăjmaşul dorea să îl nimicească, ceea ce Domnul nu avea să permită. Prima nenorocire a fost prin îngăduinţa ca vrăjmaşul să asuprească pe poporul sfânt. Dar acesta, sub impactul situaţiei defavorabile în care ajunsese, s-a întors la Domnul.  
 
Scopul atacului din partea asupritorului era însă ca în cele din urmă să îi distrugă: aceasta era cea de-a doua nenorocire, pe care Domnul a făgăduit că nu se va produce. Ceea ce a făcut diferenţa a fost întoarcerea poporului la Dumnezeu.  
 
10 Căci vor fi ca nişte mănunchiuri de spini încâlciţi, şi tocmai când vor fi beţi de vinul lor, vor fi mistuiţi de foc, ca o mirişte de tot uscată.  
Israel s-a întors la Domnul şi de aceea acest atac al vrăjmaşului nu mai avea legătură cu pedeapsa iniţială. Încurajat de succesele anterioare, vrăjmaşul s-a îmbătat cu gândul unei biruinţe uşor de obţinut. Dar lucrurile nu aveau să mai meargă ca la început, fiindcă intervenţia divină avea să schimbe finalul acestei istorii. Cel puternic avea să fie nimicit pe deplin, asemenea unei mirişti uscate mistuită de flăcări.  
 
11 Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase.  
Ninive este un simbol al tuturor celor ce au luptat vreodată contra poporului sfânt şi împotriva lui Dumnezeu. Această cetate nelegiuită ilustrează foarte bine chipul unei lumi răzvrătite împotriva autorităţii lui Dumnezeu şi care persecută pe cei care Îl caută pe Domnul. relele imaginate contra celor sfinţi, Domnul avea să le întoarcă asupra autorilor lor.  
 
12 Aşa vorbeşte Domnul: Oricât de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista  
Oricât de mare ar fi puterea vrăjmaşului, Domnul o va spulbera. Cine se poate măsura cu Cel Atotputernic? Chiar dacă acest adversar a avut la început succes asupra celor sfinţi, istoria nu avea să se mai repete. În conflictul final, cei sfinţi vor salvaţi. Ei nu vor mai fi lăsaţi la bunul plac al vrăjmaşului. Totul va fi diferit, fiindcă Domnul va interveni în favoarea poporului Său. Pe câmpul de bătălie, între cei răi şi cei sfinţi, va apărea în mod neaşteptat Domnul cu oştile cereşti.  
 
13 Ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile  
Nimicirea Asiriei aduce eliberare Ierusalimului de sub jugul unui asupritor nemilos. În sfârşit cel ce asuprea naţiunile pământului a ajuns să fie distrus de Cel ce stăpâneşte în ceruri şi pe pământ. Domnul eliberează astfel pe poporul Său, intervine şi nu-l lasă la bunul plac al celor ce îl urăsc. Dar de ce tocmai acum Domnul intervine? De ce s-a ajuns la această asuprire? Întotdeauna istoria poporului sfânt a fost legată de condiţia lor spirituală, dar de fiecare dată când s-au întors la Dumnezeu „jugul” a fost sfărâmat. Folosirea prezentului profetic „acum” indică o urgenţă, dar şi o certitudine. Domnul a hotărât eliberarea poporului Său. Cine s-ar putea opune acestei decizii? Şi chiar dacă ar exista un împotrivitor, ce şanse ar avea? Nici una, fiindcă Domnul a stabilit astfel şi nu se va răzgândi.  
 
14 Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea uşor.  
În cumpăna dreptăţii divine Asiria a fost cântărită şi a fost găsită prea „uşoară” la capitolul „principii morale, dreptate şi închinare”. Un verdict probat prin faptele de cruzime, lăcomie, idolatrie, asuprire şi nedreptăţire a semenilor. Toate poruncile divine au fost încălcate şi de aceea Domnul urma să pedepsească Asiria, să o distrugă definitiv. Nu trebuie însă, să restricţionăm profeţia doar la asirieni. Dacă am înlocui numele „Ninive” cu „Babilon”, mesajul ar continua să mai fie valabil. De fapt, prin Ninive înţelegem toţi cei care sub o formă sau alta s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu prin asuprirea poporului Său, despre toţi cei care s-au răzvrătit împotriva Celui Prea Înalt.  
 
15 Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire  
Avem acum în faţă imaginea solului ce aduce vestea cea bună a biruinţei, a nimiciri vrăjmaşului. Dar cine a învins pe asupritor? Ce fel de veste bună este adusă Ierusalimului? Răspunsul este că Domnul a luptat pentru poporul Său şi a învins. Adversarul nu va mai pune vreodată piciorul în Israel. Aici regăsim tipologia Evangheliei prin învingerea vrăjmaşului care ţinea captivă omenirea. Ninive înseamnă aşadar orice fel de asupritor. Chiar şi împotrivirea lui Lucifer se încadrează cu uşurinţă în acest format. Eliberarea lui Dumnezeu este deplină. Cei asupriţi pot acum să se închine liber Domnului. Ei nu mai sunt împiedicaţi de cei idolatri. Nimic şi nimeni nu va mai impune o falsă închinare pe pământ. Iar cei sfinţi vor fi mântuiţi.  
 
Referinţă Bibliografică:
Cartea profetului NAUM - Capitolul 1 / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!