Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Muguraş Maria Petrescu         Publicat în: Ediţia nr. 854 din 03 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Muguraş Maria PETRESCU - MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Love Survives” (Editura ARTSHOP, Istanbul, 2013, 112 pp.) este cel de al treilea volum de versuri scris de Mesut Şenol. Este o carte de auto-definire („my dream and the river/ they would be together/ accompanied by/ all non conformist heroes/ and lament would not be a place”- Planned Daydream), pe care poetul a simţit necesar să o scrie, este crezul lui în cuvântul scris sau rostit şi apoi transformat în sunetul poetic al unui început pur de lume, dinaintea facerii ei şi, chiar dinaintea creerii lui Adam şi Eva („Even the destiny of Eve and Adam is sealed”), este limbajul poeziei („Striking words melt hearts when time is right/ The language of music tunes in the heavenly arches” - Love Survives).  
 
Poezia lui Mesut Şenol nu este una a căderii în deznădejdea Cuvântului, exprimarea lui este caracteristică unui suflet sensibil, („The truth and the soul walk side by side”) care gândeşte direct („The words fall short”), este poezia unor ochi ce văd ascultând („Moaning is hidden everywhere”), este poezia unei plăceri aproape epicureice („To sip you meets the same destiny/ It is different from poison and honey/ If every sip is to be accompanied by a chew” - To Sip You).  
 
Timpul acestor versuri este un prezent al visului care trebuie simţit şi trăit la propriu, indiferent de piedicile care pot apărea („Now it is time to be awake and feel the dream/ to live it through anything may be hindering” – Sinaia's Novel), este interludiul unor cicluri existenţiale care curg oricum ireversibil şi tăcut („The journey in the universal would become our companion in time/ There is not a single instant that does not belong to someone” - We Are Hanging on to Life), este timpul recunoaşterii adevărului, atunci când în nopţile lungi îşi îmbrăţişează temerile. Timpul existenţei lui Mesut Şenol este acel fluid care îi trece prin trup la nesfârşit. Iată de ce, lumea lui, întregul lui univers, nu trebuie explicate, pentru că ele există în realitatea visului.  
 
Love Survives este o cercetare atentă cu binoclul în sufletul oamenilor. O abordare răsturnată trimite cu gândul la explorarea sufletului, care, şi el la rândul lui, are ochii de lupă ai binoclului. De aici se deschid două perspective:  
1) cercetarea lumii cu ochii binoclului de suflet;  
2) constatarea universului iubirii.  
 
Cu toate acestea radiografia acestei lumi în care trăim şi noi astăzi, nu este dominată de tristeţe, iar dacă totuşi ea există, este foarte fin dozată şi expusă constatării, Mesul Şenol învăluind totul în atmosfera poeziei lui. Avem de a face cu o scanare a acestei lumi, cu o constatare a ei la rece (cu un rezultat îngrijorător uneori), fără implicări sentimentale, poate cel mult doar o senzaţie de gust amar al ei. Nu avem de a face cu acele semne ascunse ale timpului. Cele două planuri în care este scrisă cartea, nu sunt rezultatul unei observaţii obositoare (mai ales în ceea ce priveşte primul ei plan), ci constatarea unei memorii figée, a unui pattern din care nu mai putem ieşi. Pe de altă parte, Mesut Şenol răstoarnă din nou planul poetic, scriind deschis sau cu o sinceritate pe care şi-o recunoaşte, o poezie a contrastelor în care el ca persoană se încadrează şi se auto-defineşte perfect, doar că de această dată într-un altfel de tipar „patterns of unfound things/ typical of poetic task on hand/ plasticity of feelings/ unlocking mysteries loaded/ when look seems so deceptive/ perceptions keep generating things/ humans start singing/ a music of after-world” (In Plain Sight).  
 
Dacă veţi avea ocazia să cititi Love Survives, veţi găsi cheia cărţii undeva pe la mijlocul ei. Iubirea, sentimentul care a dăinuit dintotdeauna, trebuie, paradoxal privită aici printr-un amar deja constatat. Omenirea este en route şi nu se mai poate opri, trebuie să-şi continue acest „incredible fatigue test/ undergone by most humans/ as well as most up to date equipment/ to salve the community” (En route). Totul este deja bine gândit, aranjat, dirijat, ordinul vine de sus, cangrena răului în drumul ei către perfecţiune, nu face decât să sape, ridicând, consacrând, la nivel de mândrie, ceea ce astăzi numim cu dezinvoltură „greşeală de fabricaţie”. Ce simte lumea de azi faţă de toate acestea? Simte acea pasiune oarecum misterioasă şi inexplicabilă în interiorul căreia poţi rezista numai dacă umorul (?!) ar mai putea să ne călăuzească amărăciunea. Către toate acestea se întoarce Mesut Şenol cu o frază simplă prin care îşi exprimă un crez: ceea ce noi numim viaţa noastră nu pare a fi decât o călătorie prin scris (nu prin timp). Restul nu este decât o trăire într-o viteză ameţitoare (avioane, curieri rapizi, etc.). Dar puterea minţii? Puterea minţii îi intimidează pe cei desperaţi, paradoxal dându-le năzuinţe. Rămâne doar implorarea cerului, dar nu în sensul de a cerşi, ci în sensul unei revolte interioare pentru ceea ce se merită pe drept cuvânt. Aceasta nu este o atitudine submisivă, ci curajoasă, dârză, de provocare, acceptată în permanenţă. Concluzia lumii în care trăim este aceea că „By listening the voice of conscience we go for doing something/ Say we talk or remain quiet, it would not make a difference,/ and we still exist” (We Are Hanging on to Life). Visul omenirii este acela de a îndrăzni să-şi schimbe cursul ei existenţial spre un mai bine şi, de ce nu, dacă se poate, spre foarte bine. Cartea aceasta, ca şi existenţa noastră ca şi lumea sunt acea lecţie permanentă şi repetitivă „to learn how to get tired again” (Dreadless), viaţa nefiind, ironic, decât marfa care, îţi doreşti să fie de vânzare şi pe care mergi să o cumperi.  
 
Să revenim la cel de al doilea plan: iubirea prin care Mesut Şenol se auto-defineşte „I love my love time and again” (Out of Ordinary), poezia lui fiind, din acest punct de vedere, de o sensibilitate nebănuită, ce transpare cu fiecare vers, fiind parcă o permanentă şi lungă scrisoare de dragoste adresată unei iubite cu numele de: Darling Lavander. În acest poem deosebit de frumos te simţi bine, te înconjuri de un câmp parfumat de lavandă mov care, dincolo de toate îţi evocă şi un tablou impresionist. Mesut Şenol afirmă că literatura şi muzica sunt bogăţia continuă a oamenilor, dar iată că şi poezia, care împrumută sau se foloseşte de elemente picturale transmiţând (cum este în acest caz) doar impresia, realizează, pe deplin acelaşi lucru, poezia lui materializându-se într-un cuvânt al unei simfonii muzicale. De această dată tonul se schimbă, devine unul de bucurie, în care chiar şi jocul realităţii poate include o iubire imaginară sau nu. Iubirea lui, liber exprimată, râvnită chiar, este de o sensibilitate aparte. Ea este proiectarea unei lumi într-o bucurie de suflet exprimată, ritualic aproape am putea spune, prin parfumuri afrodiziace sau prin elemente picturale, de o coloristică optimistă, aleasă cu grijă. Fără să exagerăm, în acest joc perfect al iubirii, Mesut Şenol creează şi pictează cu cuvintele, observaţiile lui fiind cele ale detaliului metaforic bine controlat din punct de vedere semantic. Remarcăm că tonul general al poeziei lui nu este unul de tristeţe, de abandon, ci unul de bucurie, concretizat într-o libertate a gestului („equal to the hurting and tickling pleasure of biting” sau „without touching of the fingers on the neck/ there is an awkardness in the riddle solved through kisses” – Her Teeth and Dreams).  
 
Coloritul sau tonurile poeziei, dau senzatia de inefabil, peisajele sunt descrise în culori ce redau imagini clare. Contururile, însă, se pierd în sau trec uşor în „shadow figures” de la tonuri de violet, la un gălbui auriu, de la culori vii la lumină la culori strălucitor fascinante în noapte. Unde ar putea fi folosită o astfel de tehnică picturală, pictată prin cuvinte? Desigur, la descrierea Veneţiei, la redarea culorii lumii, la descoperirea metaforei expuse din noi. Privită din alt punct de vedere, omenirea are o nevoie permanentă de a „balance catastrophies with love” pentru a evita astfel, agonia ei permanentă „desire and passion for beauty/ still dominates the scene of the semi-desperate souls” – Jewelish Feelings. Toate aceste elemente creează o atmosferă caldă şi calmă, intimă, plăcută şi îmbietoare, în care lumina plăcută sau diafană, directă sau irizată, puternică sau adumbrită, predispune la iubire.  
 
Dacă este să ne întoarcem iarăşi la rigorile picturii impresioniste, vom constata că personajele sunt bine definite dar uşor estompate. La fel se întâmplă şi cu volumul Love Survives, în care ele pot fi amorfe (voci de radio, mesageri pierduţi în eter), sau foarte bine conturate, cum este cazul pisicii, care devine personaj central în poezia For My Cat. Simpatica pisică devine obiectul unei atenţii speciale.  
 
Poezia lui Mesut Şenol este aspiraţia către infinit, către o libertate dorită şi exprimată, trăită ca sentiment neinvaziv. Ea îşi va lua cititorul de mână şi îl va conduce către drumul descoperirii unei lumi tainice. Poezia aceasta te învăluie în sentimentul de dragoste, în lumină şi sensibilitate, poetul reuşind pe tot parcursul cărţii să-i inoculeze cititorului dorinţa de a fi împreună în această lume aparte, în care el ascultă de porunca destinului „You are to open your universe, your soul, and you are to love” – Feelings. Versurile sunt deosebit de frumoase, iar muzicalitatea lor internă (o altă trăsătură de bază a scrisului lui Mesut Şenol) le face să curgă, dând astfel cititorului (chiar dacă le citeşte cu glas tare sau încet) o senzaţie de învăluire, de căldură, de dans senzual. Ideile ei sunt strecurate meşteşugit printre versuri (aceasta devenind deseori o tactică a poetului). Poeziile, versurile decurg firesc de-a lungul cărţii şi, dintr-o dată găsim ideea de bază, dezvoltată într-o teorie scurtă şi concisă, explicată doar în câteva cuvinte). Poezia lui Mesut Şenol te învăluie în iubire, lumină şi dragoaste. Ea are o anumită muzicalitate, o anumită cadenţă interioară, care, coroborate cu ideile ei pure, ajunge să constituie, în final, adevărate eseuri poetice.  
 
Muguraş Maria PETRESCU  
Bucureşti  
mai 2013  
 
------------------------------------------------------------  
 
MESUT ŞENOL – LOVE SURVIVES  
 
Love Survives (ARTSHOP Printing House, Istanbul, 2013, 112 pp.) is Mesut Şenol's the third volume of poetry. It is a self-defining book („my dream and the river/ they would be together/ accompanied by/ all non conformist heroes/ and lament would not be a place” – Planned Daydream), which the poet felt like writing, it is his written or uttered word which is turned into the poetical sound of the pure beginning of the world, even before its creation and even before Adam and Eve's creation („Even the destiny of Eve and Adam is sealed”), it is the mere language of poetry („Striking words melt hearts when time is right/ The language of music tunes in the heavenly arches” - Love Survives). Mesut Şenol's poetry is not the poetry of the falling into the despondency of the Word, his expression being characteristic to a sensitive heart („The truth and the soul walk side by side”), which thinks straight-forwardly („The words fall short”), it is the poetry of the eyes which can see while listening („Moaning is hidden everywhere”), it is the poetry of an almost Epicurian pleasure („To sip you meets the same destiny/ It is different from poison and honey/ If every sip is to be accompanied by a chew” - To Sip You).  
 
The time of these verses is the present tense of a dream which has to be lived and felt in the proper sense of the word, despite the obstacles which may appear („Now it is time to be awake and feel the dream/ to live it through anything may be hindering” – Sinaia's Novel). It is the interlude of some existential cycles which keep flowing irreversibly and quietly anyhow („The journey in the universal would become our companion in time/ There is not a single instant that does not belong to someone” - We Are Hanging on to Life), it is the time of the acknowledgement of the truth, when in those long nights he embraces his fears. The time of Mesut Şenol's existence is that fluid which flows endlessly through his body. That is the reason why, his world, his whole universe do not have to be explained, because they exist in the reality of the dream.  
 
Love Survives is a thorough scrutinization with the binoculars into people's soul. A reversed approach will direct our mind to the exploration of the soul, which in its turn, has the eye of the magnifying glass of the binoculars. From here we can have two separate perspectives:  
1) the research of the world with the eyes of the soul's binoculars;  
2) the recognition of the universe of love.  
 
However, the radiography of this world, where nowadays we live in too, is not dominated by sadness, and if it really does, it is very well measured and exhibited to the above-mentioned analysis, Mesut Şenol wrapping everything into the atmosphere of his poetry. We have to do with a scanning of this world, with an objective analysis (sometimes even with a disquieting result), without any sentimental involvements, maybe at times a sensation of its bitter taste. We do not have to do anything with those hidden signs of the time. The two levels according to which this book is written, are not the result of an exhausting observation (especially as far as its first level is concerned), but the realization of a figée memory, of a pattern we cannot get rid of. On the other side, Mesut Şenol turns again upside down the poetical level, writing openly or with a sincerity which he himself recognizes, a poetry of the contrasts where he, as an individual can frame and define himself perfectly, only that this time he borders himself in a different type of „patterns of unfound things/ typical of poetic task on hand/ plasticity of feelings/ unlocking mysteries loaded/ when look seems so deceptive/ perceptions keep generating things/ humans start singing/ a music of after-world” (In Plain Sight).  
 
If you happen to read Love Survives, you will find the key of the book somewhere in the middle of it. Paradoxically speaking, love, the feeling which has always existed, has to be looked upon, through a sensation of bitterness which has already been acknowledged. Mankind is en route and cannot stop it, it has to continue this „incredible fatigue test/ undergone by most humans/ as well as most up to date equipment/ to salve the community” (En route). Everything is already well thought, arranged, directed, the order comes from high up, the gangrene of the evil on its way to perfection does nothing else but dig, rising up, sanctioning at the level of a pride, what we call today in an unconstraint way „fabrication error”. What is the feeling of the present world towards all this? One can feel that passion somehow mysterious and inexplicable inside whom he / she can resist only on condition that humour (?!) could guide our bitterness. So, Mesut Şenol turns to all this with a simple phrase through which he expresses his own creed: what we use to call „our life” does not seem to be anything else but a voyage through writing (and not through time). The rest of it is nothing else but an experience at a whirling speed (aircrafts, rapid deliveries, etc.). How about the power of mind? The power of mind intimidates the desperate ones, paradoxically giving them, aspirations. There remains only the beseech of heaven, but not in the sense of begging, but in the sense of an inner rebellion for what is right to be so. This is not a submissive attitude, but a brave, steady, provoquing and permanently accepted one. Mankind's conclusion is that the world we live in is that „By listening to the voice of conscience we go for doing something/ Say we talk or remain quiet, it would not make a difference,/ and we still exist” (We Are Hanging on to Life). People's dream dares change its existential course to better and, why not, if possible, to the best. This book, as well as our existence, as well as our world, is that permanent and repetitive lesson „to learn how to get tired again” (Dreadless), life, not being ironically speaking, something else than a merchandise which one would like to be on sale, and which one would like to buy.  
 
Let us come back to the second level: love through which Mesut Şenol defines himself „I love my love time and again” (Out of Ordinary), his poetry being, from this point of view of an incredible sensitivity, which comes back again and again with each and every verse, being something like a long love letter written to a sweetheart with the name: Darling Lavander. In this particularly beautiful sensitive poem one can feel very well, one can surround himself by a perfumed field of violet lavander which, beyond everything, reminds of an impressionist painting. Mesut Şenol is of the opinion that literature and music are the permanent people's tresures, but poetry too, which borrows or makes use of pictorial elements conveying (as in this case) only an impression, achieves completely the same thing, his poetry materializing itself in the word of a musical symphony. Only that this time, the tone gets changed, it becomes one of joy, where even the game of reality can include or not an imaginary love. His love, freely expressed, even yearned for is of a particular sensitivity. It is the projection of a world expressed in the happiness of a heart, we might even say that it is expressed like a ritual, making use of aphrodisiac fragrances (cinnamon, for instance) or of pictorial elements, of an optimist carefully chosen colouring. Without exaggerating at all, we might say that in this perfect game of love, Mesut Şenol creates and paints with the words, his observations being those of the metaphorical detail, well mastered from the semantic point of view. One can notice that the general tone of his poetry is not one of sadness, of self-abandon, but one of happiness, embodied in a liberty of the gesture („equal to the hurting and tickling pleasure of biting” or „without touching of the fingers on the neck/ there is an awkardness in the riddle solved through kisses” – Her Teeth and Dreams). The richness of the colouring style or the tones of the poetry give the sensation of ineffable, the landscapes are depicted in colours which can render clear images. However, the edges of the elements are lost in or merge easily into”shadow figures”, from shades of violet to a golden yellow, from bright colours in the daylight, to shining fascinating brilliant shades in the evening. Where could one make use of such a pictorial technique described in words? Of course, on the occasion of the description of Venice, upon rendering the colour of the world, upon discovering of the exhibited metaphor inside us. Considered from another point of view, mankind is in a permanent need of „balancing catastrophies with love”, in order to avoid its permanent agony „desire and passion for beauty/ still dominates the scene of the semi-desperate souls” – Jewelish Feelings. All these elements create a warm and calm, a cosy and pleasant atmosphere, where light (tender or diaphanous, direct or dim, strong or obscure) predisposes to love.  
 
If we are to come back again to the rigours of the impressonist painting, we shall come to understand that the characters are well outlined but slightly blurred. The same happens with the characters in the volume of poetry Love Survives, which can be shapeless (e.g. voices at the radio, harbingers lost in the air), or very well outlined, as it is the case of a cat which becomes the main character in For My Cat poem.  
 
Mesut Şenol's poetry is the pure aspiration to the infinite, to a freedom which is yearned for and expressed, lived as a non-invasive feeling. It will take its reader by the hand and will lead him to the path of a secret world's discovery. This poetry wraps you in a feeling of love, in light and sensitivity, the poet succeeding (throughout his book) in inoculating to his reader the wish of being together in the special world, where the former obeys to the command of his destiny „You are to open your universe, your soul, and you are to love” – Feelings. His verses are particulary beautiful and their inner harmony (another special characteristic of Mesut Şenol's writing) makes them flow smoothly, giving thus to the reader (even if he reades them loudy or with the voice of his mind) a sensation of wrapping, of warmth, of a sensual dance. Its ideas are squeezed skilfully among the verses (this becoming, in most of the cases, a poet's tactical technique of writing). His poems, as well as his verses flow in a natural way all along the book and, all of a sudden we come across the main idea, develepped in a short and concise theory, expressed clearly only in a few words. Mesut Şenol's poetry wraps one altogether in love, light and sensitivity, enjoying even he himself a certain harmony, a certain inner cadence which coupled with the main ideas of his work, comes to constitute in the end, a real poetical essay.  
 
Muguraş Maria PETRESCU  
Bucharest  
May 2013  
------------------------------------------  
 
PETRESCU Muguraş Maria, (n. 8 august 1957) poet, scriitor, traducător, redactor la diferite publicatii literare. Publică sub diferite nume: Maria Sîrbu, Muguraş Sârbu-Dobrescu, Maria Muguraş Sîrbu, Muguraş Sîrbu, Maria PETRESCU, Muguraş Maria PETRESCU şi peudonime: „m.m.p.”, „M.M. Petrescu”, „m.m. Petrescu”, „Ghiocel SPERANŢĂ”. Studii: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi, Facultatea de Filologie, Secţia engleză/ franceză (1976 – 1980), Liceul teoretic „M. Eminescu”, Iaşi (1972-1976), Şcoala generală – Tg. Neamţ (1964-1972).  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Muguraş Maria PETRESCU - MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES / Muguraş Maria Petrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 854, Anul III, 03 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Muguraş Maria Petrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Muguraş Maria Petrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!