Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Mozaic - proză scurtă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

MOZAIC  

... Prima zi senină, călduţă şi însorită la început de mai... În sfârşit!... După o iarnă sâcâitor de umedă şi mâzgoasă, după o pseudoprimăvară enervant de lungă, rece şi ceţoasă, după ce timpul rămăsese blocat parcă undeva într-un noiembrie aberant când cerul se scurgea inepuizabil, apăsător şi acid în pământul suprasaturat şi când oraşul părea lichid, iată primul soare!...  

Nu îşi amintea să mai fi durat atâta amar de vreme până să se ivească soarele şi cerul să se retragă epuizat, golit de conţinut. Clima, îşi certifica în gând, o luase razna... Planeta supura...  

Ca un dar providenţial aşteptat cu morgă şi disperare, scuturându-se de nori şi ceaţă, astrul îşi redeschisese evantaiul de lumină caldă încă de la primele ore ale acelei dimineţi. Vedeai cu ochii cum natura prindea viaţă.  

Se trezise la aceeaşi oră, deschisese larg fereastra şi nu-i venea să creadă că nu mai ploua, că nu mai bătea vântul rebel şi că dincolo de blocuri mijeau primele raze. Se bucura ca un copil. Era nerăbdător să iasă, să ia la pas străzile şi parcul până la serviciu. Avusese dintotdeauna grijă, o grijă exagerată, să nu întârzie, să sosească printre primii şi să se apuce conştiincios de treabă. Devenise,în timp, un robot, un mecanism...  

Pornise spre serviciu cu pas ştrengăresc, bine dispus şi conştient că zvâcnetul primăverii întârziate îi răscolea adrenalina. Nu se mai simţea obligat, se minuna de sine cât de deschis şi dezinvolt se simţea. Tocmai traversa o stradă când, din sens opus, venea o doamnă între două vârste cu un căţeluş în lesă.  

- Sărut-mâinile, distinsă doamnă, simţiţi şi dumneavoastră primăvara?!... Dar şi căţelul, e foarte simpatic... Pot să-i ofer un biscuite?...  

Cu un zâmbet indulgent, femeia şi-a văzut de drum.  

- Nu-i aşa, părinte, am aşteptat cam mult de la Dumnezeu o zi cu soare?!... l-a abordat vesel pe bărbatul îmbrăcat inconfundabil...  

- Haideţi, coană mare, uşurel, vă ajut eu să traversaţi....  

Nu se mai recunoştea pe sine, se minuna de propria–i vervă şi volubilitate. Dintotdeauna fusese un om crispat, încordat, reţinut, închis, calculat... Dar astăzi era dezinvolt, spontan, relaxat, comunicativ...  

- Bună dimineaţa, ce credeţi domnule, va fi o zi superbă, nui aşa? l-a întâmpinat pe bărbatul cu servietă neagră, în pardesiu negru, cu pălărie neagră... Nu vreau să par nepoliticos, dar v-aţi îmbrăcat ca pentru iarnă...  

Dintotdeauna fusese sobru şi controlat, funcţionase ca o maşinărie care nu se abătuse de la ritmul obişnuit şi monoton.  

- Hei, copii, nu simţiţi primăvara?... La vârsta voastră hoinăream prin parcuri..., se adresă micului grup de şcolari matinali.  

Înainta pe străduţele lăturalnice, se depărtase de la traseul cunoscut, rătăcea la pas conştient că pentru prima oară în viaţă va întârzia şi nu va semna condica la vreme. Deşi era convins că nu mai trecuse printre acele clădiri cu zidurile la trotuar, că nu se abătuse niciodată din drumul cunoscut, avea sentimentul că ştia acele străduţe, cum şi pe bătrânica de la fereastră dezmierdându-se împreună cu pisica la soare... Era sigur că după primul colţ îl va găsi pe bătrânul sifonar, în faţa micii prăvălii, citindu-şi ziarul la soare pe şi mai bătrânul lui scăunel cu trei picioare...  

- Bună dimineaţa, l-a salutat jovial, se va face cald astăzi, veţi avea vânzare bună la sifon...  

Nu încerca să-şi chinuie mintea spre a-şi explicai cum de ştia dinainte oamenii, locurile, casele şi străduţele, deşi nu trecuse niciodată pe acolo. Ştia, pur şi simplu ştia că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi şi părăsit, cu ziduri zdrelite şi ferestre crăpate.  

Şi, fiindcă niciodată nu se abătuse din drumurile lui şi nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul uşii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi şi putred. Şi, fiindcă în mod firesc ar fi trebuit să urce treptele, el a coborât la demisol, păşind în coridorul scund şi îngust, cu uşi de o parte şi cealaltă. Trecea în revistă chipurile cenuşii ale năpăstuiţilor care locuiseră în micile încăperi râncede: oameni săraci şi nefericiţi, cei mai mulţi singuri pe lume, şi-i imagina vegetând...  

Trecând prin dreptul unei uşi întredeschise a zărit în interior o dâră de lumină difuzând prin mica fereastră cu geamlâcul mânjit. A pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele firave ale soarelui ascuns parţial de ziduri se izbeau în duşumeaua crăpată şi umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu şi gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se căţăra acum undeva peste clădiri începând să-şi dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de duşumea. Între ferestruică şi podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roşu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfăţişa acum în totalitate, ca un disc orbitor, în centrul ferestruicii. Un culoar de lumină albastră se desfăşura static... La picioarele lui, duşumeaua îşi pierduse consistenţa. Îi era teamă, se lupta cu sine, nu era hotărât... Şi, fiindcă dintotdeauna fusese un om reţinut şi precaut, s-a expus...  

Referinţă Bibliografică:
Mozaic - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!