Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Moştenirea I (Partea a doua)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Se trânti pe canapea şi aprinse televizorul. Mută canalele unul după altul, dar nu era conştient de acest fapt. Avea o dorinţă. O dorinţă ca acea moştenire să fie a lui şi numai a lui. O dorinţă egoistă, invidioasă., Era o trăsătură pe care Florin deabia acum o descoperise. Era o latură criminală ascunsă undeva într-un colţişor al inimi sale şi descoperirea ei îl înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conştiinţă. Nu-şi amintea să fi avut vreodată crize sufleteşti de revelaţie sau descoperiri intuitive ale morţii lui Dumnezeu în el însuşi. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos", ca emanaţie. De ce să se teamă? Ce şi cine să te învinuiască de gândurile sau pornirile tale interioare dacă nu ai realitate de raportat la cuget şi simţire? În suflet nu i-a fost vie decât "dorinţa", la început larvară, apoi, cu trecerea timpului, din ce în ce mai aprigă, de a stăpâni binele şi răul. Dorinţa de a-şi fi propriul zeu şi dumnezeul tuturor. Acum, această dorinţă era parcă mai dureroasă, mai agresivă şi stăpânit de ea, nu-şi dădea seama de naivitatea unor asemenea pretenţii, frământări zadarnice: iluzie-paradox-revoltă-autocinism-credulitate-zvâgnire-iluzi, - viciosul cerc al experienţei pripite, al personalităţilor neputincioase.
Gânduri, gânduri, gânduri... Materialismul din sine răbufni. Viziunea milioanelor de dolari, fără a se gândi că moştenirea lui Andrei putea să se rezume la aproape nimic din ceea ce gândea el, chiar refuză să se gândească la contrariul propriilor iluzii, îl făcu aproape mediocru. Se comporta la fel ca un copil ce se juca cu o maşinuţă din plastic considerându-se un mare şofer. Se ridică aproape nervos şi se îndreptă spre bucătărie unde căută prin dulapuri. Găsi o sticlă de coniac şi îşi turnă o porţie considerabilă pe care o dădu pe gât deodată. Şi-l umplu la loc şi se întoarse pe canapea. "Ce tâmpit!" mormâi continuu ca o "moară stricată". "Ce tâmpit!". Soneria de la uşă îl scoase din această stare "euforică", sau mai bine spus, "cinică", un cinism bolnav, incurabil. Chiar aproape fără să-şi dea seama, sau poate doar aşa vroia el să creadă, îşi făcu planuri cu averea inexistentă a lui Andrei, compusă, în mintea lui, din vile, proprietăţi şi milioane de dolari.
- Ha,ha, ha! Ce prost e el, dar ce tâmpit sunt eu! îşi reproşă cu voce tare în timp ce se îndrepta spre uşă pentru a o deschide.
"Cine o fi? Poate şi-a uitat Andrei cheia? O nouă ocazie de al determina să-şi dea seama de ceea ce pierde refuzând ceea ce i se cuvine de drept. Sau... Cine ştie?!"
Deschise. Mare îi fu mirarea când în cadrul uşii îi apăru chipul "grăsuţ" a lui Marius.

- Tu aici?! Ce faci omule?

Nu era obşnuit cu vizite surpriză din partea acestuia pe timpul vacanţelor de vară, mai ales. Marius îşi petrecea vacanţele acasă la părinţii lui, iar în timpul şcolii stătea la cămin. Nu că ar fi avut mai mulţi bani ca Florin care îl "coşea" pe Andrei atât de bani cât şi de alte bunuri materiale, ci pentru că el avea ceva mai multă "mândrie", şi nu putea să accepte să depindă de cineva şi mai mult, să profite de bunătatea cuiva. Era întru totul diferit atât de Florin care te lăsa "lefter" când îţi era "lumea mai dragă", cât şi de Andrei care dădea şi ultimul bănuţ, chiar mai mult, îşi amanetase odată ceasul pentru a-l "împrumuta" pe Florin cu bani, pe care dealtfel nu-i mai văzu niciodată. Marius era... "zgârcit?"... nu aşi spune; mai degrabă chibzuit. Întotdeauna îi ajungeau puţinii bani primiţi de acasă şi niciodată nu ducea lipsa, lucru de care cei doi prieteni al lui nu se puteau lăuda. În timp ce Florin şi Andrei îşi cheltuiau banii pe ţigări sau băutură, acesta nu era stăpâni de astfel de vicii şi nu de puţine ori cei doi îl priveau cu un fel de "ciudă" pe acesta, dar ce vină avea el? Totuşi, Marius avea un "viciu", dacă putem să-l numim astfel: cărţile. Era pasionat de citit. Citea aproape tot ce-i cădea în mână, de oriunde, cu o ardoare şi o lăcomie care, de multe ori îl speriau chiar şi pe el. Devora filă după filă, hrănindu-se cu fantezia şi ideile săţioase ale autorilor respectivi. Lumea fascinantă a cărţilor l-au cucerit definitiv şi pentru totdeauna încă din copilărie. Cu toate acestea, nu-şi cheltuia banii pe cărţi după cum ne-am închipui, ci în cazuri foarte rare, atunci când îşi dorea cu ardoare să citească o anumită carte şi nu o găsea în Biblioteca Judeţeană, sau a Universităţii.

- Mă plictiseam acasă şi m-am gândit să vă fac o vizită, răspunse el în timp ce-şi rotea ochiii căutând ceva sau pe cineva. Dar unde-i, Andrei?

- A ieşit.

Florin se tolăni pe canapea şi îşi ridică paharul de pe jos unde îl pusese.

- Dacă vrei, serveştete singur.

- Nu, mulţumesc!

Era obişnuit cu felul acesta de coportament din partea lui Florin, la fel cum era obişnuit ca el să o facă pe "proprietaru" în casa lui Andrei.

- Al dracu' prost Andrei ăsta, omule, începu Florin fără nicio introducere. "Prost cu caru'". Auzi? I s-a acumulat toată "prostia omenească" în capul lui...

Marius îl privi nedumerit.

- Dar ce-ai păţit? Ce-i cu "puhoiul" ăsta de epitete la adresa lui Andrei?

Florin îl privi câteva secunde, apoi de la ţigara ajunsă la jumătate îşi aprinse alta nouă. Pe cea veche n-o stinse. O aşeză în scrumiera unde se mai aflau încă vreo cinci în aceaşi stare. Jumătăţi de ţigări ce se fumau singure şi în fumul lor dens şi acru, Florin trăgea cu voluptate din noul Winston de provenienţă moldoveană. Ţigări ieftină de contrabandă. Marius simţea că se îneacă şi deschise geamul. Aerul fierbinte de iulie îi făcu bine.

- Să vezi şi să nu crezi, continuă Florin expirând fumul. Începu s-i povestească cu cât mai multe cuvinte şi detalii, aşa cum ştia el mai bine, căci nu ducea lipsă de îndemânare la aşa ceva. Nu degeaba făcea "Ştiinţe politice". "Vei deveni un politician la fel de gălăgios şi mincinos ca şi actualii!" obişnuia Andrei să-i spună când acesta uita să se mai oprească. De multe ori recunoştea şi el că exagerează uneori cu vorba, dar dădea vina pe "necesitatea omului de exprimare" făcând o adevărată "pledoarie filosofică" aducând argumente din marii filosofi şi nu numai, începând mai tot timpul cu: "Vorbirea este proprie omului. Numai omul este capabil nu numai de a comunica cu ceilalţi, ci, mai mult, de a opera schimburi cu el, de a întreba şi răspunde...", iar ca şi concluzie a spuselor lui, completa prin: "nu-i poţi lua omului ceea ce are mai scump, exprimarea prin cuvânt". Atât de bine cunoştea această "placă", încât Andrei a început să evite în a-l mai determina să "i-o pună".  

Referinţă Bibliografică:
Moştenirea I (Partea a doua) / Cezar C. Viziniuck : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 770, Anul III, 08 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezar C. Viziniuck : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezar C. Viziniuck
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!