Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Amintire > Mobil |   


Autor: Valeria Iacob Tamaş         Publicat în: Ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Moartea călătorului, Ioan Groşaru

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Ioan Groşaru s-a dus dar  

a rămas să-l plângă poezia.  

 

 

Motto: „Eu arăt altora drumul drept pe care l-am cunoscut
târziu, când eram obosit
de rătăcire”
(Seneca)



Tristă-i toamna în cuvinte, sursa lumii efemere
Negăsind o înlesnire jinduie a plictiseală
Trecători prin drumul vieţii sug esenţa din tăcere
Apoi plâng plăcerea lumii chinuiţi de oboseală.

Însă lumea e confuză şi ascunde în plăcere
Mari dureri neobservate şi deşarte deziluzii
Crud stăpân făcându-şi toamna ce usucă în tăcere
Frunza care încă trează se ucide în confuzii.

Printre umbre aşternute peste pajişti ce nu sunt
Călătorul – un străin ce venea din amăgire
Barba sa – povara vieţii, părul său, - demult cărunt
Poposea lipsit de vlagă cu ochii spre nemurire.


Nu mai chinuie abstracte, nu mai tinde spre migrare
Glasul nopţilor îngână setea de necunoscut
Şi străinul nu-l pricepe obosit de căutare
Doar durerea amăgirii: iată ce a priceput.

Undeva, copiii nopţii-mbrăţişaţi la poarta firii
Plâng cu lacrimi de-ntuneric, nechemaţi de nicăieri,
Aşezaţi ca pentru jertfă sug reversele iubirii
Îndemnaţi ca să rămână mai puternic în tăceri.

Trecători pe cerul umed stăruind cuprinsuri vaste
Prometei căzuţi din ceruri peste aspre condamnări
Vor percepe înlesnirea imprimând-o în contraste
Ce n-au loc nici în cuvinte, nici arzând în lumânări.

Nestârnind macabrul sunet, dăngănind într-o uimire
Universul şterge urma tunetului recules,
Nu râvneşte la plăcere, nu râvneşte la iubire,
Nici măcar la o idee de-a se face înţeles.

Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie
Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter,
Vor venii toţi lupii zării în bucăţi să se sfâşie
Şi însângeraţi pe creştet nu vor mai urca pe cer.


Printre gânduri colbuite şi abstracte fără sens
Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită
Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers
Şi privesc cu-mfrigurare la cărarea şerpuită.

Poate neagra priveghere ce domneşte liniştită
Susur cerului ce plânge infinitului obscur
Nu mai caută privirea sorilor ce îl evită
De-a privi cu ei odată o migrare în azur.

Stă cu buzele-amândouă încleştate în cuvânt
Doar un sunet, mort şi el, căzu ca o picătură,
Negăsind o înviere, negăsind nici un mormânt,
Doar un vânt de nicăierea speriat de căzătură.

Prin hârtii nescrise încă, aşternute la pământ,
Paşii săi străini de vreme-ncearcă să le însemneze
Să le-ngroape în ţărână tranformându-le-n mormânt
Gândul său fiind acolo, poate să le înfieze.

Nu mai crede nici în sine, cruda sferă ce cuprinde
Gândul unui călător căutând nemângâiere
Se aşterne ne-mblânzită noaptea sferelor oriunde
Apoi după toate-acestea să adoarmă în tăcere.


Deziluziile deşarte, iată faţa astei lumi
Doar urgii nemăsurate cu ruine în decor
Vin străjeri ai nopţii oarbe cu ofrande şi cununi
Să danseze hora tristă prin clipirile ce mor.

Şi din fiecare rană ce-a făcut-o călătorul
În migrarea sa în lume, lume ce nu l-au primit
Şi-a făcut învelitoare şi-n privire îşi ia zborul
Dintre cei plăcuţi odată, pentru ei însă-a murit !

Printre frunze moarte-n toamnă călătorul oboseşte
Cad şi stele printre ramuri, păsări se hlizesc la cer,
Nu mai râde, nu mai plânge, doar suflarea-i mai păşeşte
Într-un chip de vultur straniu ce se ridică-n eter.


Şi aşa muri bătrânul, paşi pierduţi în anotimp
Undeva în grosul nopţii bocăne a desluşire
S-au stârnit războaie grele între zeii ce-n Olimp
Un străin zărit-au paşnic ce venea spre nemurire.

Adieri înmărmurite nu mai cad prin frunze moarte
Stele îngheţate sloiuri ţintuite par pe veci
Luna ce-a privit dezastrul a fugit aşa departe
Încât nu mai simte pulsul astrelor pustii şi reci.

Manuscrise scrise-n grabă au căzut din trupu-i mort
Călătorului ce ochii ţintuieşte în eter
Însă cerul nu mai naşte, norii au făcut avort,
Şi din vina ce-au purtat-o nu au mai păşit pe cer.

Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai sunt păsări de lut,
Închegate pe o cracă ce foşnea a lâncezeală
Doar un vultur poleit altfel decât chipu-i slut,
Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală.

Saltimbancii joacă-n chipuri, legi şi umbre şi morminte
Demoni savurând plăcerea stăpânirii astei lumi
Înlesnesc frumoase clipe de-a pătrunde în cuvinte
Umbra nervilor albaştri prefăcută în tăciuni.


Şi s-a stins în amintire călătorul ce pribeag
Însemna abstracte linii ne-nţelese în mărime
Era când un tânăr trist, când un fericit moşneag
Ori iubit cu ochiul morţii, ori sorbit de înălţime.

Doar cărarea colbuită suflă-n urmă-i amintirea
Ponegrindu-l înc-o dată mort în marile ruine
Cufundat în amăgire ca să guste amăgirea,
Mort din orice amintire, să rămână-nchis în sine.  

 

24 Octombrie 2006  

Referinţă Bibliografică:
Moartea călătorului, Ioan Groşaru / Valeria Iacob Tamaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valeria Iacob Tamaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!