Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Ion Ionescu Bucovu         Publicat în: Ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU  

 

Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. El a început să se prefigureze cu ultimii ani ai vieţii şi primii ani de după moarte, substituindu-se figurii poetului mitul „tânărului geniu” (das junge Genie), de origine romantică germană.  

Romantismul a fost deosebit de productiv la capitolul mituri. Geneza mitului „das junge Genie” a urmat schema constituirii altor mituri romantice. Născut în Germania la finele secolului al-XVIII-lea, figura „tânărului geniu” s-a transformat spontan, fără nicio reticienţă, pe teritoriul spiritual românesc. Eminescu a fost o figură ideală pentru a o întrupa. Nu încape îndoiala că transmutaţia s-a făcut prin ştergerea trăsăturilor concrete şi prin adoptarea tacită a modelului constituit. Căpătând forţă autonomă, figura eminesciană s-a abstractizat, depăşind marginile istorice. Mitologizarea s-a făcut prin trecerea în umbră a detaliului şi prin aspiraţia spre arhetip. Novalis şi Kleist ne par exemplele celebre în acest sens. Descriind personalitatea geniului, Schopenhauer fixază în cadrele stabilite o realitate fluctuantă care era la modă. Mitologizarea descinde direct din viziunea Sturm und Drang-ului, obsedată de cuvântul Myth, care doar el conferea eternitate artei. Numai participarea la mit, arta şi în special literatura iese din efemer. Propoziţia lui Schlegel „Durch den Mythos wird die Poezie eben so unendlich” călăuzeşte generaţia sa, căpătând forme doctrinare în „Introducera în estetică” a lui Jean Paul, unde mitul comandă poezia şi estetica. Poezia ce-şi revendică o asemenea origine nu mai este considerată o simplă artă ci o modalitate de punere în contact cu Divinitatea.  

Trăsăturile specifice ale acestui mit romantic sunt următoarele :  

1. Viaţa scurtă, curmată brusc, în plină tinereţe, de o forţă brutală şi oarbă, impasibilă de ocult. Aşa s-a întâmplat şi la Eminescu,  

dar exemple tipice ne oferă şi Novalis, Kleist sau von Platen etc. „Tânărul geniu” este predestinat morţii timpurii, condiţionat şi fascinat de moarte. Dorul de moarte al poetului Eminescu capătă valenţe sfâşietoare în unele poezii. Vârsta lui Cristos de 33 de ani nu trece nici ea neobservată, devenind o componentă a mitului în măsura în care poate fi asimilată cu a „tânărului geniu”, ca sacrificiu solemn pe altarul artei. E o întâmplare sau o coincidenţă că şi pe Eminescu la 33 de ani îl loveşte dramatica boală la aceeaşi vârstă ca a Mântuitorului ?  

2. Finalul vieţii întunecat de nebunie, pierderea facultăţilor primordiale-inteligenţa şi rătăcirea în neant, lovitura pe care o dă geniului se dovedeşte uneori extrem de crudă.Dau numai ca exemplu procesul-verbal din fatidica seară de 28 iunie 1883, când Eminescu a înnebunit :  

"PROCES-VERBAL. Douăzeci şi opt iunie, orele 7 seara, anul 1883.  

Noi C.N. Nicolescu comisarul secţiei 18 din Capitală fiind informat de D.D. Ocăşeanu şi V. Siderescu, că amicul lor dl. Mihail Eminescu, redactorul ziarului Timpul ar fi fost atins de alienaţie mintală, că s-au dus la stabilimentul de băi din Str. Poliţiei, nr. 4, de acum 8 ore şi că încuindu-se în baie, pe dinăuntru, refuză să deschidă,
Constatăm că la moment am mers la localitate, în str. Poliţiei, nr. 4, la stabilimentul de băi al casei Mitraşevski, unde am fost informat de oamenii de serviciu, că un domn, se află închis în camera nr. 17 şi că le-a cerut 10 ouă crude."(Augustin Z.N. Pop, Întregiri documentare
la biografia lui Eminescu, Editura Eminescu, 1983)”
 

Maladia mentală îl atinge şi pe Hoffmann, pe Holderlin, pe muzicianul Kreisler etc, boala fiind văzută de romantici drept un mijloc de cunoaştere, de perfecţionare interioară. Marele Goethe zicea : „Numesc clasic ceea ce este sănătos şi romantic ceea ce este bolnav”.  

Boala lui Eminescu pare şi ea înscrisă în astre, aşteptată ca un fel de mântuire, atât de către el cât şi de prieteni. „...lovit în iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al cărui germen era din naştere ( ?)”, fraza lui Maiorescu atestă, la data scrierii ei, convingerea comună.  

3. Imaginea fizică angelică. Portretul fascinant care iese din zodia accidentului pentru a se plasa în cea a trăsăturii obligatorii. Portretul geniului nu numai că e „frumos” după frumuseţile canoanelor masculine comune, dar el va fi şi fascinant în mod inexplicabil. Figura sa astrală are un interior neobişnuit şi frapează de la primul contact. Vă amintiţi de şocul pe care i-l provoacă lui Caragiale figura lui Eminescu la prima vedere ? Apoi de fascinaţia cu care-l privea Slavici sau Iacob Negruzzi?  

4.Universalitatea şi proteismul preocupărilor, „tânărul Geniu ”refăcând idealul renascentist al lui Uomo universale. Totul realizându-se cu febrilitate şi fără măsură, în ritmul incredibil al unei vieţi scurte şi epuizante, aspiraţia spre universalitate ia mai de grabă forma unei schizofrenii creatoare programate. Varietatea remarcabilă a preocupărilor eminesciene de la matematici până la filozofie, de la istorie la anatomie etc fac din el un Uomo universale.  

5. Ocultismul şi esoterismul ca doctrine complementare ale geniului. Punctul cel mai îndepărtata al ocultismului îl reprezintă Egiptul antic. În opera lui Eminescu îşi face apariţia ocultismul sub formele sale primitive şi directe. (Vezi „Sărmanul Dionis”) Pasiunea sa orientală (Nirvana, Budismul), au fost achiziţionate prin intermediul romantismului german, generat de Schopenahuer.  

6. Lipsa de succes în timpul vieţii, idolatria de după moarte, este o altă componentă a destinului „Tânărului geniu”. Acuzat de „obscuritate” la început şi fără o mare aderare la marele public în timpul vieţii, Eminescu va fascina-în chip aparent curios- peste puţină vreme pe acelaşi public, prin melodicitatea poeziei, al cărei sens ultim continuă să scape. Receptarea lui s-a făcut în timp pe măsură ce criticii i-au descoperit toate subtilităţile operei şi continuă şi astăzi.  

7. O iubire extraordinară a „tânărului Geniu”” legată de o femeie care se transformă în componentă activă a mitologizării existenţei acestuia. Este cunoscută marea iubire dintre Veronica şi Mihai Eminescu pe care poetul a cântat-o în poeziile „veroniene” şi care ia sfârşit cu moartea amândorura în acelaşi an. Veronica Micle, fără voia ei, a reântânlit perfect pe Sophie von Kuhn a lui Novalis, pe Julia Marc a lui Hoffmann, pe Maria lui Jan Paul, pe Henriette Vogel a lui Kleist etc. Moartea celor doi în acelaşi an seamănă cu dubla sinucidere a lui Kleist şi a iubitei sale.  

De altfel şi Eminescu în timpul vieţii foloseşte de multe ori mitul geniului. El se crede un „sărman Dionis”, „un geniu pustiu” care, sătul de vicisitudinile vieţii, vrea să moară la marginea mării, ocrotit de natură, ca ciobanul mioritic. Nu zice el că „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.” ?  

Mitul Eminescu este apoi amplificat de Junimea în frunte cu Maiorescu, de poeţii care au venit de după el şi au creat curentul „Eminescu”, de critica şi istoria literară care l-au pus în discuţii şi i-au întors viaţa şi opera pe toate feţele.  

La numai 20 de ani de la moartea sa, imaginea „tânărului Geniu” înlăturase deja pe cea „istorică” : noile generaţii de după război au luat contact cu acest nou portret calchiat după mitul celebru şi nu cu imaginea lui reală, amplificându-l şi dându-i rezonanţe celeste.  

ION IONESCU BUCOVU  

Referinţă Bibliografică:
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 911, Anul III, 29 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!