Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



MITE MĂNEANU, Viaţa culturalăa Mehedinţiului în secolele XIX-XX(2)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VIAŢA CULTURALĂ A
MEHEDINŢIULUI ÎN
SECOLELE XIX-XX ( 2)
Mite Măneanu


La începutul sec. al XX -lea, viaţa culturală a oraşului Tr
Severin beneficiază şi de aportul celei de a şaptea arte
Cinematograful. Prima reprezentaţie cinematografică fusese
organizată la Tr Severin încă din anul 1897 de un anume V.
Tiemen, fiind una dintre primele din ţară. 155. Experimental,
au fost organizate spectacole cinematografice şi în perioada
1900-1908. Ne existând o sală specială se foloseau, iarna,
saloanele Regal şi Europa, iar vara grădinile Central şi
Publică156 acestea din urmă însoţite de muzica Regimentului 17
Mehedinţi157. Pe măsură însă ce numărul spectatorilor creşte,
apar cinematografe propriu zise. Primul pare a fi Poarta de
Fier, consemnat încă din anul 1913158, iar al doilea Regal, în
acelaşi an 159. Cinematograful Poarta de Fier( pe locul unde se
află fostul cinematograf Porţile de Fier, acum dezafectat) era
destul de mare pentru acea vreme( avea 250-300 de locuri),
programând 2-3 spectacole succesive, şi având un varieteu,
pentru delectarea spectatorilor în pauze sau după spectacole160.
Cinematograful Regal, aflat în zona centrală, avea două săli,
fiecare cu câte 200 de locuri. În anii următori înregistrăm alte
205
iniţiative pentru înfiinţarea de noi cinematografe, una dintre
acestea vizând chiar constituirea unui cinematograf modern în
strada Decebal 161.
Iată, aşadar, că spectacolul, cinematografic a pătruns de
timpuriu şi în Tr Severin, devenind, de-a lungul anilor, un
mijloc important de educare a maselor.
*
Viaţa muzicală în primele decenii ale secolului XX se
ridică la cote calitativ superioare, lărgindu-şi sfera de
manifestare şi de cuprindere.
În mediul rural, corurile şcolare162 se înmulţesc, iar
concertele prezentate devin puternice focare de emanare a unor
sentimente patriotice.
În mediul urban, şi în special în oraşul Tr Severin,
societăţile înfiinţate la sfârşitul secolului al XIX lea îşi
continuă activitatea concertictică163, alături de care, altele noi
îmbogăţesc peisajul artistic severinean de vreme ce, presa
vremii consemnează cu îndreptăţită mândrie că oraşul a
devenit cu adevărat un centru de cultură care poate rivaliza cu
oricare centru din România164. Din rândul acestora evidenţiem
Societatea de canto Col Rina, menţionată pentru prima dată
într-un document din anul 1907165, Societatea Vioara, înfiinţată
în anul 1911166, iar la Şantierul naval, a luat fiinţă un Comitet
al muzicii167. În anul 19]12 acest comitet coordona activitatea
unei şcoli de muzică de pe lângă Şantierul naval, cu profesor
plătit168.
Faţă de acestea, Societatea muzicală Doina s-a impus atât
prin bogata activitate concertistică, cât şi prin varietatea
repertorială şi calitatea interpretării.
Pentru doinişti, anul 1900 înseamnă anul familiarizării cu
spiritul bănăţean. În concertul prezentat la 6 mai s-a interpretat
Lugojana lui Ion Vidu, care a ridicat tunete de aplauze şi
bravo, a trebuit să se repete , lumea a ascultat-o a doua iar în
picioare 169. Apoi, prezenţa lui Ion Vidu şi a corului său la Tr
206
Severin a determinat o nouă cale în activitatea Doinei. Gândul
doinioştilor se îndreaptă acum spre fraţii ce trăiau sub
stăpânirea străină170. Prin concertele prezentate, societatea a
început ca şi similarele ei din Transilvania şi Banat (..)a
răspândi gustul muzical şi în primul rând a cultiva muzica
naţională, contribuind la întărirea simţămintelor171.
Vizita corului din Lugoj la Turnu Severin a dus la
statornicirea unor legături trainice atât între Vidu şi Paulian,
cât şi între cele două coruri, legături ce s-au înscris la loc de
frunte în cartea de aur a începuturilor mişcării corale de
amatori din ţara noastră. În acelaşi timp, această vizită a
însemnat pentru Societatea muzicală Doina, aflată la început de
drum pe ogorul atât de fertil al muzicii româneşti, o nouă
orientare şi un preţios îndemn ca prin cântec să rupă
nesocotita graniţă ce despărţea pe fiii aceleiaşi ţări. Însuşi
Paulian, sufletul Doinei severinene, mărturisea: Oraşul nostru
a avut cel dintâiu plăcerea să audă compoziţiile sale ( ale lui
Ion Vidu, n.n. ) executate de Reuniunea din Lugoj chiar sub
conducerea sa ( ... .) , iar corul liceului Traian în 1900, a avut
onoarea să execute - cel dintâiu în vechiul regat, pe scena
Ateneului din Bucureşti ( ... ) Vizita corului său la Severin
deschide Doinei noastre, elevilor liceului Traian, mai târziu
societăţii Carmen, cum şi altora , calea Banatului, prin cântec
rupând zăgazurile nedreptelor noastre hotare, prin cântec neam
putut cunoaşte şi aprecia, prin cântec ne-am legat sufletul
de fraţi172.
În Banat, Doina debutează prin concertele de la
Caransebeş şi Lugoj, în zilele de 21-24 aprilie 1902 173, coriştii
severineni fiind primiţi cu căldură şi entuziasm . La Lugoj, de
pildă, doiniştii au fost întâmpinaţi de cele cinci reuniuni
muzicale locale şi de peste zece mii de locuitori ai oraşului:
Rar s-a mai văzut prin părţile noastre o serbare atât de
strălucită, ca primirea entuziastă a cântăreţilor din Tr Severin
la care, putem zice fără exagerare, a participat tot Lugojul( ... )
207
La podul Timişului au fost întâmpinaţi cu teascuri . Răsuna
Timişul de detunături174.
Programul a cuprins : Adagio din concertul I şi Andante
din concertul II de G. Musicescu, Lugojana de I. Vidu, Doină
zic de I. Costescu, Cor bărbătesc din actul II al operei
Bărbierul din Sevilla de Rossini şi numeroase alte coruri din
creaţia lui Ciprian Porumbescu, Ion Vidu şi I. Şt. Paulian175.
În anii următori Societatea muzicală Doina continuă seria
concertelor obişnuite, precum şi a concertelor în cadrul
şezătorilor Ateneului, reînoindu-şi repertoriul cu noi lucrări de
Musicescu, Vidu, Timotei Popovici, Elinescu, Costescu,
Paulian şi alţii.
Se cuvine să amintim din această perioadă concertulexcursie,
organizat în ziua de 5 iunie 1906 la Târgu Jiu, precum
şi participarea la serbările corale prilejuite de deschiderea
Expoziţiei generale române de la Bucureşti. Cu această ocazie
se constituie şi secţia feminină formată dintr-un grup de
treizeci de doamne şi domnişoare din diferite pături ale
societăţii, 176 ajungându-se astfel la un cor de aproape
nouăzeci de persoane177.
În acest fel se realizează o formaţie corală mixtă,
capabilă să prezinte concerte de mari pretenţii. Acum, Paulian
pune în lucru ampla piesă corală Munca, cu orchestră şi solist
vocal, de G. Filipa, Pe al nostru steag, şi Tricolorul de Ciprian
Porumbescu, Pui de lei de Ion Vidu, şi Doina, compoziţie
proprie.
În vara anului 1906, corul Doina participa la marile
serbări de la Bucureşti. Pentru a se putea deplasa la Bucureşti,
Paulian s-a văzut nevoit a-i obliga pe corişti la o contribuţie
bănească , un fel de obligaţie benevolă, acceptată în
unanimitate.
Festivalul coral de la Bucureşti s-a desfăşurat la Arenele
Romane în zilele de 27 - 29 august, cu participarea reuniunilor
şi societăţilor de cântări din Ardeal, Banat, Bucovina, Crişana,
208
Oltenia, Muntenia. Societatea muzicală română Doina,
numărând o sută de persoane ( cor şi orchestră) , s-a dovedit a
fi al doilea cor din ţară după Carmen, al somnului Kiriac178.
De altfel, exemplara comportare a coriştilor severineni a fost
comentată la modul superlativ de numeroase ziare bucureştene
179.
Succesul obţinut la Bucureşti a impulsionat activitatea
viitoare a Doinei care, din an în an, a devenit mai prestigioasă.
În afara concertelor anuale, corul societăţii depune o
activitate meritorie în cadrul aşezărilor Ateneului şi face
numeroase deplasări în localităţile judeţului Mehedinţi,
însoţind expunerile lui Paulian sau ale altor profesori
severineni.
Tot din această perioadă datează şi vizita la Severin a
Societăţii corale Belgrad - Iugoslavia, în luna mai 1909- şi a
societăţii muzicale Hora din Craiova, în 3-4 iulie 1910.
Craiovenilor Doina le întoarce vizita în acelaşi an, la 7
noiembrie, bucurându-se de o primire călduroasă180.
Se continuă, apoi, spectacolele în Banat prin concertele
prezentate în 1908 şi 1911 la Orşova, în 1912 la Costei (
Banatul Sârbesc) şi la Oraviţa, în 1913 din nou la Oraviţa.
Vestea venirii fraţilor din Romănia- consemnează ziarul
Drapelul 181- a străbătut cu iuţeala fulgerului până la cel mai
sărăcăcios cătun de pe bogata albie a Caraşului, ducând cu
sine fiori de bucurie. Satele pe unde aveau să treacă doiniştii
erau în fierbere, în mişcare, pregătindu-se pentru primirea
fraţilor. Gările erau tixite de oameni veniţi chiar din satele
învecinate, iar întreaga vale a Caraşului răsuna de cântecele
fanfarelor şi corurilor, de bubuitul teascurilor şi de strigătele de
bucurie. Numai locuitorii comunei Răcăjdia nu şi-au putut
manifesta bucuria ţi fericirea . Harnicul notăraş s-a îngrijit
ca valahii( cei din Răcăjdia n.n.) să nu tulbure liniştea, luând
instrumentele fanfarei şi bătând până la sânge pe bieţii corişti.
209
Concertul corului Doina a avut loc în frumoasa sală a
teatrului. Programul, alcătuit cu grijă şi executat impecabil, a
făcut ca sala în nenumărate rânduri să izbucnească în ropote
de aplauze. În mod deosebit au surprins auditoriul piesele
corale Brâuleţul, Lelea cu scurteică verde, şi Marşul
dorobanţilor. În timpul concertului o mulţime de oameni se
adunaseră în faţa teatrului, dornici să asculte cântecele
doiniştilor severineni. De aceea, după sfârşitul concertului, se
anunţă un nou şi imediat concert în grădina de tir a oraşului,
cerut cu insistenţă lui Paulian de miile de ţărani veniţi din mai
toate satele din jurul Oraviţei şi chiar de la mai mari depărtări.
Astfel, la ora unu noaptea , începe cel de al doilea concert.
Aici, dragostea şi entuziasmul ating cotele maxime: Era ceva
ce nu se poate descrie. Privighetorile ciripeau şi ele împreună
cu doiniştii, iar poporul plângea, aplauda şi striga mereu să
trăiască Paulian, să trăiască Doina şi toţi fraţii din
România182.
Vizita corului Doina la Oraviţa a însemnat o nouă
izbândă artistică şi un important pas în realizarea scopului pe
care Paulian îl urmărea prin concertele organizate în Banat.
Acest lucru îl relevă şi cronicarul ziarului Drapelul. Fraţilor,
primiţi mulţumirile noastre pentru elevarea sufletească ce neaţi
adus. Aţi venit la noi să ne încurajaţi şi să de îndreptaţi
paşii pe drumul ce duce spre o soartă mai bună( ... ).
Dragostea şi abnegaţia voastră au fost pentru noi ce sunt
razele soarelui primăvăratec pentru grăuntele aruncat în
pământ( ..). Ne-aţi înălţat şi întărit. Acestea aflând din gurile
voastre, ale celor setoşi de înălţare şi întărire, nu uitaţi a
veni iar în mijlocul nostru183 .
Urmărind activitatea Doinei în perioada de după marele
festival coral de la Bucureşti şi până la izbucnirea primului
război mondial, ne dăm seama de eforturile depuse pentru
formarea şi dezvoltarea gustului artistic al spectatorilor. În
mod deosebit, numim această perioadă din activitatea Doinei,
210
ca perioada legăturilor cu Banatul. Numeroasele concerte
prezentate în Banat184 au contribuit la menţinerea mereu trează
a conştiinţei naţionale a românilor hărăziţi pe nedrept să
trăiască în condiţiile unei vremelnice detaşări a unei părţi a
teritoriului românesc de restul ţării.
Rememorând paginile cele mai importante din perioada
de început a Doinei ne dăm seama că numele ei s-a înscris,
fără îndoială, la un loc de frunte în cartea de aur a muzicii
corale de amatori. Concertele prezentate la Tr Severin şi în
numeroase localităţi din judeţul Mehedinţi, cele prezentate la
Craiova, Calafat, Târgu Jiu şi Haţeg precum şi răsunătorul
succes de la marele festival de la Bucureşti şi mai cu seamă
prezenţa statornică la fraţii din Banat sunt tot atâtea momente
edificatoare , care definesc rolul şi locul pe care societatea
muzicală Doina l-a ocupat în peisajul cultural-artistic al ţării.
*
Iată, aşadar, că în răstimpul dintre începutul secolului al
XIX lea şi primul război mondial şi în judeţul Mehedinţi încep
să apară şi să se afirme tot mai viguros, forme moderne ale
vieţii cultural artistice. Acestea îşi trăgeau izvoarele, în bună
parte, din tezaurul culturii noastre populare, ale cărei principale
elemente se regăsesc într-o formă sau alta în manifestările
cultural artistice zise culte. Se manifestă cu putere, în această
perioadă, preocuparea tot mai susţinută a intelectualilor(
deveniţi spre sfârşitul secolului trecut tot mai numeroşi),
pentru ridicarea spirituală a maselor (şezătorile culturale,
cercurile culturale, şcolile de adulţi, bibliotecile populare, care
apar acum- având tocmai o atare menire). Pe tărâm artistic se
afirmă în Tr Severin, mai ales, activitatea teatrală, în a doua
jumătate a sec. al XIX lea şi, tot aici, pulsează, spre finele
aceluiaşi secol , o viaţă muzicală intensă, promovată mai ales
de Societatea muzicală Doina.
Trăsătura dominantă a climatului cultural -artistic a
acestei perioade o constituie permanenta căutare a unor forme
211
şi modalităţi de promovare eficientă a culturii şi artei în diferite
medii sociale, şi aceasta în condiţiile în care statul nu putea
acorda un sprijin material corespunzător. Graţie eforturilor
desfăşurate în această perioadă, mai ales de slujitorii şcolii, se
creează premizele obiective pentru trecerea , în perioada
interbelică, la o nouă etapă a vieţii cultural - artistice şi în
această parte a ţării.
Referinţă Bibliografică:
MITE MĂNEANU, Viaţa culturalăa Mehedinţiului în secolele XIX-XX(2) / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1050, Anul III, 15 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!