Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Valerian Mihoc         Publicat în: Ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013        Toate Articolele Autorului

Minciuna se poate asocia cu iubirea? III
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Iubi nu inseamna a minti!
Motto; Numai viata are ceva specific, ea face distinctia omului fericit, caci nu daca toti mint inseamna ca si toti sunt fericiti. Lumea este caracterizata de nefericire, in general, datorita faptului ca toti merg ca un torent unde ii trage curentul. Tu cum te destingi de acest torent? Cum ne manifestam individualitatea, simtirea, persoana cu placerile si neplacerile noastre, in fine cum ne manifestam iubirea daca mintim?
Oare avem nevoie de asa ceva? Atuncea care ar fi necesitatea minciunii? Necesitatea, necesitatea - imi suna-n cap cam des - este ca doar cam mare la persoanele cu mai multe 'necesitati'!
Minciuna nu ne ucide rapid ca un glonte in inima... insa, o face incet, dar sigur!
Ne ucide pe dinauntru treptat asa precum picatura chinezeasca, ce face din rau in mai rau, chinuindu-ne din ce in ce mai mult, si treptat tot acolo - in inima! Minciuna ne ucide pe dinauntru cu atat mai mult cu cat tinem la persoana ce minte - iata legatura nevazuta dar si paradoxala cu iubirea!

Iubire nu inseamna sa minti, nu-i asa!?
{Daca ai avea aceasta porunca omule, ce fericit ai fi! } Este categoric - sper c-am demonstrat. Dupa cum am vazut, minciuna se simte instinctual(desi, raul ce-l cauzeaza nu prea!), chiar de nu vedem palpairea irisilor, sau vibratiile organismului omului ce a mintit si poate nici instinctul nostru personal ce a 'captat' minciuna fara a o trece prin procesele logice pentru a o analiza. Insa, Instinctul simte, chiar de n-ar fi constient si de acele semnalmente fizice. Mie mi-a parut intotdeauna ca mincinosul a fost o persoana lamentabila care cere mila, pentru ca mincinosul incearca sa denigreze pe altul intocmai pentru ca si el are o parere prosta despre el si trebuie s-o acopere cu ceva, infundand pe altul, inaltandu-se singur dintr-o lege a compensatiei inconstiente!; chiar, mi-a scapat cate-o mila pe pielea mea... In ziua de azi sunt atatea descoperiri ale psihologiei, incat orice mincinos ar fi deconspirat, cu toate ca ei au succes la acele persoane ce nu cunosc semnalmentele lor, ale minciunilor, nu conosc psihologie si/sau nu au o prea mare experienta de viata, dar care ajung obiectul manipularilor acestuia.
O minciuna daca se simte, chiar neconstiient fiind de ele asemenea oulelor, undeva totusi se aduna.. poate ca, se aduna undeva pe inima... Asa cum am zis, in progresie geometrica se aduna pe inima acelora ce ne iubesc, scazand astfel iubirea lor, caci ne vor binele si poate ca tot astepta intoarcerea noastra pe calea cea buna. "Inima buna tot timpul este atacata de minciunile pe care i le-am spus, este atacata sistematic inconstient de aceste 'gaselnite', iar daca nici logic nu gaseste legaturile logice ce i le-am aruncat de voie/nevoie in 'oarba noastra, poate de a ne 'apara in nesimtire - de suntem mincinosi - si, paradoxal ne mai creste si nasul! ;)) Apoi tot sistematic, tot minciuna taie inima, o raneste, o face sa sangereze, poate chiar si pe a noastra aceia care mintim, numai ca acea persoana care tine la noi, nu merita, nu merita... Si, ca si cand acea inima nu ar fi suficient sa fie franta, luam cu noi si cea mai mare parte din ea...dupa ce taiata si faramitata inima/iubirea, a mai disociat-o in sute de bucati, iar cea mai mare a luat-o cel mincinos si dus a fost, lasand parjol si tristete...
Alte semnalmente ale mincinosilor.
N-as vrea sa fac vreo afirmatie nedreapta, insa intocmai ca purtatorii nasului mare nu sunt mincinosii (desigur, nu pentru ca sunt purtatorul unuia), ci dimpotriva aceeia cu nasul mic. Acela care e cumva turtit si cu narile in afara de parca ar vrea sa te 'respire'. S-ar spune ca aceasta este cea mai 'vadita' predispozitie spre minciuna, una innascuta poate, insa ar fi atat de putini totusi, nu? hmmm, dupa fizic (nasul mare e semn de noblete asa dupa cum au avut marii oameni: Alexandru Macedon, Eminescu, Kant..) exista totusi imbinari de lini, traiectorii faciale..urechile mari cu adevarat ar spune nesimtire si deci... insa, la fel nu trebuie pierduta din vedere intreaga fizionomie. (Cine doreste acum gaseste chiar pe net carti din acestea ale studiului fizionomiei!)
Fizionomia nu spune despre acela ce e un posibil mincinos decat in mica masura; raman acele semnalmente fizice de depistare a minciunilor. Ori, dupa cum femeile au acel al saselea simt (Ca mai mint si ele cateodat asa nevinovat ! :) ), instinctiv simt dubla lor masura minciuna? Poate ca cineva s-ar oferi sa-mi spuna cum este aceasta simtire dubla a minciunii.. Personal nu prea stiu cum e cu intuitia feminina, sau cu fenomenul de a sti dinainte de a sti, dar sunt tare curios c-as vrea sa-mi fac si eu o arma din asta, e imbatabila, nu?
Personal am niste observatii de a ne da seama ca o persoana ne minte:
-in primul rand ca o minciuna este lipsita de logica!;
-apoi faptul ca isi duce la infinit procedeul 'gaselnitelor' de a iesi din 'incurcatura' daca vede ca ai mirosit ceva, pentru a te convinge neaparat. Cautarea convigerii tale absurde!;
-3 apoi, au in cap fenomenul explicatiilor neintrerupte (ca si cautarea gaselnitelor) chit ca au negat ceea ce ai putea afirma tu precum ca ar fi real; vine si spune direct - "nu am facut asta/aia, acum! Posibil avand si ascendentul actiunii... Afirmarea adevarului prin negarea lui din start!;
-mai intervine sirul explicatiilor necerute. Posibil a negat/deformat din start un fapt/eveniment, sau te-a tot mintit cu acele gaselnite, insa simte o vina continua si parca pentru o justificare/asigurare personala tot revine cu anume referinte (aleatorii ce presupun faptul negat sau deformat) necerute si astea... de fapt, cerute de constiinta lui! Vorba aceia: "vorba mincinosului adevar graieste!"
-referinta ce tinteste! Vine, te minte, neaga din start, insa la fel ca acea explicatie neceruta, tot face referite ca un tic nervos la evenimentul negat, de parca vrand inconstient sa te traga de maneca precum ca: "vezi tu, totusi, nu a fost precum ti-am spus..."
-mincinosul cu 'arsenalul' sau, am vazut ca mai uita deseori, chit ca le-a si uzitat foarte mult il paste uitarea foarte des, de unde apare un gol si imediat nevoia absoluta in gasirea unei alte minciuni! Apare dubios frematul de a gasi o explicatie logica unui fapt ilogic;
- daca cumva simte ca faci vreo afirmatie precum ca ar deforma realitatea, desi intentia ta poate fi alta dupa cum am vazut mai sus, ei simtind rapid orice aluzie, atunci mitomanul el insusi iti spune cine sau ce este, dar vezi doamne te trage la raspundere ca il faci fara de drept asa...;

Lista o puteti continua fiecare in parte, pentru ca in fond fiecare minciuna se aseamana cu alta, niciuna ajung vreodata prea originala. Daca cineva si-ar fi confectionat/colectionat intr-un dictionar/glosar diverse din acestea imediat ar si depista una mai 'noua'... Ori, odata ce ai depistat o minciuna la o persoana, imediat o putem depista si pe cealalta, datorita neoriginalitatii si similititudinilor (deci, o adugam si pe aceasta listei, nu?)! Ori, ca s-ar gasi unu ca-i mai tare si... e tare absurd de fapt, zbaterea pestelui pe mal!
Iubiti mult, insa nu va lasati inselate/ti, caci prin tine insati iubesti, pe tine trebuie sa te iubesti in primul rand si nu o poti face daca te lasi mintit/a (cam putin trebuia sa folosesc plurarul pentru cazul dezavantajat, nu?)!!  

Referinţă Bibliografică:
Minciuna se poate asocia cu iubirea? III / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1035, Anul III, 31 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!