Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) - Al zecelea fragment.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cu ceva timp înainte ca Iisus din Nazaret să fie răstignit la Ierusalim, împăratul Romei, Cezar Augustus Tiberius aflase un lucru care îl pusese pe gânduri. Astronomul, astrologul şi consilierul său personal, pe nume Tiberius Claudius Thrassylus, în care împăratul căpătase cu timpul o încredere foarte mare, îi vorbise despre o eclipsă de soare puţin mai neobişnuită.  

În fapt, astronomul său susţinea că cele cinci planete cunoscute în vremea aceea păreau să se aşeze într-o ordine anume în preajma datei evenimentului solar. Personificarea astrului zilei-Apolo Hiperboreanul avea un cult deosebit în imperiu şi orice schimbare pe cer a astrului invincibil năştea îngrijorări împăratului, flamenilor, sacerdoţilor, şi în general tuturor supuşilor săi. Romanii erau foarte suspicioşi la orice mică schimbare observată în natură şi nici lucrul acesta nu fu trecut cu vederea de împărat. Claudius Thrassylus aflase acele lucruri de la câţiva prieteni ai săi cu care purta corespondenţe, astronomi, şi geometri din Alexandria, metropolă care condensase în acele vremuri învăţătura astronomică a Egiptul, a Babilonului şi a Eladei fiind în acele vremuri nu numai păstrătoarea străvechilor cunoştinţe astronomice ci şi vârful de lance al acestui domeniu de cercetare. Savanţii alexandrini erau astfel cei mai căutaţi şi mai respectaţi în lumea antică când era vorba despre mersul astrelor pe cer, iar vasta bibliotecă din Alexandria le stătea la dispoziţia acestora în orice moment spre cercetare. Nume de savanţi elini precum Pithagora, care enunţase pentru prima dată noţiunea de cosmos, ori Hiparh din Niceea care calculase cu o foarte mare acurateţe durata anului, sau Eratostene din Cyrene care aflase cu mare precizie marimea circumferinţei pământului prin măsurarea arcelor de meridian, erau la mare cinste printre astronomii Alexandrini, Eratostene fiind, sub Ptolemeu al III-lea, faraonul Egiptului, guvernatorul marii biblioteci alexandrine, cu două sute şi ceva de ani mai înainte. Savanţii alexandrini din vremea lui Tiberius aveau deci cunoştinţe despre forma pământului, despre mişcarea acestuia în jurul soarelui, şi despre mişcarea constelaţiilor pe cer. Evoluţia celor cinci planete cunoscute pe vremea aceea erau şi ele cunoscute iar traseele lor în mecanica cerească erau predictibile într-o anume măsură.  

Cunoştinţele vechilor egipteni erau şi ele înmagazinate în papirusurile bibliotecii alexandrine. Egiptul, fiind un dar al Nilului, făurise un calendar de trei sute şaizeci şi cinci de zile bazat pe apariţia constelaţiilor în anumite poziţii pe firmament. Iar revărsarea Nilului în luncile sale fertile apărea odată cu răsăritul stelei Sirius.  

Iar vechile cunoştinţe astronomice asiro-babiloniene îmbogăţiseră ştiinţa alexandrinilor cu informaţii despre eclipsele solare şi lunare care putea fi prezise cu mare acurateţe, şi foloseau în calcule astronomice cercul de 360 de grade, sistem imaginat tot de ei. Cunoşteau foarte bine evoluţia planetei Venus şi traiectoria acesteia pe cer. Mesoptamienii foloseau aceste cunoştinţe în viaţa de zi cu zi considerând că ceea ce se întâmplă pe boltă se întâmplă din anumite motive, orice schimbare fiind interpretată de preoţii astronomi, care aveau un mare cuvânt de spus în lumea lor.  

În imperiul roman de sub Tiberius, în astfel de împrejurări, preoţii şi sacerdoţii marilor temple antice ofereau interpretări iar cei mai cunoscuţi chiar profeţeau despre lucrurile viitoare. Dar, în decurs de cîteva luni, ceea ce se speculase în lumea romană prin oracole nu erau decât interpretări contradictorii.  

Însăşi Phitia, marea peroteasă şi prezicătoare de la Delphi dăduse răspunsuri unor emisari trimişi la porunca lui Tiberius, răspunsuri care nu-l mulţumiseră poate şi din cauză că în tinereţe, împăratul fusese un foarte înverşunat adversar al tuturor oracolelor, de orice fel. Cu timpul însă, deveni mult mai superstiţios şi încet, încet, prinse încredere în Tiberius Thrassylus care era şi un eminent filolog totodată, cu o bogată cultură şi care întreţinea o legătură strânsă cu biblioteca din Alexandria.  

La porunca împăratului fură deschise şi cercetate cărţile sibiline aflate în lăzile lor de aur de sub statuia lui Apollo Palatinul din Roma. În urma cercetării acestora, Tiberius primi veştile în insula Caprae. Preoţii lui Apollo profeţeau fără ocolişuri că evenimentul ceresc era un semn de rău augur şi singura speranţă pentru a-l linişti pe cel care era personificarea astrului zilei, erau intensificarea slujbelor, a jertfelor şi a rugăciunilor în templele sale de pe tot cuprinsul imperiului. Aşa credea şi Tiberius dealtfel. Phoebus Apollo era supărat şi trebuia făcut în aşa fel încât zeul să fie înduplecat prin procesiuni religioase şi interzicerea unor jocuri şi sărbători ceea ce Tiberius porunci imediat să se facă, printr-un edictum pe care îl semnă şi care urma să fie răspândit la Roma şi în toată lumea romană.  

Desfăşurarea evenimentele astronomice respective aveau însă vizibilitate maximă în răsăritul imperiului, spre Alexandria şi cu precădere spre Levant conform calculelor imaginate de geometrii şi matematicienii alexandrini, unii dintre ei supralicitând că acest eveniment părea a fi irepetabil pe boltă dintr-un motiv destul de simplu şi anume din cauza faptului că cele două evenimente cereşti erau ele însele foarte rare, singularitatea acestui eveniment complex fiind dat de faptul că aveau să se producă împreună.  

Pentru societatea romană acest gen de evenimente aveau o mare însemnătate, fiind foarte temute şi de aceea mai ales politicienii şi marii generali cheltuiau sume şi energii uriaşe pentru aflarea unor minime indicii privind cele ce aveau să se întâmple în viitor.  

De aceea întrebările pe care şi le puneau toţi cei implicaţi cu privire la acest nou eveniment erau următoarele:  

Era de bun augur acel eveniment care avea să se producă pe cer?  

Ce urma să se întâmple?  

Erau acestea semne, care prevesteau un război lung şi pustiitor?  

Sau era începutul unui cataclism nemaivăzut aşa cum spuneau legendele din vechime?  

Poate că era semnul unor ciume şi boli cumplite, declarară unii.  

Sau era vremea unor prefaceri precum căderea unor imperii, poate chiar al celui Roman, spuneau alţii.  

În fapt, cei mai autorizaţi să dea un răspuns erau chiar savanţii din Alexandria care credeau că mantia neagră a lui Apollon umbrit de Selena, care trebuia să se arate în răsăritul imperiului împreună cu conjuncţia planetelor erau semne de bun augur deoarece, declarau aceştia, rigoarea şi ordinea aştrilor, dar şi conjuncţia lor era o perspectivă favorabilă pentru timpul de dincolo de acest eveniment. Iar dacă ceea ce se aştepta să se producă pe bolta cerească avea să fie un spectacol unic, atunci cele două evenimente nu puteau avea decât o finalitate de bun augur.  

Această poziţie a savanţilor alexandrini era exprimată printr-o scrisoare venită din Alexandria şi citită de Thrassylus împăratului Tiberius.  

Cu pesimismul şi scepticismul care îl caracterizau, împăratul insista totuşi să creadă că ceea ce urma să se întâmple nu avea să fie de bun augur alăturându-se părerii sacerdoţilor din Roma care erau de părere că eclipsa însemna prevestirea unui eveniment nefast şi de aceea el ceru alte explicaţii de data aceasta doar de la Tiberius Thrassylus.  

 

Aflat la vila Iovis din insula Caprae, împăratul mergea încet pe aleile pietruite din jurul reşedinţei imperiale urmat de Tiberius Thrassylus şi de garda germană de care Tiberius se dezlipea arareori. Era o zi toridă de vară, sub soarele Mediteranei care nu lăsase nici un nor pe cerul de azur. Briza mării făcea însă suportabilă atmosfera în insulă iar verile toride nu aveau aici efectul lor obişnuit. Nici printre grădinile de la baza vilei Iovis zăduful zilei nu-şi făcea simţită prezenţa.  

Împăratul se opri în faţa unei mici statuete a lui Apollo, iar Thrassylus profită de acest lucru pentru a relua o discuţie începută cu puţin timp în urmă. Se aflau în faţa unor tufe de verdeaţă din care răsăreau aştri de aramă decorativi, înălţaţi pe tije metalice.  

-Rigoarea şi ordinea sunt pe placul zeilor, magnifice! Pitagora descrie cosmosul ca pe o maşinărie exactă, îi spuse astronomul arătând cu mâna spre un astru de metal. Dimpotrivă, neorânduiala şi inexactităţile nu sunt plăcute celor din înălţime. Iată de ce şi eu cred asemeni alexandrinilor că ceva de bun augur e pe cale să se petreacă.  

-Întunecarea soarelui nu a fost niciodată un semn de bun augur magistre Thrasyll, fu răspunsul lui Tiberius arătând cu mâna alături spre o stea cu trei cozi suspendată deasupra unui strat cu flori.  

Phoebus Apllon este supărat pe noi, au spus-o aproape toţi pontifii şi sacerdoţii Romei magistre iar  

Cărţile Sibiline au arătat acest lucru foarte clar. Sybilla Eritreea s-a exprimat poate cel mai bine  

într-unul din versetele sale. Citez dintr-una dintre scrisorile primite de la Roma şi scrisă de un înalt sacedot: ,,Pământul se va crăpa şi sângele va curge din lovitura lăncii, în anul îndurării.”  

E destul de clar magistre că suntem în pragul unui război şi a unor dezlănţuiri ale stihiilor! spuse împăratul, iar veştile din Antiohia sunt îngrijorătoare...  

-Versetele pot fi interpretate şi altfel magnifice! Războaie au mai fost şi vor mai fi. Sânge a curs şi va mai curge. Şi poate va fi o secetă mare care va crăpa pământul...  

-Ceea ce nu înţeleg prea bine magistre, sunt ultimele cuvinte. ,,În anul îndurării...” Ce ar putea să însemne asta? Şi care va fi acel an?  

-E destul de limpede... Anul îndurării este acesta al eclipsei şi al planetelor! Nu poate fi altul. Cosmosul va fi însemnat cu aceste evenimente unice! Zeii ne vor salva!  

-Ne vor salva magistre, spuse Tiberius cu scepticism, însă probabil cu un preţ foarte mare! Acesta este şi interpretarea sacerdoţilor Romei dar şi al meu... Însă orice ar fi să se întâmple noi suntem datori să preîntâmpinăm posibilele ameninţări. Asta am făcut toată viaţa cu legiunile Romei după mine, în Panonia, în Germania, în Dalmaţia, iar apoi la Roma prin labirintul legilor economice care erau cât pe ce să zdruncine imperiul din temelii. De aceea voi da o nouă poruncă pentru ca cultul marelui Apollon Phoebus să se intensifice prin jertfe şi incantaţii, să fie respectat cu sticteţe şi să se facă alte procesiuni în Roma şi în imperiu iar jocurile şi celelalte sărbători să fie anulate! Ce spui la acestea magistre?  

-Poate că aveţi dreptate magnifice! Fără îndoială cultul măritului Phoebus Apollon trebuie intensificat. Dar acum trebuie să ne gîndim şi la aşezarea planetelor în cosmos. De ce şi-ar lua strălucitorul Apollon această diademă de aştri în timpul întunecării sale? Ce vor ceilalţi zei?  

Tiberius îl privi pe Thrassylus oftând. Magistrul avea dreptate.  

-Ce ar putea să ne spună acest lucru? întrebă împăratul.  

-Încă nu ştim magnifice, dar vom căuta din nou răspunsuri printre înţelepţii alexandrini! Faptul că planetele vin de atât de departe pentru această conjuncţie, ar putea însemna contracararea efectul nefast dat de întunecarea măreţului zeu-astru. La această joncţiune vor veni Mercur, Venus, Marte, Saturn şi însuşi Iupiter!  

-Atunci e cu atât mai îngrijorător! interveni Tiberius. Atâţia zei...! Îmi aduc aminte de marile focuri cosmice din vremea sumerienilor de care mi-ai vorbit magistre şi de ciocnirea aştrilor datorată unui zeu al lor...  

-Marduk!  

-Da...Marduk. Văd numai moarte şi pustiire magistre!  

-Fiţi fără grijă magnifice! Roma este binecuvântată de Aeternitas!  

-Aetrenitas ţine în mâini pasărea Phoenix magistre, ai uitat? Cea care renaşte din propria cenuşă. Mai întâi focul, distrugerea...iar apoi renaşterea.  

-Soarta Romei e scrisă pe scuturile lui Numa Pompilius magnifice, şi este una glorioasă!  

-Poate că ai dreptate, dar îmi pierd răbdarea magistre, spuse Tiberius arătând cu mâna către statuia lui Iupiter Olimpianul.  

Continuă apoi după câteva clipe.  

-Zeii sunt neîndurători! Dar jertfele noastre îi vor îmblânzi, poate. Fie, am încredere în tine ca întotdeauna...fă cercetările care crezi că sunt de cuviinţă, magistre.  

Spunând acestea Tiberius arătă către cei prezenţi spre vila Iovis.  

Natus, servitorul preferat al împăratului îi înfăşură acestuia toga albă tivită cu pupură aurită. Alura gârbovă a lui Tiberiu contrasta puternic în fruntea înalţilor şi masivilor membrii ai gărzii germane. Micul convoi porni în direcţia vilei.  

 

În următoarele zile Thrassylus se grăbi să plece spre Alexandria unde se întâlni din nou cu învăţaţii de acolo. Unii dintre aceştia, după ce cercetaseră papirusurile marii biblioteci care aveau o cât de mică legătură în problemele ivite, sugerau dintr-o perspectivă filozofică, că dublul eveniment celest putea reflecta o reaşezare a lumii pe baze noi, necunoscute până atunci de omenire. Însă nimeni nu putu să explice ce ar fi însemnat acel lucru. Pentru Tiberius Thrassylus, răspunsul înţelepţilor şi filozofilor păru poate prea mult, însă încrezător în cunoştinţele şi pregătirea savanţilor alexandrini, magistrul le acordă un oarecare credit, mai ales că răspunsul dat către împărat trebuia să fie unul ferm, fără echivoc, în opoziţie cu marile oracole care dădeau răspunsuri ambigue.  

Întors la vila Jovis din insula Caprae, Thrassylus îl găsi pe Tiberius mai neliniştit decât înainte de plecarea sa, iar magistrul îi prezentă ultimele consideraţii, cărora însă el nu le acordă prea mult credit. Însă Thrassylus nu se lăsă copleşit de neîncrederea lui Tiberius. El acceptase ideea înţelepţilor alexandrini, şi anume că ceva de bun augur urma să se întâmple şi doar Tiberius mai rămăsese de convins.  

Aflaţi faţă în faţă pe una din terasele vilei, Thrasyllus invocă mai întâi istorii din vremurile întemeierii Romei pe care Tiberius le agreea în mod deosebit în momente de genul acela. Magistrul vorbi iarăşi împăratului de scutul căzut din cer, trimis de Jupiter Optimus Maximus, scut pe care era scrisă soarta Romei şi pentru care legendarul rege Numa Pompilius, poruncise să se facă alte unsprezece copii ale acestuia, toate cele doisprezece scuturi fiind declarate sacre poporului Romei. Fusese acela un semn ceresc respectat cu sfinţenie atunci în vechime iar noul semn ceresc care se anunţa trebuia cercetat şi cinstit la fel. Thrassylus îi aminti împăratului cum şi divinul Augustus văzuse pe cer o stea care răspândea noaptea o lumină puternică şi neobişnuită.  

Iar Octavian Augustus crezuse că astrul acela neobişnuit nu putea fi decât apoteoza tatălui său adoptiv, măreţul şi divinul Caius Iulius Cezar, care se ridicase printre stelele cerului la condiţia de zeu.  

-Ştiţi magnifice cum a cinstit Augustus acel eveniment şi a poruncit ca steaua cea cu opt raze să fie bătută pe reversul monedelor sale împreună cu inscripţia ,,Divus Iuliusˮ!  

-E adevărat, răspunse împăratul, însă sacerdoţii, flamenii, şi preotesele focului sacru au fost cu toţii de acord cu apoteoza divinului pe cerul Romei. Cercetate, cărţile Sibiline au întărit lucrul acesta.  

Rememorând gloria şi trecutul Romei, Tiberius se lăsă astfel înduplecat pe jumătate de faptul că urma să se producă totuşi un eveniment de bun augur, atât în cosmos cât şi pe pământ.  

Apoi, Thrassylus îi sugeră împăratului că trebuiau să acţioneze iar primul lucru era acela de a aduce mai mulţi învăţăţi chiar acolo în insula Caprae, aceştia urmând a se alipi la grupul deja existent care cercetase bolta prin observaţii şi calcule în Alexandria, filologul explicându-se de faptul că o discuţie filosofică pe marginea acestui caz fiind absolut necesară.  

Împăratul încuviinţă fără prea mult entuziasm, filosofia prvocându-i repulsie.  

Având permisiunea, Thrassylus scrise în zilele următoare mai multe epistole către alte minţi luminate din vremea aceea şi ceruse acolo învăţaţi şi de la Ierusalim, iar răspunsul la problemele care urmau să fie dezbătute în insula Caprae, aveau să se lovească şi de filozofia religioasă iudaică, care nu putea fi denumită practic aşa în adevăratul sens al cuvântului deoarece adepţii credinţei mozaice erau de fapt împotriva filozofiei, mai ales a celei elene, care era rivala ei cea mai de seamă în acel timp.  

Tiberius Thrassylus chemase şi înţelepţi elini care în acele vremuri erau socotiţi a fi vârful de lance în domeniul filosofiei, iar nume de filosofi şi învăţati din vechime precum: Socrate, Platon, Aristotel, Epicur sau Epictet făcuseră cu secole în urmă înconjorul Mediteranei şi nu numai.  

Discuţiile dintre cei chemaţi acolo, la care împăratul Tiberius nu avea să asiste din mai multe motive, dintre care unul ar fi fost nepripceperea sa în cele ale astronomiei, iar altul, aversiunea şi nervii care i-ar fi produs simpla enumerare a unor termeni filozofici care s-ar fi produs acolo, trebuiau să clarifice problemele care îl frământau nu numai pe el ci şi pe magistrul Thrassylus dar şi pe înţelepţii alexandrini şi în general pe toţi cei care aflaseră despre acele lucruri.  

La data convenită, aduşi de triremele romane, învăţaţii începură a sosi în insula Caprae, după câteva luni de aşteptare.  

Câţiva rabini evrei fuseseră şi ei chemaţi acolo şi cazaţi în căsuţe modeste după cum ceruseră chiar ei acest lucru, asta pentru a nu se întina intrând în somptuasele vile cu nume de zeităţi construite de Tiberius, pe înălţimile insulei sale. Împăratul îi primi cu politeţe pe toţi cei care doriseră să-l vadă, cu o anumită răceală însă, pe o terasă pietruită situată mai jos de vila Jovis, stând aşezat pe jilţul său aurit, înfăşurat în togă şi având pe cap laurii de aur imperiali, dar le ură bun venit tuturor şi fără a le porunci ceva, îi ,,rugă” să descurce iţele problemelor care îl frământau şi care în opinia sa erau foarte importante pentru imperiu dar şi pentru lumea întreagă.  

Apoi împăratul plecă şi nu-i mai deranjă niciodată pe cei veniţi, punându-le la dispoziţie tot sprijinul său prin magistrul Tiberius Thrassylus.  

Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) - Al zecelea fragment. / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1302, Anul IV, 25 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!