Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Ancheta (fragment din roman) - Al patrulea fragment.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Marele arhiereu Caiafa şi socrul său arhiereul Anna chemaseră în după amiaza aceea pe mai mulţi membri ai Sanhedrinului într-o problemă foarte urgentă.  

Conform legii iudaice, Sanhedrinul nu se putea întruni în preziua unei mari sărbători, însă arhiereul Caifa subliniase faptul că nu convocase Sanhedrinul ci doar anumiţi membrii ai acestuia, deci, în accepţiunea sa el nu călca legea. Curierii trimişi îşi făcuseră deci treaba cu mare iuţeală anunţându-i pe cei chemaţi, iar acum aşteptau cu toţii într-una din sălile anexe Marelui Templu, unde arhiereul Caiafa şedea îmbrăcat într-un veşmânt negru, pe jilţul său situat lângă o catedră pe o estradă supraînălţată faţă de podeaua încăperii.  

Cei chemaţi se întrebau desigur pentru ce fuseseră chemaţi, căci ceea ce doriseră cu toţii se făcuse deja. Iisus din Nazaret ştiau cu toţii, era mort, văzuseră asta toţi cei care fuseseră acolo pe Golgota, când centurionul roman îl împunsese în coastă cu suliţa pe cel răstignit. Lovitura fusese dată cu atâta forţă şi lancea intrase atât de adânc în trupul condamnatului încât nici un om care ar mai fi trăit câtuşi de puţin nu ar fi suportat acea durere îngrozitoare şi ar fi murit pe dată.  

Unii se miraseră atunci fiindcă din coasta împunsă ieşise sânge şi apă şi ştiau cu toţii că dintr-un mort nu mai curge sânge, cu atât mai puţin apă. Dar nu mai era nici o îndoială că acela murise. Pentru ei, era încă o dovadă că cel răstignit era un vrăjitor şi nimic mai mult.  

Apoi cutremurul şi ploaia ce se pornise atunci de îndată fusese în opinia iudeilor ultimul lucru malefic pe care îl făcuse acel uzurpator al legii care se numise pe sine fiu al lui Dumnezeu.  

Aflat la catedră arhiereul nu se repezi să ia cuvântul imediat. Mai era timp, deci aşteptă ca toţi cei chemaţi să se adune. În faţa lui, pe catedră ardeau luminile Menorei, sfeşnicul cu şapte braţe. Privindu-i un timp pe cei din sală, arhiereul îi lăsă să mai vocifereze puţină vreme, iar când crezu că sosise timpul, îi privi pe toţi întorcându-şi încet capul, apoi îşi ridică o mână ca şi cum ar fi spus: ,,Linişte! Voi lua cuvântul acum”.  

Socrul său Anna sună din clopoţelul aflat pe catedră şi treptat vociferările încetară.  

Arhiereul îşi trecu mâna prin firele bărbii şi spuse cu voce scăzută, fără nici o introducere:  

-Ne-am adus aminte că acest impostor pe nume Iisus din Nazaret a spus pe la toţi că v-a învia şi ne-am gândit îndelung la vorbele lui. Şi...noi ştim cu toţii unde se duc cei morţi. Nu ne temem din pricina asta... Pericolul însă nu vine de la acest lucru, ci de la faptul că cineva ar putea încerca să fure cadavrul şi apoi vor putea să spună că vorbele sale mincinoase, s-au împlinit. De aceea cred că e necesar să preîntâmpinăm acest lucru cât mai bine. Iată, spionii noştri ne-au spus că acest Iisus a fost îngropat nu departe de aici, de către cine credeţi? Unii dintre voi ştiu deja acest lucru.  

- De către Arimatian, spuse unul din saduchei ridicându-se în picioare.  

Un vacarm de voci ameninţătoare izbucni în încăpere. Unii dintre ei ridicau ameninţător pumnii.  

-E ucenic al răzvrătitului Iisus! strigă cineva.  

-În temniţa cea mai adâncă cu el! La moarte cu el!  

-Să punem mâna pe el şi să-l ucidem, spuneau alţii.  

-Nici bătrânul Nicodim şi slugile sale nu-s străini de asta. De ce nu sunt aici? strigă un altul.  

-I-am văzut pe toţi şi la moartea şi la îngroparea acestui impostor..să fie chemaţi la judecată!  

-Vinovat e câinele de Pilat care a permis îngroparea cadavrului! strigă altcineva. Trebuia lăsat să putrezească pe cruce aşa cum fac de obicei romanii!  

-Ştiţi cu toţii că nu se putea asta! spuse arhiereul Anna adresându-se celui care spuse aceasta. Doar e Pesahul şi nu ne puteam spurca cu un mort atârnând pe cruce! Trebuiau totuşi să-l îngroape într-un loc secret! Sau aruncat în valea Hinom printre gunoaiele fumegânde.  

Arhiereul Caiafa se ridică şi întinse amândouă mâinile înainte dorind prin gestul său să-i facă să tacă.  

-Linişte! tună el şi încet, încet, se făcu iarăşi linişte.  

Se aşezară cu toţii iar arhiereul mai tăcu un timp rotindu-şi privirea, vrând să-i cuprindă pe toţi în raza sa vizuală.  

-Ne-am amintit deci că acel tâlhar care s-a dat drept fiul lui Dumnezeu, Cel Prea Înalt, a răspândit o veste printre ai săi.  

-Să-i prindem de îndată şi să-i ucidem! La moarte! la moarte! strigară iarăşi cu toţii şi vacarmul reîncepu.  

Arhiereul însă îi opri ridicându-se din nou din jilţ. Socrul său, Anna, gesticula şi el încercând să oprească vacarmul sunând din clopoţel.  

-Destul! Destul!... linişte, continuă arhiereul. Ne vom răfui iarăşi cu adepţii şi ucenicii lui după acest Pesah. Acum însă trebuie să mergem la Procuratorul Ponţiu Pilat şi să-i cerem să întărescă o pază foarte aspră la mormântul acestui dezbinător. Nu putem însă să ne trimitem acolo oamenii noştri de la templu. Amintiţi-vă că în oraş sunt foarte mulţi pelerini veniţi la acest Pesah ca să-l vadă pe impostorul care a fost răstignit. Ar putea fi deci periculos, ameninţând astfel chiar pe oamenii noştri!  

-Să mergem la regele Irod, să cerem soldaţi de la dânsul, spuseră unii.  

-Vom încerca să mergem şi la Irod, însă acesta probabil că se va eschiva pretextând că nu e el stăpânul Iudeii, spuse arhiereul Caiafa. Cum s-a eschivat şi în cazul impostorului Iisus când aflat în mâinile sale, l-a trimis din nou la Pilat ca să-l judece acesta. În plus, tetrarhul Irod îl are pe conştiinţă pe Ioan Botezătorul, iar credibilitatea lui în ochii poporului aproape că lipseşte. Unde iese în lume, gloata îl huiduie iar bârfele pe seama lui şi a Irodiadei lui nu se mai sfârşesc. De aceea nu ştiu dacă Irod va accepta să tocmească oameni pentru strajă, fiindcă ştie că Iisus a fost iubit de o parte a poporului şi şi-a însuşit lecţia cu tăierea Botezătorului. Îi vom cere totuşi oameni fiindcă are destui şi îl vom pune în gardă despre ce vom face. Şi dacă va accepta, ne vom folosi de puterea pe care o are. Cu puţină diplomaţie ne va servi, mai ales că cel mai mare dintre căpitanii săi, Ahav Caleb cel care-i administrează şi păzeşte palatul Asmoneilor, ne este prieten şi ne putem baza pe el şi pe oamenii lui.  

Arhiereul Anna, socrul său, ceru permisiunea să vorbească iar arhiereul Caiafa îi făcu un gest cu mâna.  

-În plus, Irod e un om slab când e vorba de concubina lui, spuse Anna. În fapt, Irodiada îl poate determina mai lesne să ne ajute.  

-Irod nu va înţelege dedesubturile acestei afaceri şi se va arăta ostil, spuse unul dintre saducheii de frunte. Procuratorul Pilat i l-a dat pe galilean ca să-l judece iar acesta s-a eschivat, deşi falsul Mesia şi-a făcut de cap tocmai acolo în tetrarhia lui, în Tiberias şi pe malurile lacului Ghenezaret prin aşezările de acolo! El era cel care trebuia să-l anihileze pe acest înşelător acum câţiva ani şi n-a făcut-o!  

-Eu cred că Botezătorul a fost un paravan de care Iisus a profitat din plin în faţa lui Irod. Poate că Irod l-ar fi anihilat pe falsul Mesia însă a fost prea preocupat de ceea ce făcea Botezătorul în pustiul său, interveni cineva. Aşa că nu puneţi nimic în spatele tetrarhului! mai spuse acela.  

-Şi nu-l subestimaţi pe Irod, întări şi arhiereul Caiafa. Deşi nu pare, e mult mai viclean decât credeţi.  

-Gândiţi-vă la ceva! interveni un fariseu pe nume Boriel. Dacă n-ar fi fost Irodiada cu vicleniile ei Irod nu l-ar fi ucis pe Botezător.  

Un alt fariseu vorbi ridicând o mână.  

-Să ne folosim de femeia lui căci l-a urât peste poate pe Botezător căruia mulţi din popor credeau la vremea aceea că e ,,Mesia”. Cu bani şi cadouri scumpe o vom putea cumpăra.  

-Nu! spuse ridicându-se de pe jilţul său arhiereul Caiafa. Această femeie desfrânată care şi-a pătat mâinile cu sângele Botezătorului nu trebuie amestecată în treburile noastre. O putem cumpăra, însă nu e nevoie de un asemenea târg. În plus, continuă arhiereul, simpla amestecare a numelui acestei femei va da de gândit că acest Iisus e şi el un om sfânt şi cu adevărat prooroc ca şi Ioan cel ucis din dorinţa ei.  

Unul dintre fariseii mai vârstnici care încă se mai îndoia de acţiunile arhiereului, îşi aminti însă câteva dintre cuvintele lui Ioan Botezătorul. Spuse deci cu o voce sugrumată şi oarecum nedumerită:  

-Dar Ioan a spus ucenicilor săi despre Iisus că el, Ioan, nu e vrednic nici să-i lege măcar cureaua sandalelor fapt ce arată totuşi preţuirea pe care i-o acorda Botezătorul acestui Iisus! Iar dacă oamenii l-au socotit pe Botezător sfânt şi prooroc, atunci cu atât mai mult....  

Caiafa şi Anna se priviră în treacăt ca şi cum s-ar fi întrebat între ei: ,, Acum ce vom spune?” Cineva din spate, un bărbat mai tânăr decât cel ce vorbise începu însă să vocifereze.  

Toţi auziră cum acesta, pe un ton fără pic de respect se întreba cine îl invitase în locul acela pe bătrânul care vorbise. Cei prezenţi începură şi ei să vocifereze aruncând priviri dezaprobatoare către bărbatul acela, fiindcă lipsa de respect adresată bătrânilor era aspru sancţionată în interiorul Sanhedrinului, însă acum marea majoritate dintre cei adunaţi acolo erau împotriva bătrânului care tocmai vorbise, iar Caiafa constată că respectivul nici măcar nu fusese chemat în adunare, şi venise acolo cine ştie cum, însă era totuşi un membru al Sanhedrinului. Fariseul Boriel se ridică însă de pe jilţul său şi încercă să-l apere pe bătrân ridicându-şi o mână.  

-V-aţi pierdut respectul faţă de membrii Sanhedrinului? spuse el pe un ton dojenitor.  

Vacarmul de voci se îndreptă acum şi împotriva lui Boriel.  

-Nici tatăl tău, bătrânul Boriel n-ar fi fost prea departe de secta nazarineanului! îi strigă cineva.  

-Acum ştim cine eşti fariseule! rostiră şi alţii.  

-Tăcere! exclamă arhiereul Anna. Fariseul Boriel ne este foarte apropiat. Noi îl cunoaştem mai bine! Lăsaţi aceste certuri acum...  

Cei care protestaseră împotriva lui Boriel se potoliră şi o stare de acalmie se aşternu în adunare, acalmie care nu convenea arhiereilor, care aveau de dat totuşi nişte explicaţii.  

Arhiereul Caiafa se pomeni dintr-o dată în impas pentru că nu ştia ce să răspundă la ceea ce spusese acel bătrân. Se foi pe jilţ vizibil deranjat de cuvintele aceluia, gândindu-se aproape încurcat la noul obstacol ivit. Îşi trecu degetele prin barbă şi după un timp în care dezordinea şi vociferările umpluseră din nou sala, toţi ochii se aţintiră în cele din urmă asupra lui. În cele din urmă arhiereul îşi drese glasul şi spuse, referindu-se la bătrânul care vorbise:  

-Lăsaţi-l! lăsaţi-l! Are dreptul la cuvânt ca orice membru al Sanhedrinului, chiar dacă nu este de acord cu noi! Dar luând în considerare cuvântul spus despre Ioan Botezătorul şi Iisus nazarineanul, putem spune oare despre acest lucru că este adevărat? întrebă retoric arhiereul fără a mai lua în seamă pe cel pe care adunarea îl mustrase.  

-Eu unul nu cred asta, ci mai degrabă cred că e vorba de o mistificare a ucenicilor lui Ioan, cu vorbele astea despre sfinţenia acestui Iisus! continuă el. Şi până la urmă dacă stăm şi gândim, ce ne priveşte pe noi lucrul acesta? Recunoaştem că Ioan a dus o viaţă sfântă fiindcă asta zice poporul, dar ştim cu adevărat că acesta a spus aceste lucruri despre Iisus? Nu e cumva o aberaţie a ucenicilor? Iar dacă pe mulţi i-a înviat acest Iisus, pe Ioan de ce nu l-a înviat? De ce n-a putut să-l salveze, fiindcă toată lumea a auzit cum Irod l-a ţinut pe Botezător închis în fortăreaţa Macherus din Pereea?  

Arhiereul Caiafa se opri şi o linişte apăsătoare se aşternu în toată încăperea.  

Rotindu-şi privirea deasupra tuturor Iosif Caiafa simţi că e din nou stăpân pe situaţie. Socrul său, Anna jubila privindu-şi ginerele cu admiraţie.  

Arhiereul Caiafa continuă deci cu dezinvoltură.  

-Se spune că aacest Iisus a plâns când a aflat vestea uciderii lui Ioan, dar nu a putut să-l salveze din ghearele acelei femei desfrânate. Dar vă voi spune de ce nu a putut să-l salveze!  

Arhiereul tăcu, dorind să-şi aleagă mai bine cuvintele. Spuse apoi zâmbind cu superioritate:  

-Pentru că nu putea să-l salveze!, rosti el ridicând tonul şi aproape toată asistenţa îl aprobă într-un murmur de voci şi aplauze care cuprinseră încăperea. Iosif Caiafa opri însă manifestarea entuziastă cu un gest al mâinii.  

-Dacă acesta însă ar fi fost Mesia, cu siguranţă l-ar fi salvat pe Botezător, întări arhiereul Anna, cele spuse de ginerele său.  

-Iar acum trebuie să mergem la Pilat, să cerem pază la mormântul nazarineanului pentru că ucenicii acestuia vor încerca să-i fure trupul şi dacă vor reuşi vor spune tuturor că acela a înviat din morţi după cum a şi vestit, amăgitorul.  

-Dar vor trebui să-l şi arate viu şi nevătămat preamărite arhiereu, deci cum vor face ucenicii, aceasta după ce îl vor fura pe cel mort? întrebă fariseul Boriel ridicându-se din nou din jilţul său.  

-Se spune că a înviat pe vre-o câţiva! interveni un glas din fundul sălii.  

-Vor pune pe un altul, nu pricepeţi? Ucenicii vor spune că a înviat şi vor găsi pe cineva care să-i semene fiindcă lumea va vrea să-l şi vadă pe cel înviat. Poate că îl şi au deja. Îl vor îmbrăca ca pe acela, îl vor pieptăna ca pe acela, îl vor plimba prin ţară puţin şi vor spune la toţi că a înviat, căutând din nou să adune adepţi, însă eu vă întreb...chiar credeţi că Iisus acesta a înviat pe careva ca să se poată învia singur după cum a spus că o va face? Mărturii există şi vor exista mereu dacă se va dori asta, dar aţi văzut voi cu ochii voştri acest lucru nemaiauzit? Şi dacă mai e cineva care crede aceste poveşti vreau să vă aduc cu tălpile pe pământ.  

Arhiereul ridică un braţ în sus împungând aerul cu un deget.  

-Treziţi-vă! Căci nu e timp de pierdut iar pericolul e acum şi mai mare. Să mergem la Pilat şi să cerem gărzi. În acest fel vom preîntâmpina un fapt pe care sunt sigur ucenicii acestui dezbinător sunt gata să-l facă, iar dacă se va face, rătăcirea va fi pe urmă şi mai mare, şi vom pieri cu toţii în erezeii de tot felul care şi aşa au zguduit din temelii învăţăturile marelui Moise.  

Arhierul făcu un semn binecunoscut celorlalţi care însemna sfârşitul adunării. Cei prezenţi se ridicară iar arhiereul rosti o scurtă rugăciune iar la urmă mai adăugă:  

-Eli! Eli! Îţi mulţumim că nu ne-ai părăsit!  

-Amin! rostiră cu toţii.  

În timp ce ieşeau cu toţii, doi dintre cei care asistaseră retraşi la discuţii schimbară câteva vorbe.  

-Din tot ce s-a spus nu cred totuşi că ucenicii ăştia ai nazarineanului vor încerca să-i fure trupul. Din ştirile pe care le am de pe la iscoadele noastre, aceşti oameni se ascund ca nişte şoareci, sunt înspăimântaţi şi dezorganizaţi complet. Ca să nu mai spun că nu-s decât nişte înapoiaţi de pescari...  

Celălalt îl privi cu neîncredere şi îi şopti la ureche...  

-Nu fi atât de sigur, îi răspunse celălalt, ar putea face şi alţii acest lucru, nu numai adepţii acestui Iisus. Caiafa are socotelile lui lucide. Dacă vre-o ceată zelotă mai războinică ar pune la cale o răscoală..!? Gândeşti? S-ar putea folosi de acest lucru...şi spunând că Iisus a înviat, vor chema pe mulţi la luptă chipurile în numele şi la chemarea galileeanului, iar lui Ponţiu Pilat atât i-ar trebui şi va face din nou o baie de sânge aici la Ierusalim. Asta ne-ar mai lipsi! Şi poate nu ştii, procuratorul a chemat aici la Iersusalim o cohortă aparţinând legiunii Fulminata, din Siria. Iată cu ce ne vom alege în urma acestor uneltiri!  

-Mda! Trebuie să-ţi dau dreptate...Cineva ar putea trage nişte foloase de-aici. Arhiereul Caiafa înseamnă că e totuşi un om prevăzător.  

-Ţi-am spus doar... Arhiereul a avut dreptate când a spus că mai bine să piară unul singur decât întreg poporul...  

Referinţă Bibliografică:
Ancheta (fragment din roman) - Al patrulea fragment. / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!