Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Mihai BATOG-BUJENIŢĂ - POVEŞTI INCREDIBILE DOAR PENTRU CEI DE MÂINE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Atunci când vorbim despre creaţiile scriitorilor evrei de limbă română (ar putea fi valabil şi pentru ceilalţi creatori evrei de altă limbă, dar eu nu pot face nici o judecată în acest sens) întâlneşti aproape obsesiv, dar perfect justificat, trei mari teme. Prima, luând în consideraţie factorul cronologic, este cumplita tragedie prin care aceşti oameni au trecut în perioada celui de-al doilea război mondial. Chiar dacă nu personal, deşi sunt şi cazuri de acest gen (ex. scriitorul şi poetul Harry Ross), ci numai părinţii sau rudele lor, amintirea acelor vremuri înfiorătoare şi total de neînţeles acum, a lăsat urme care nu trebuie, în nici un caz, acoperite de praful uitării ci chiar accentuate prin reluări continue deoarece, din păcate, ele se pot repeta.  
 
Este aceasta o temă frecventă, dar aşa cum am spus, absolut necesară, pentru că nici un alt popor nu a cunoscut mai tragic decât evreii ce înseamnă dreptul forţei atunci când forţa dreptului este spulberată de propria noastră nebunie megalomanică.  
 
A doua temă importantă este plecarea din ţară. Alia, cum o numesc evreii şi care dincolo de motivaţii, multe şi grave, a reprezentat o traumă, fiindcă în urma ta rămâne o tradiţie seculară, un anumit fel de a fi, rude, prieteni, amintiri şi, de ce să nu recunoaştem, ceea ce strămoşii tăi au construit în acele locuri (este vorba aici mai ales de moştenirea spirituală) din care, la un moment dat, trebuie să pleci. Şi spun, trebuie, chiar dacă hotărârea este liber consimţită şi asumată, deoarece, de cele mai multe ori, acest fapt este singurul care îţi va salva modul tradiţional de existenţă. Aici implicând tradiţiile unei existenţe milenare ale cărei fundamente erau serios zdruncinate de societăţile dictatoriale, chiar dacă această dictatură se numea proletară. Consider că fără acest gen de scrieri, există posibilitatea ca următoarea generaţie să nu mai ştie de ce bunica face încă mămăligă şi sărmăluţe, ba chiar, vorbeşte o limbă ciudată. Ori de ce bunicul nu este deloc evreu dar respectă tradiţiile acestui mare popor. Sau, cine ştie, peste încă o generaţie, va fi uitat chiar şi sacrificiul, la propriu vorbind, al celor dintâi care un pus temeliile statului în care ei trăiesc. Şi ar fi nedrept, nu numai pentru aceşti eroi ci şi în faţa istoriei.  
 
Iar a treia temă este una foarte interesantă, mai ales pentru noi cei care poate nu am păşit niciodată, nici măcar ca turişti, în Ţara Sfântă, deşi ea este Sfântă pentru toate marile religii ale lumii. Prin dezvoltarea acestei teme aflăm că ajungerea în Israel, repet, indiferent de motivaţii, a însemnat în primul rând eforturi uriaşe de acomodare, inclusiv de învăţare a limbii care nu se potrivea mai deloc cu aceea ştiută de acasă, dar şi pentru a înţelege lumea în care ai ajuns, destul de diferită şi aceasta de cea din care ai plecat. Desigur exista un sprijin al statului pentru depăşirea acestor dificultăţi, dar evreii, cu acel umor specific, de genul, am râs ca să nu plâng, abordează lucid şi de multe ori critic, însă întotdeauna corect, problemele integrării. Una deloc uşoară dar care duce până la urmă la succes. Nu uită să spună că sunt şi oameni care nu au reuşit niciodată să se integreze, rămânând la vechile obiceiuri, fie că sunt de provenienţă ruşi, români sau polonezi. Important este că nimeni nu-i acuză pentru asta iar situaţia este privită ca una normală, ceea ce relevă deschiderea şi înţelegerea pe care evreii o au, contrar unor false cutume, faţă de tot ce este omenesc chiar dacă nu este evreiesc. Aş aminti aici un material pe care un bun prieten, doctorul Dorel Schor, mi l-a trimis prin internet şi care prezenta o mulţime de nunţi interconfesionale oficiate în Israel. Unde toţi cântau cu mare bucurie, aşa cum este normal, Hava Naghila. Un lucru de înţeles măcar pentru faptul că această melodie de excepţie a străbătut veacurile.  
 
Am simţit nevoia să fac acest cam lung ocol înainte de a prezenta cartea „Ascultând Gershwin pe covor” a scriitorului Ivan Lungu, devenit de puţină vreme unul dintre cei care-mi bucură existenţa cu câte o lectură de foarte bun calitate, deoarece volumul trece, cu scurtele dar foarte suculentele sale istorii, prin toate etapele despre care am vorbit mai înainte. Foarte inspirat, pornit cam de pe la sfârşitul anilor '50, volumul îl aduce pe autor în faţa cititorului ca fiind proaspăt absolvent al unei facultăţi şi aflat într-un binemeritat prim concediu la Sinaia. Concediu petrecut cu cei doi buni prieteni sudanezi Habib şi fratele său Amin. Acum, am avea tendinţa firească să fim şocaţi. Dar asta numai pentru că acordăm prea mare atenţie ştirilor de la televizor şi am uitat să ne mai uităm şi la oameni. Apoi, tot în acest concediu, ceva mai târziu, vom afla şi cum se naşte o iubire care se transformă într-o căsnicie şi traversează deceniile, ba chiar şi greutăţile vieţii, doar pentru că protagoniştii, autorul şi soţia Puica, au acea educaţie profundă care nu face loc micilor egoisme şi nici nu cedează atunci când ispitele apar. Fiindcă ele chiar apar (povestea cu Sarita Montiel este superbă), dar nu fisurează o iubire curată şi nici acel sentiment al datoriei faţă de familie, un lucru care acum pare, din păcate, desuet. Cu ce rezultate? Vedem în jurul nostru cum problemele familiei ajung în cabinetul psihologilor sau în birourile avocaţilor doar pentru a le mări lor veniturile şi, în nici un caz, pentru o adevărată rezolvare. De ce oare? Doar pentru că am uitat să-i învăţăm pe copii noştri că viaţa este un câmp de luptă iar cel mai fidel aliat (poate fi şi invers!) îţi este cel cu care ai făcut un jurământ, sau poate că sufletul lor este otrăvit de propaganda mincinoasă a micilor ecrane şi a marilor interese. Nu ştiu, însă aş recomanda lectura acestei poveşti tuturor tinerilor care doresc să facă un cuplu trainic, pe viaţă.  
 
Dar de ce „Ascultând Gershwin pe covor”? Pentru că una din cele mai frumoase povestiri ale acestui volum face un fel de elogiu, elegant şi plin de simţire, acelui minunat om şi interpret desăvârşit, bine cunoscut nouă românilor şi prin relaţiile pe care le-a avut cu muzicienii autohtoni, Yehudi Menuhin. Aflat cu Puiu, un prieten la primul Festival George Enescu din anul 1958, autorul, bun vorbitor a şapte limbi, are prilejul să asiste la întâmplări care ni se par de domeniul fantasticului. Marele muzician, om de spirit, îl primeşte pe colegul Puiu, într-o dimineaţă, fiind în chiloţi, şi-l ascunde după o perdea ca să-i împlinească dorinţa acestuia de a asculta o repetiţie a maestrului cu David Oistrah. Comicul situaţiei este completat de amuzamentul lui Menuhin cel care mai apoi le trimite din SUA câteva discuri. Mde, melomanii între ei, au un fel de a fi mai presus de înţelegerea noastră. Iar cei doi stau pe covor aproape toată noaptea ascultând muzică. Cumva spre nedumerirea soţiei lui Puiu, medic aflat de gardă, care vine dimineaţă de la serviciu şi îi întreabă de ce nu au stat pe fotolii, că doar erau. Greu răspuns, dar perfect justificat. Acolo s-au simţit bine. Ivan Lungu are un umor de cea mai bună calitate, fin şi subtil, o ironie de cea mai bună calitate şi un simţ al ineditului din imediata apropiere care-l face absolut special în acest gen de literatură, proza scurtă, un gen foarte dificil de pus în pagină dacă nu reuşeşti să captezi atenţia cititorului cu eleganţa frazei dar şi cu ascuţimea spiritului.  
 
După mine, acest gen de proză în care evreii excelează, justificat, având în vedere cultura dar şi acea fineţe al observaţiei, este perfect ilustrat de autor şi în povestirile despre unchiul Bandi (Pixul-pană de gâscă), sau despre o rudă numită Cruciţa, ţigancă din Caransebeş. Vă asigur, dragi cititori, că istoria familiei Lungu (Avem de toate în familie), derivată din motive politice din Lang (flacără, în ungureşte sau lung, în germană) are nu numai haz ci şi profunzimi la care merită să cugetăm îndelung (joc de cuvinte neintenţionat!). Ca să nu mai vorbesc despre călătoria în Europa, despre o nuntă atipică, sau o întâlnire cu prietenii (Steak în pită)  
 
Şi în general despre fiecare pagină a acestei cărţi pe care o recomand, îmi asum riscul repetării, din toată inima, oricărui cititor inteligent. Sau care vrea să devină şi, iată că, acum, s-a ivit prilejul!  
 
Mihai BATOG-BUJENIŢĂ  
Membru al Uniunii Scriitorilor Români  
Iaşi, 1 februarie 2014  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Mihai BATOG-BUJENIŢĂ - POVEŞTI INCREDIBILE DOAR PENTRU CEI DE MÂINE / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!