Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   



Mihai BATOG- BUJENIŢĂ - MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Într-o copilărie rătăcită pe la mijlocul secolului trecut, mă aflam, undeva la sat, campat la bunici şi, într-o bună zi, priveam minunea unui apus de soare din care nu înţelegeam nimic. Eram totuşi fascinat şi cel mai probabil semănam perfect cu prostul satului, unu' Guiu care, la fel ca mine acum, se uimea de toate cele fără să priceapă mare lucru. Sau poate aşa credeam noi, ceilalţi. Era însă un septembrie, unul dintre acelea în care nu moare nimeni, pentru că şi Preabunul ne mai lasă uneori o clipă de fericire nemeritată, aşa că îngerul care stă întotdeauna lângă un copil mi-a mai dat un semn.  
 
Mâna bunicului mi s-a aşezat pe umăr şi vocea lui de moldovean înţelept a rostit:  
- Vino cu mine, să vezi o minune!  
Am tresărit! Minunile, aşa cum le ştiam din cărţile de poveşti, mă încântau, prin urmare, am pornit alături de el să o văd cu ochii mei. Sub teiul de lângă poartă m-a ridicat pe umăr, am pătruns cu capul între frunzele cam aţoase de un verde închis, cu miros amărui şi m-am uitat de jur împrejur. Nu era nimic.  
- Uită-te sub creangă, vezi un punct auriu?  
- Da! Îl vedeam. Era o mică floare de tei. Absurd de frumoasă şi de nepotrivită cu vremea în care înflorise.  
- Culege-o cu atenţie! Căci a doua înflorire a teiului este o taină şi un fel de semn. Poate că ăsta-i norocul tău!  
 
Aşa am făcut. Bunicul mi se părea şi atunci, când avea vreo cincizeci de ani, ca şi acum când nu mai are vârstă, un personaj desprins din basmele pe care le citeam cu nesaţ. Am cules floarea, am purtat-o peste noapte la sân, aşa credeam eu că trebuia să se împlineasă descântul, apoi am presat-o între filele unei cărţi. O mai miroseam din când în când, avea un miros delicat şi greu de definit, apoi au trecut vremurile şi prin risipa de zile a unei vieţi cam zbuciumate, cartea s-a pierdut, dar am rămas cu convingerea că acela a fost norocul meu şi că o vrajă misterioasă m-a legat întotdeauna de acea amintire. Tind să cred că şi acum este cineva care, din când în când deschide cartea aceea (Cei trei muschetari!) şi inspiră aroma indefinibilă a florii de tei miraculoase, cea care venise pe lume la o vreme care nu era a ei.  
 
Mi-am reamintit de acea întâmplare, într-un mod cam straniu cred, citind poeziile doamnei Julieta Carmen Pendefunda, cele aflate în volumul Frunzele Roşii. Totuşi, cum sunt convins însă că întâmplarea este doar numele pe care noi nevrednicii îl dăm suitei de eveniente care se produc într-o logică perfect însă superioară nouă, consider că revenirea acestei amintiri în contextul dat este un fel de semn. Prefer să cred că tot norocos. Asta şi pentru că poeziile doamnei Pendefunda sunt de o factură aparte, una fascinantă prin ideatică, dar şi prin muzica lor interioară, iar lectura lor îţi dă o stare aparte, care te provoacă la interogaţii interioare, tocmai potrivite pentru a mai descoperi ceva din tine, ceva care, deşi amarnic pitit în adâncuri, iese acum spre suparfaţă pentru a te face mai bun. Poate şi mai înţelept, însă asta este mult mai greu. Ca să fiu sincer nu mă miră deloc o asemenea abordare poetică a unor trăiri existenţiale precum iubirea, durerea, despărţirea sau moartea. În fond temele fundamentale ale poeziei şi filozofiei, aceleaşi dintotdeauna, dar şi inepuizabile prin subiectivizare. Asta deoarece Julieta Pendefunda nu este doar una din acele fiinţe speciale care pot da culoare şi lumină celui mai anost spaţiu ci şi un om pentru care conceptul de cunoaştere a dus-o, geografic vorbind, peste continente şi oceane, iar în profunzime, prin studiu şi implicare socială, până la relevaţia gnostică. Devenind astfel, în cel mai firesc mod, posesoarea unui anumit farmec intelectual, dar şi suficient de generoasă pentru a împărtăşi din preaplinul acestei cupe celor din jurul ei. Iar construcţiile ei poetice sunt revelatorii (lucrul este valabil cu toţi creatorii adevăraţi), pentru fiinţa care le-a creat prin acel act demiurgic al sacrificiului de sine, metaforic vorbind, întru ridicarea spirituală a cititorului.  
 
Vom întâlni în volum diferite forme de poezie de la ceea ce putem numi poem, la condensate forme asemănătoare haiku-ului, dar mult diferite de acesta, prin urmare foarte accesibile spiritualităţii autohtone. Mare lucru, fiindcă de-a lungul timpului multă impostură s-a strecurat prin exprimările poetice exotice, împrumutate cam prea grăbit, fără prea multă înţelegere a fenomenului.Dar cel mai mult mi-au plăcut pentadele frumos definite ca: „Acolo unde petalele cad, cifra cinci devine o variabilă necesară”. Termenul, preluat şi adaptat (Pentadă; greacă: Cinci, conştientizarea, este un termen pentru un grup de cinci sau ceva care are cinci componente) devine matricea unor poezii de o tulburătoare frumuseţe, dar şi motivul unor teme de reflexie, un exerciţiu spiritual absolut necesar, deşi foarte neglijat într-o lume a consumismului devorator. Exemplific fără nici un comentariu deoarece nu se cade să adaugi cuvinte acolo unde ele devin inutile: „Aproape jumătate de secol/ focul s-a aprins/ fără mine./ Acum e jar, pentru încă o lume/ fără tine”. (Trecere).  
 
Şi, de altfel, aici mă voi opri cu trimiterile către comorile cărţii pentru a nu răpi nici o clipă de bucurie cititorului care le va descoperi. Voi vorbi însă despre inteligenţa cu care acest volum a fost conceput fiindcă poeziile sunt traduse în cinci limbi (portugheză - Iulia Baran, italiană - Geo Vasile, franceză - Liviu Pendefunda, engleză - Liliana Scărlătescu şi castiliană - Mario Castro Navarrete), gest menit să scoată poezia limbii române în spaţiul mult mai larg al vorbitorilor de alte limbi. În consecinţă, de la potenţial treizeci de milioane de citiori, la peste un miliard. Iar întreprinderea în sine nu este făcută doar de traducători de profesie, ci mult mai înţelept, de poeţi care cunosc foarte bine subtilităţile ambelor graiuri. Şi nu pot să nu amitesc de augmentarea volumului, foarte inspirată, cu desene ale deja cunoscutei Elleny Pendefunda. Spun asta spre cinstea ei şi cu mare admiraţie pentru vârsta la care lucrează, cu multă seriozitate, în domeniul creeaţiei, cea care intervine şi în abordarea copertei. Coperta, acest „mic amănunt” care tinde să scape autorilor, fiind pasat unor „specialişti” dispuşi oricând să facă o copertă fără a cunoaşte interiorul. Ca să nu mai vorbesc de starea de vibraţie cu textul, absolut necesară unui copertator, dacă doreşte ca lucrul său să fie o definiţie, un compendiu în culori, a textelor cuprinse în carte.  
 
După lectura repetată a poeziilor doamnei Julieta Carmen Pendefunda am avut reflexul de acum zeci de ani, acela de a pune la presat aceste mici minunăţii, acolo, între filele sufletului, convins fiind că şi de această dată îmi vor purta noroc. La urma-urmei, precum bine ştim, miracolele se arată doar celor care cred în ele.  
 
Mihai BATOG-BUJENIŢĂ  
Iaşi  
25 martie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Mihai BATOG- BUJENIŢĂ - MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 815, Anul III, 25 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!