Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   



Mihai BATOG-BUJENIŢĂ - CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lecturile gen „jurnal de călătorie” ne-au fascinat întotdeauna, ne-au aprins imaginaţia, înflăcărându-ne dorinţa de a cunoaşte. Mai ales că, de multe ori, acestea erau scrise de oameni care ştiau nu numai să vadă, ci să şi transmită cititorului acea stare de frumoasă nebunie pe care o ai atunci când calci prin locuri pe care ştii că mulţi nu le-au văzut şi simţi că este de datoria ta să le spui şi lor la ce să se aştepte. Poate că aşa au fost motivaţi să plece în expediţii, deseori riscante, dar cu mare câştig pentru cunoaştere, oameni care astfel au ajuns celebri. Sau dacă lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa, noi cititorii fără impulsul temerar al expediţiilor, noi cei care greu ne părăsim confortul cotidian, avem nu numai plăcute clipe de lectură ci şi satisfacţia că am aflat lucruri noi despre locuri şi oameni pe care, poate, nu-i vom vedea niciodată. Iar asta nu ne strică deloc bucuria cunoaşterii. Chiar şi atunci când, de exemplu, citeşti despre o aventură pe cursul unui fluviu aflat sub ferestre, dar aceasta este scrisă cu un umor savuros de Jerome K. Jerome (Trei într-o barcă), te şi miri câte enigme se află la numai doi paşi de tine şi tu habar nu ai avut despre asta. Dar când citeşti Impresii din Italia, aceea scrisă de Charles Dickens şi afli cum era această ţară acum aproape o sută cincizeci de ani, adică aşa cum nu ai mai avea niciodată prilejul să o vezi? Nu te cuprinde oare o plăcută senzaţie că ai călătorit în timp, iar ceea ce tu afli acum are, probabil, neşansa de a fi din ce în ce mai puţin cunoscut în viitor!? Poate da, poate nu, însă fascinaţia scrierilor cu acest subiect rămâne şi nu numai pentru fericita perioadă a primei tinereţi.  
 
Prin urmare, atunci când am primit cartea „Cipru, corolă de lumină vie”, a scriitoarei Georgeta Resteman, am avut trăit două momente contradictorii. Primul, de încântare, fiindcă o cunosc pe această poetă ale cărei volume sunt aşteptate cu nerăbdare de vorbitorii de limbă română de pe întregul mapamond, al doilea, de îndoială. Mă gândeam cu oarecare groază, cunoscând eu mai multe situaţii în care poeţii, în proză, nu au reuşit să se ridice la aceeaşi înălţime. Oare, nu cumva va fi şi acum cazul? Asta şi pentru faptul că, pentru mine, Georgeta Resteman reprezintă un caz rarisim de poetă ale cărei creeaţii pline de sensibilitate, profunzime, dar şi încântătoare prin construcţia plină de muzicalitate, au standarde foarte înalte care puteau fi cu greu atinse şi în proză. Numai că, volumul, din cauze aflate dincolo de voinţa mea, a rămas câteva zile, în aşteptare, nedeschis. Ba, mai mult, nici nu am apucat a-i mulţumi la timp autoarei pentru minunatul ei gest.  
 
Totuşi, destinul are căile lui şi îndoielile mi-au fost spulberate peste câteva zile încă de la primele pagini citite. O lectură plăcută, incitantă, care nu te lăsa să amâni întoarcerea paginilor, ci să le devorezi cu acea lăcomie, iertată de Dumnezeu, de care doar textele speciale, acelea scrise nu numai cu talent ci şi cu sufletul, au parte. Peste încă o zi, când terminasem de citit, îmi părea deja rău că, iată, finalul se produsese şi nu mă aşteptam să mai am o asemenea bucurie prea curând.  
 
Călătoria, în carte, începe, destul de simplu, în arealul terminalului unui important (Băneasa) aeroport al ţării. Fără să fac glume macabre referitor la terminal, în cele câteva cuvinte cu care Georgeta Resteman descrie atmosfera avem o palidă imagine despre locul în care se află. Elegantă, ea dă doar câteva tuşe cenuşii descrierii, devenind astfel puţin subiectivă. Asta fiindcă, se ştie deja, acest terminal este cel mai murdar, sufocant, îmbâcsit şi, împotriva unor aparenţe, lipsit de securitate, din întreaga lume civilizată. Oricum, autoarea trece peste micile neplăceri şi, cu gândul la fiica rezidentă de mai mulţi ani în Cipru, ajunge la destinaţie. Revederea este aşa cum ne aşteptăm, emoţionantă, fiica şi mama au multe a-şi povesti, dar nu se pierde spaţiu tipografic pentru efuzinui lirice, ci începe călătoria. Prima de acest gen a Georgetei Resteman şi, foarte important, după o experienţă mai mult tristă în nordul Europei. Descrierile obiectivelor vizitate este poate mai puţin importantă decât senzaţia pe care o ai citind despre bucuria şi entuziasmul cu care sunt privite, toate acestea, aproape ca nişte descoperiri proprii. Castele, biserici, moschei, bazilici, sanctuare, amfiteatre, autostrăzi (cu unele comparaţii cât se poate de pertinente referitoare la situaţia noastră în acest domeniu), oraşe mai mari sau mai mici, ţărmuri stâncoase ori plaje însorite, apusuri sau răsărituri de soare şi câte şi mai câte, privite toate, mai ales cu ochiul poetului care nu ratează scurte inflexiuni lirice, dar şi splendide metafore care dau un farmec aparte întregii naraţiuni.  
 
Aceasta este doar o primă etapă, de câteva zile, urmată la un scurt interval de altele. Şi, din toate acestea, se naşte, aproape sub privirile tale fascinate de lectură, întreaga carte. Parcă ai tendinţa, dacă nu ai citit cartea, să te întrebi, cum de este posibil să se scrie un volum interesant şi foarte consistent despre o insulă care, chiar dacă este a treia ca mărime din Mediterana, are doar 9.250 km pătraţi, adică ceva mai mare decât Dobrogea.  
 
Aşa ar fi dacă scriitoarea s-ar mărgini la simplele observaţii accesibile oricărui turist anesteziat de frumuseţea locurilor, de culorile vii ale peisajelor, sau de istoriile pline de dramatism al acestora. De fapt, Georgeta Resteman ne ispiteşte cu o excursie ceva mai amplă şi mult mai fascinantă situată pe axa timpului. Şi aici are la dispoziţie imensitatea anilor marcaţi de civilizaţie, trecuţi peste acest loc încă din timpuri preistorice, începând cu mileniul al-VII-lea în care, dovedit arheologic, aici există urme ale unor prezenţe umane. Aşa se face că, acei aproape nouă mii de ani de istorie, mai mult sau mai puţin documentată, devin resursa inepuizabilă a naraţiunii. Aflăm, noi cei care ne cam plângem de situaţia unui popor aflat la răscrucea vânturilor istoriei, că prin insulă au trecut de-a lungul vremii asirienii, fenicienii, egiptenii, persanii, romanii, bizantinii, cruciaţii de diferite apartenenţe, mai apoi otomanii, iar în timpurile mai recente, englezii. Toţi dărâmând şi construind, toţi cu gând de jaf şi exploatare, şi toţi pierind, după o vreme, în valurile istoriei. În urmă a rămas ceea ce acum se numeşte civilizaţia cipriotă, una distinctă, cu o personalitate şi un farmec aparte pe care autoarea ni-l dezvăluie în frumoasele pagini dedicate acestui minunat popor. Şi aici este un alt filon narativ bine structurat şi exploatat. Descrierile prin care Georgeta Resteman ne aduce în faţa ochilor lumea aceea aşa cum o întâlnim pe stradă sau acasă, o lume care se mândreşte cu statutul ei, cu moştenirea culturală pe care o promovează cu o perseverenţă şi o dăruire care ar trebui să fie un exemplu, chiar dacă acum, pe lângă ciprioţii de origine, de etnie turcă sau greacă, întâlnim englezi, arabi, români, germani sau francezi. Toţi sunt mândri că au statut de cetăţeni ai acestei republici a cărei independenţă o putem considera ca fiind dobândită în zilele noastre. Aflăm şi despre acel conflict care în anii '70 a îndoliat insula şi a despărţit-o în două, cu inclusiv strămutarea familiilor din sud către nord şi invers. Autoarea trece vestita „linie verde” a unui armistiţiu impus şi ne convinge că oamenii, indiferent de etnie, au acelaşi fel de a fi: primitor, cald, apropiat şi cu adevărat ospitalier. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri în modul cel mai serios când ni se vorbeşte despre defectele altora şi calităţile noastre!  
 
Vom afla multe lucruri interesante şi despre bucătăria cipriotă, ştiut fiind că înţelegi mult mai bine spiritualitatea unui popor dacă îi cunoşti mâncărurile tradiţionale, sau pe cele adoptate, însă, obligatoriu, şi vinurile. Aici, autoarea am putea spune că ne răsfaţă cu descrierile feluritelor mâncăruri, specifice sau nu zonei mediteraneene, cu interesante comparaţii referitoare la bucătăria românească, iar despre vinuri, ne dăm seama că până acum avem doar informaţii nerelevante fiindcă unul dintre acestea: „commandaria” are o istorie aproape milenară, fiind la origine produs de vremelnicii cuceritori francezi din evul mediu.  
 
Nu ne-am afla însă în Cipru dacă nu am cunoaşte miturile locului. Dintre acestea, pe primul loc fiind cel al Afroditei, frumoasa zeiţă care s-a născut din spuma mării exact aici. Tot aici se păstrează şi amintirea unor locuri în care ea a iubit zei şi oameni, dăruindu-le acestora din urmă clipele de extaz în care s-au crezut deopotrivă cu zeii. Desigur suntem îndemnaţi, foarte subtil, să ne gândim la fărâma de adevăr din spatele mitului şi să vedem că de fapt, purtările cam lejere ale zeiţei, soţie, totuşi, a lui Hefaistos, urât, şchiop şi cocoşat, dar frate al lui Zeus, reprezintă acea secvenţă temporală pierdută în negurile istoriei cînd omenirea schimba zeii htonici (Hefaistos) cu zeii uranici (Afrodita născută din Uranos, printr-un procedeu cam dureros, dar perfect interpretabil în context). Adică acel timp, conservat în memoria ancestrală sub forma unor simblouri, când omenirea îşi ridica privirile din pământ către cer, un act al cărui valoare o putem astăzi înţelege mult mai bine căutând adevăratele dimensiuni şi profunzimi ale conceptului cristic (Isus, ca Domn al Luminii).  
 
Oricum, în concluzie, pot afirma cu certitudine că până la citirea acestei cărţi, Ciprul nu era pe o listă a priorităţilor de vizitat. Mi-am schimbat însă părerea, iar pentru asta se cuvine să îi mulţumesc autoarei, care cu măiestrie şi multă generozitate ne dăruieşte nu numai o lectură plăcută şi interesnată, ci şi o parte din căldura şi spiritualitatea şi, de ce nu, chiar misterul, acelei lumi aflate totuşi atât de aproape de noi.  
 
Mihai BATOG-BUJENIŢĂ  
Iaşi  
sfârşit de februarie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Mihai BATOG-BUJENIŢĂ - CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 794, Anul III, 04 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!