Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



FIARA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

FIARA


(Deşi nu pare, această povestire este inspirată după un fapt real, petrecut în zilele noastre, mai precis în Moldova anului 2010)

Vestea se propagă de-a lungul uliţei, singura din aşezare, cu viteza sunetului şi cu efectul undei îngheţate a unui crivăţ. În ograda lui Gheorghe, zis Tălâmbu, o fiară apărută de cine ştie unde, una mai cumplită decât cele din vechile poveşti, se pregătea să sfâşie întreaga populaţie, fără nici o discriminare. De spaimă, toată suflarea, de la faşă la barbă albă, năvăli la gardul solid, construit din tulpini de floarea soarelui, care împrejmuia, precum un zid de cetate, bătătura gospodarului. Priveau ca hipnotizaţi cum teribila bestie, aşezată într-un colţ, se pregătea de atac. Ochii roşii, botul însângerat şi sunetele cumplite pe care le scotea dădeau fiori de moarte privitorilor. Câteva fete, mai slabe de ţâţână, lepădară. Bărbaţii, urmaşi ai vechilor şi vitejilor răzeşi din timpurile de glorie ale istoriei, cuprinşi de patima luptei, agitau ciomegele şi proferau îndemnuri din care nu lipseau dumnezeii, crucile şi anatomia mamei acestei cumplite arătări, ieşită parcă din străfundurile iadului. Muierile chirăiau, ca de obicei, fără rost având colţul basmalei în gură. Babele vorbeau fără şir, părând a derula vechi incantaţii. Ce era cu adevărat în mintea lor însă, nimeni nu putea să ştie... Copii de toate vârstele, unii aflaţi deocamdată în sfânta nevinovăţia specifică care li se citea în priviri, se lipiseră de gard şi priveau cu nesaţ, transpiraţi de plăcere.
În tot acest timp, în casă, bătrânul Gheorghe, fiul său mai mare Neluş, zis Bălău, cel mic, poreclit Bâlbu şi un nepot de soră, Gicu, zis Chiompu, se pregăteau de luptă. Conform tradiţiei, mai întâi se închinară. Cu o sticlă de trăscău scoasă acum de sub pat, mai mult de gura luptătorilor, că de altfel moşu’ era de o zgârcenie proverbială. Apoi puseră mâna pe arme. Bâlbu, că era mai mic, o furcă, Chiompu o ţepuşă, iar Bălău luă toporul, fiind el vestit pentru măiestria cu care mânuia această armă de tradiţie pe la nunţi, cumetrii, sau la balurile de joi. Ieşiră în curte cu piepturile dezgolite aşa cum se cere într-o înfruntare cinstită. Înţelept, ca totdeauna ăl’ bătrânu’ ieşi şi el, dar numai după ce puse mâna pe altă sticlă de rachiu. Se cam clătina de emoţie ţinându-se după tinerii războinici care, cu ochii în patru, poate chiar mai mult, se pregăteau să încolţească dihania. Încurajările bunilor săteni atinseră paroxismul. Fiecare dintre ei se vedea în arenă şiroind de sângele spurcat al fiarei, plin de nepieritoare glorie şi admirat de ceilalţi. Numai că, de data asta, sorţii îi aleseseră pe ai lu’ Tălâmbu! Ei urmau să fie acum slăviţi asemenea Sfântului cu acelaşi nume precum al bătrânului lor părinte şi unchi, cel care, cu ceva vreme în urmă, bineînţeles că tot în satul lor, omorâse un alt balaur.
Urmând un plan absolut inconştient cei trei viteji se apropiau de monstru din trei direcţii. În spatele lor, la o distanţă convenabilă totuşi, înţeleptul Gheorghe, executa pregătirea psihologică. Oraţiile sale descriau cu o admirabilă acurateţe şi impact emoţional, relaţii sexuale cât se poate de explicite între el şi mama fiarei.
Inspiraţia, cu un grad înalt de forţă sugestivă, provenea fără îndoială de la sticla cu lichid tulbure din care sorbea zdravăn. Monstrul păru a pricepe că era depăşit de inteligenţa celor trei, plus unul. Se repezi orbeşte la atac! Atât i-a fost! Furca, acest simbol al luptei de veacuri a mândrului ţăran, pentru dreptate, sau pentru jaf, straşnic mânuită de agerul Bâlbu se înfipse în pieptul păros. Aproape instantaneu, coastele îi fură penetrate de ţepuşa destoinicului Chiompu. Astfel, imobilizată fiind, loviturile de topor ale lui Bălău (va fi numit, în scurt timp de la această luptă: cel viteaz) începură să curgă. Sângele ţâşni stropindu-i pe combatanţi, dar şi pe copiii lipiţi de gard. Un fior de incredibilă plăcere le străbătu fiinţele care acum, iată, cunoşteau botezul bărbăţiei, marea lor bucurie estompând, preţ de o clipă, gemetele şi zvârcolirile cumplitei creaturi. Urletele combatanţilor, răguşite de acum de efortul izbânzii, se contopiră cu acelea ale privitorilor şi cu chiotele cam stranii ale muierilor. Extenuat de uriaşul efort psihic atât de prelungit moşu’ încercă şi el un urlet de victorie, dar nu reuşi decât un fel de cârâială precum o găină cu gâtul tăiat. Aşadar, considerând că-şi făcuse, pe deplin, datoria, se retrase, dar numai până în tindă, unde se şi prăbuşi într-o binemeritată comă alcoolică.
Afară eroii luptei pregăteau, cu o îndemânare care denota exerciţiu îndelungat, jarul pentru jertfa ritualică. Respectiv îngurgitarea cumplitei fiare pentru ca toate virtuţile ei să treacă în trupurile lor, oţelite în focul bătăliei. Privitorii, ceva mai liniştiţi acum, se buluciră, înjurând cu obidă şi necaz, spre cârciumă, pentru a împleti firele legendelor viitoare.
Vajnicii luptători cu sângele încă neînchegat pe ei sfâşiau şi înfulecau mârâind hălci din trupul destul de fraged al purceluşului de porc mistreţ, unul de cam cinci kilograme, care avusese neşansa de a se rătăci de turmă şi de a intra în conflict teritorial cu oamenii. Iar acum înmiresma îmbietor aerul curat al toamnei cu fumul şoricului care se pârjolea pe cărbuni. Că, de lupi, mai scăpase el, mai ales cu fuga, dar acum, iată, i se înfundase.



 

Referinţă Bibliografică:
FIARA / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!