Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Metanoia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Traducerea cuvântului metanoia prin pocăinţă demonstrează că pentru a înainta înspre dragostea lui Dumnezeu este nevoie de o nemulţumire de sine, de o neîncetată căinţă pentru faptele şi pentru gândurile care denunţă puterea dependenţei, că schimbarea minţii înseamnă mai întâi de toate conştiinţa că mintea, în gândirea ei obişnuită, este departe de a deveni un mijloc de receptare a harului divin, de aceea este necesară transfigurarea ei până se ajunge „la străvechea frumuseţe a raţiunii”, potrivit spuselor Cuviosului Nichita Stithatul.  

Sămânţa de grâu se introduce în pământ, unde putrezeşte şi moare. Pentru ca apoi să încolţească şi să se ridice încet, încet tulpina spicului de grâu. Aceasta creşte, se dezvoltă, se maturizează, se coace după care se treieră. Se obţin boabele de grâu din care se face pâinea pentru hrana omului. Ciclul acesta se repetă în fiecare an. Reţinem că pentru a obţine planta, adică spicul de grâu şi acesta să trăiască, a trebuit ca bobul de grâu din pământ să putrezească, să moară.  

Acelaşi fenomen se întâmplă şi cu omul păcătos care doreşte să se schimbe, să ducă o viaţă autentic creştină şi să urmeze calea mântuirii. Acesta trebuie să omoare pasiunile, simţurile şi patimile din el. Numai omorând omul pasional, omul păcătos din el va putea naşte un alt om – omul spiritual – care treptat va ajunge să renunţe la cîrje sau baston, reuşind să meargă singur pe calea perfecţiunii.  

A porni de la întrebări filosofice care presupun că pentru a ajunge la Adevăr este nevoie doar de raţiunea umană (cum face filosofia modernă începând cu Descartes) înseamnă a anula revelaţia divină, adică tocmai ceea ce omul nu a putut dobândi doar prin puterile sale proprii şi a ajunge eventual doar la un adevăr asemănător cu cel pe care ni-l livrează ştiinţa: un adevăr verificabil în fiecare clipă, dar fără nicio importanţă pentru salvarea omului.  

Dar aceasta nu este altceva decât sărăcirea extremă a vieţii creştine, deoarece dacă un asemenea adevăr filosofic are pretenţii că s-ar potrivi Adevărului-Hristos, faptul e cu desăvârşire absurd, fiindcă Adevărul este o Persoană divină şi el s-a revelat, răspunzând cu o mare dragoste omului căzut. Hristos nu poate fi cunoscut doar prin intermediul unei minţi umane care nu acceptă revelaţia, care porneşte de la propriile ei date închise în această lume şi prin mecanisme sofisticate încearcă să-şi depăşească limita.  

De aceea în această manieră ni se descoperă şi gândirea Părinţilor: certitudinea Adevărului întrupat este asumată cu întreg sângele, acceptând totodată că Dumnezeu este viu, este Persoană şi că este totalmente diferit de om, de aceea doar prin dragostea lui omul putea să urce acolo de unde a căzut prin Adam la începutul istoriei.  

Această certitudine deschide, aşadar, calea nu doar întrebărilor filosofice, ci unei angajări extrem de violente: dureroasa schimbare de sine, metanoia, schimbarea minţii prin pocăinţa neîncetată; căci „Mare lucru este a vorbi despre Dumnezeu, dar mai mare a te curăţa pentru Dumnezeu”, cum afirma Sf. Grigorie de Nazianz.  

Cunoaşterea umană singură nu poate transfigura omul, ea lasă omul în orizontul dependenţei. Rolul minţii umane nu mai este cel de a căuta răspunsuri la o cale spirituală care s-a identificat cu Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan, 14, 6). Răspunsurile, în acest caz, sunt date, calea este inaugurată, începută cu o certitudine care s-a dezvăluit odată cu venirea lui Hristos în trup omenesc. Raţiunea are nevoie doar de a fundamenta acţiunile omului, de a le mobiliza.  

De fapt s-ar putea spune că întrebarea filosofilor se metamorfozează, se preschimbă în rugăciune. Întrebarea este rugăciunea iar răspunsul este Prezenţa (sau mai bine zis Atotprezenţa, dacă ar fi să considerăm unul dintre atributele lui Dumnezeu). Aceasta este noua dinamică, noua mişcare pe care Hristos a adus-o în lume: calea de la certitudine (revelaţia) la experierea (Atot)prezenţei divine. Omul nu se mai întreabă, fiindcă ştie din revelaţie, ci îşi alcătuieşte viaţa după poruncile lui Hristos, în afara cărora orice cunoaştere rămâne o simplă paradă intelectuală, lipsită de puterea vieţii şi imposibil de afirmat în iubire.  

Mintea omului îşi are aici întreaga importanţă, „paza minţii” fiind adeseori pomenită în scrierile ascetice, fiindcă ea poate alunga de la început „momeala”, scăpând astfel de forţa prezentă pe treptele următoare. De aceea rolul raţiunii este cel de a primi adevărul revelaţiei şi a-l susţine în lupta pe care omul întreg (minte, simţire, voinţă, trup) o are de dus împotriva dependenţei de toate lucrurile lumii.  

De altfel cuvântul „raţiune” este întâlnit adeseori la Sf. Antonie cel Mare unde sensul lui – de a fi în acord cu revelaţia – este preponderent. „Oamenii se socotesc raţionali, – spune el – însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni raţionali”.  

Ştefan Popa  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Metanoia / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1061, Anul III, 26 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!