Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 231 din 19 august 2011        Toate Articolele Autorului

Mesajul actual al Judecatii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tema emisiunii 
Pentru mulţi oameni, noţiunea de judecată ar putea să însemne convingerea că un lucru dificil urmează să se întâmple şi practic doar puţini sunt cei care vor putea trece cu bine prin acest test. S-ar putea să ne gândim la anii de şcoală sau la evaluările profesionale la care am fost supuşi de-a lungul vieţii şi să retrăim emoţiile acelor timpuri sau evenimente, cu impresii nu totdeauna plăcute. Este posibil ca aceste lucruri să fie asociate cu un profesor sau examinator sever, greu de satisfăcut, gata în a-ţi găsi greşeli în ceea ce ai făcut. Normal, într-o astfel de situaţie, ideea unei examinări în locurile cereşti nu prea pare a fi o veste bună. 
  
Însă nu trebuie să ignorăm mai multe aspecte ce fac totuşi o diferenţă cu privire la judecata ce precede a doua venire a lui Hristos şi cel mai important lucru rezultă din faptul că examinatorul este chiar Dumnezeu. El nu este un om supus slăbiciunilor şi preferinţelor de moment, ci o persoană infinită în cunoaştere, capabilă să evalueze obiectiv ceea ce am realizat în cursul vieţii noastre de pe acest pământ. Mai mult, El este deopotrivă bun şi îndurător, capabil să înţeleagă motivaţiile noastre ascunse de privirea celorlalţi, şi uneori chiar faţă noi înşine şi să ne acorde într-un mod just clemenţa necesară înţelegerii faptelor pe care le-am făcut în timpul vieţii. 
  
Dar mai mult decât atât  în timpul evaluării cereşti noi avem un mijlocitor, un apărător, care nu numai că vorbeşte în favoarea noastră, dar pentru ceea ce nu poate fi scuzat El poate prezenta meritele jertfei Sale de pe Golgota ca ispăşire pentru toate greşelile şi păcatele noastre. Singura problemă este că El nu va putea face acest lucru decât în măsura în care noi vom crede în El şi în puterea Sa de a ne mântui. Aceasta este într-adevăr o veste bună şi este tocmai Evanghelia pe care ne-a transmis-o prin intermediul Sfintelor Scripturi şi care ne sdă siguranţă deplină chiar şi la judecată. 
  
Sinteza emisiunii 
Emisiunea noastră se constituie ca o punte între două cărţi biblice cu aplicaţie în ce priveşte pregătirea pentru judecata din ceruri şi pentru a doua venire a lui Hristos, astfel că: 
1. vom examina mesajul judecăţii ce precede venirea lui Hristos din cartea lui Daniel şi Apocalips; 
2. vom vedea ce înseamnă să te temi de Dumnezeu pentru a fi pregătit pentru această judecată; 
3. vom studia cum putem da slavă lui Dumnezeu ca parte a atitudinii ce trebuie să o avem în timpul acestei judecăţi; 
4. vom încheia prin a înţelege la ce se referă închinarea la Dumnezeu în acest timp al judecăţii. 
  
Metoda de studiu 
Din experienţă cunoaştem că pentru a trece cu bine un examen trebuie să fim pregătiţi corespunzător, fapt ce reclamă un studiu personal de cea mai bună calitate. Dacă aşa stau lucrurile cu învăţarea unor materii şcolare sau a unor cursuri de specialitate, într-un mod similar trebuie să procedăm şi atunci când este vorba despre lucrurile spirituale, în particular prin studierea Sfintelor Scripturi în vederea trecerii examinării din ceruri. De aceea, vă îndemnăm să notaţi versetele ce vor fi studiate pentru a le relua ulterior cu scopul, sperăm, al aprofundării lor. 
  
1. Mesajul judecăţii în cartea lui Daniel şi Apocalips 
  
Î. Cum este descrisă judecata ce precede a doua venire a lui Hristos în cartea lui Daniel? De ce este important pentru noi acest lucru? 
Putem să spunem că subiectul central al cărţii lui Daniel este judecata ce precede a doua venire a lui Hristos; către acest eveniment converge tot ceea ce o precede şi din ea porneşte tot ceea ce îi urmează. Aş reda textul de bază pentru prezentarea judecăţii şi vom citi versetele ce urmează derulării imaginilor referitoare la imperiile mondiale şi de la care se pleacă pentru anunţarea celei de-a doua veniri a lui Hristos: 
Daniel 7: 
9. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins. 
10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 
Î. Ce nume este folosit pentru Dumnezeu şi ce fel de râu curgea înaintea Sa? 
R. Cel Îmbătrânit de zile; un râu de foc. 
  
Atenţia profetului a fost atrasă de derularea impresionantă a imperiilor mondiale din zona bazinului mediteranean, dar deodată ceva mult mai important are loc în ceruri. Descrierea este progresivă: mai întâi el vede că se aşează nişte scaune de domnie, după care apare Dumnezeu care ia loc la această şedinţă solemnă. Daniel este impresionat în mod deosebit de modul în care Îi apare în viziune judecata, cu insistenţă pe culoarea alb (neprihănire, dreptate, sfinţenie), culoarea focului (o examinare ce merge până la cel mai mic detaliu aşa cum focul mistuie totul) şi pe numărul mare al celor care asistă la judecată (mii de mii şi zece mii de zece mii adică sute de mii de miliarde de fiinţe cereşti 103 x 103 x 104 x 104  = 1014 = 105 x 109). 
  
Î. Care este  unul dintre momentele cele mai impresionante menţionate în profeţie? 
Momentul cel mai impresionant este cel al „deschiderii cărţilor”, adică momentul începerii Judecăţii, eveniment care indică începutul sfârşitului domniei păcatului şi haosului pe pământ. Până în această clipă păcatul s-a dezvoltat crescând în dimensiuni de la o împărăţie la alta, dar acum Marele Judecător intervine pentru a pune punct acestei evoluţii distructive. A sosit timpul ca în sfârşit Judecata să înceapă şi să se pună capăt vrăjmaşilor poporului lui Dumnezeu de pe pământ. Într-adevăr o veste bună pentru toţi cei care se încred în Isus Hristos. 
  
Î. Mai este şi un alt text biblic care să ne vorbească despre Judecata ce precede a doua venire a lui Hristos şi despre modul în care trebuie să ne pregătim pentru ea? 
O idee pe care am reluat-o de multe ori în cadrul emisiunilor noastre a fost sublinierea legăturii dintre profeţiile din cartea lui Daniel şi cartea Apocalips. Practic, în cartea lui Daniel avem următoarea succesiune: evoluţia imperiilor mondiale, aşezarea Judecăţii, a doua venire a lui Hristos, distrugerea imperiilor mondiale. Într-un mod similar, în cartea Apocalips avem această succesiune şi putem citi:  
Apocalips 13: succesiunea ce precede judecata 
1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. 
2. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. 
  
Apocalips 14: mesajul din timpul judecăţii 
6. Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” 
Practic, am identificat elementul central al cărţii Apocalips, care nu poate fi altul decât tot cel al Judecăţii ce precede a doua venire în aceeaşi manieră prezentată ca şi în cartea lui Daniel. După evoluţia a două mari puteri mondiale prezentate în cartea Apocalips (fiara cu 10 coarne şi balaurul, uşor de identificat cu fiara a patra din cartea lui Daniel cu cele două faze ale evoluţiei ei) se trece la mesajul Judecăţii, după care în capitolele următoare se vorbeşte despre a doua venire a lui Hristos. Este demn de remarcat că la fiara din Apocalips sunt prezente elemente preluate de la fiarele din cartea lui Daniel, fiind o trimitere directă la aceasta. 
  
Î. Ce elemente se constituie ca învăţătură pentru noi cu privire la pregătirea necesară în vederea desfăşurării judecăţii? 
Partea interesantă este că faţă de cartea lui Daniel în cartea Apocalips, apare un mesaj ce este rostit la nivel mondial prin care oamenii sunt somaţi să dea atenţie Judecăţii din ceruri (este iarăşi clar că este vorba despre o judecată ce precede a  doua venire a lui Hristos) şi să se închine lui Dumnezeu. De fapt, trei elemente sunt aduse în atenţie ca pregătire pentru a trece cu bine de judecată: a te teme de Dumnezeu, a-I da slavă şi a te închina Lui. Aceasta este cheia pentru ca Judecata să devină cu adevărat o veste bună, o „Evanghelie veşnică” în baza căreia să poţi moşteni Împărăţia cerurilor. În continuare, vom examina ce înseamnă fiecare dintre toate aceste lucruri, aşa cum sunt prezentate în Sfintele Scripturi şi în particular, pentru a fi cât mai fideli mesajului enunţat, în cartea Apocalips. Astfel, vom avea nu numai problema, ci şi soluţia furnizată din aceeaşi sursă cu autoritate: Sfânta Scriptură. 
  
  
2. A te teme de Dumnezeu 
  
Î. Cum putem să înţelegem temerea de Dumnezeu? La ce anume se referă această temere? Este pur şi simplu vorba despre frică de Dumnezeu? 
Ceea ce Dumnezeu ne cere este mai mult decât sentimentul de frică, pe care într-o formă sau alta ar trebui să îl depăşim pentru a putea înţelege noţiunea biblică a „temerii de Dumnezeu”. În acest sens este util să examinăm următorul text biblic care face trimitere directă la o astfel de „temere”: 
Apocalips 15: 
3. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! 
4. Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” 
Î. Cum este numit Dumnezeu în această cântare şi cine va veni să se închine înaintea Sa? 
R. Dumnezeu Atotputernic, Împărat al Neamurilor; toate Neamurile. 
  
Avem expunerea unei cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu numită „cântarea lui Moise şi  a Mielului” în care se face referinţă la măreţia lucrărilor lui Dumnezeu şi la recunoaşterea dreptăţii caracterului lucrărilor pe care Sale. De fapt, cei care cântă această cântare sunt persoane care au avut în timpul vieţii lor de pe pământ exact experienţa de biruinţă asupra păcatului experimentată de către Moise şi de către Isus Hristos. Tocmai de aceea ei se pot uni în cântare cu Moise şi cu Domnul Isus, fiindcă ei au în comun o experienţă similară, care i-a condus la înţelegerea dreptăţii lui Dumnezeu în tot ceea ce El face. 
  
Î. Dar mai concret, pentru noi, ce ar putea însemna această cântare? 
Cântarea de mai sus exprimă modul în care au trăit aceste persoane pe pământ; cunoaşterea din ceruri nu este altceva decât extinderea cunoaşterii câştigate pe pământ, astfel ei exprimă în ceruri ceea ce au văzut că Dumnezeu a făcut pe pământ, dreptatea tuturor căilor Sale, sfinţenia Sa desăvârşită. Această recunoaştere plină de iubire şi adorare este „temerea de Dumnezeu” la care suntem chemaţi prin Evanghelia cea veşnică mai sus amintită. 
  
Î. Merită să accentuăm ceva în mod deosebit pentru a avea o însuşire practică a conceptului temerii de Dumnezeu? 
Textul biblic amintit este deosebit de practic şi ne sunt schiţate mai multe elemente de învăţătură pe care ar trebui să ni le însuşim; astfel: 
1. trebuie să ne însuşim deprinderea de a observa măreţia lucrărilor lui Dumnezeu, grandoarea a tot ceea ce El întreprinde de la lucrurile mici şi cotidiene (cum ar fi susţinerea zilnică a vieţilor noastre) până la cele considerate mari şi de excepţie (miracole, intervenţii supranaturale etc.); 
2. în continuare, trebuie să observăm caracterul drept şi adevărat a tot ceea ce Dumnezeu înfăptuieşte; acest lucru poate fi uneori dificil, fiindcă păcatul ne împiedică să avem o percepţie corectă, dar cu ajutorul Duhului Sfânt putem ajunge la o astfel de viziune; 
3. deopotrivă trebuie să recuoaştem autoritatea Sa asupra noastră şi să ne conformăm cu ceea ce El ne cere prin intermediul Sfintelor Scripturi; 
4. şi nu în ultimul rând, trebuie să lăudăm pe Dumnezeu pentru tot ceea ce El face şi pentru tot ceea ce El este: Creator, Mântuitor şi Susţinător al nostru; acest lucru este legat de ceilalţi paşi anterior enunţaţi. 
  
Î. Înţelegem că este vorba despre un întreg sistem de deprinderi pe care ar trebui să ni le însuşim ca pregătire de judecată? 
Într-adevăr, este vorba practic de un stil de viaţă complet diferit de cel cu care lumea este obişnuită şi este necesară o reformă profundă la nivel individual. Noi suntem obişnuiţi să privim doar la lucrurile negative şi să le accentuăm. Sau în cazul în care recurgem la religie o facem fie pentru a ne rezolva o anumită problemă, după a cărei rezolvare normal că uităm de ea, fie datorită unor tradiţii moştenite pe care le urmăm în vitutea inerţiei, sau a unei frici superstiţioase. De aceea, trebuie, insist asupra acestui cuvânt ce reclamă maximum de voinţă, TREBUIE să ne însuşim deprinderile fundamentale ale temerii de Dumnezeu în genul: observării lucrării Sale, recunoaşterii dreptăţii modului Său de acţiune şi autorităţii Sale asupra vieţii noastre, precum şi aducerii de laudă din inimă pentru tot ceea ce El face. 
  
3. A da slavă lui Dumnezeu 
  
Î. Am examinat astfel „temerea de Dumnezeu”, dar cum rămâne cu cerinţa de „a-I da slavă”? Ce noţiune mai este şi aceasta şi cât de actuală mai este pentru noi astăzi? 
În sensul obţinerii unui răspuns valabil vom examina alte două fragmente din cartea Apocalipsei, care ne vor oferi o imagine asupra acestei noţiuni: 
Apocalips 4 
11. „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” 
  
Apocalips 5 
9. Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 
10. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” 
11. M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii. 
12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” 
13. Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” 
14. Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! 
Î. Cine sunt cei mântuiţi? De unde provin ei, din ce naţiune sau din ce popor? 
R. Oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 
  
A da slavă lui Dumnezeu nu este ceva demonetizat, învechit, ci este un lucru foarte actual, astfel vedem cum fiinţele cereşti conectează această noţiune cu vrednicia Sa de a primi din partea noastră toată adoraţia de care suntem capabili. De fapt, a da slavă înseamnă a-L adora pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul, să se manifeste faţă de El cea mai pură şi mai deplină iubire de care eşti în stare. Sunt câteva raţiuni care pot „amorsa” un astfel de sentiment, ca să nu spun atitudine şi ele ne sunt furnizate în prima cântare amintită din Apocalips 4: 
1. El este Cel care a creat toate lucrurile; El este Cel care a adus tot universul la existenţă şi căruia Îi datorăm prin urmare totul; 
2. în plus, Dumnezeu nu numai că a creat lumea şi tot ce ţine de ea, dar El deopotrivă susţine creaţia Sa, nu a abandonat-o şi nici nu o va părăsi vreodată. 
Aceste două realităţi, când sunt conştientizate în suflet aduc în mod involuntar, am putea spune spontan, simţământul măreţiei lui Dumnezeu şi dorinţa de a-L adora cu toată fiinţa noastră, de a ne uni cu El şi de a fi pentru totdeauna împreună cu El; este o coborâre a cerului pe pământ, adică în inimă. 
  
Î. Dar cum rămâne cu cântarea „nouă” pe care o cântă toate fiinţele cereşti în fragmentul citat din Apocalips capitolul 5? 
Dacă în Apocalips 4, era lăudat Dumnezeu Tatăl, în capitolul 5, se vorbeşte despre Fiul, Cel care a fost jertfit pentru păcatele noastre şi care acum stă la tronul lui Dumnezeu mijlocind pentru noi şi lucrând apărarea noastră la judecată. Această cântare nouă face referinţă la vrednicia lui Isus Hristos de a deschide „cartea pecetluită” a evenimentelor viitoare pe care I-a încredinţat-o Tatăl ceresc. Motivele pentru a da slavă Fiului lui Dumnezeu, adică a-L adora, rezultă din conţinutul acestei cântări, precum şi al cântării care urmează acesteia şi sunt următoarele: 
1. El este Cel care a plătit cu propria Sa viaţă pentru păcatele noastre, deschizând astfel posibilitatea ca oamenii acestei lumi să poată fi luaţi în ceruri; 
2. mai mult, El este cel care a transformat condiţia umană a celor credincioşi, oferindu-le statutul de preoţie împărătească, făcîndu-I părtaşi lucrării pe care El o face înaintea întregului Univers; corespunzător derivă şi noua calitate de care ei se vor bucura după ce Împărăţia Sa va fi stabilită şi pe pământ: fiinţe nemuritoare, cu totul sfinte. 
Atunci când sunt percepute aceste realităţi la justa lor valoare, ele vor trezi în mod spontan adorarea noastră orientată către Fiul, către Cel care ne-a iubit aşa de mult încât Şi-a dat viaţa pentru noi. Ce mult ar trebui să Îl iubim şi să Îl preţuim pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel care Şi-a dat jos coroana pentru a deveni Unul la fel ca noi şi pentru a muri în locul nostru! 
  
4. A te închina lui Dumnezeu 
  
Î. Dar cum rămâne cu chemarea de a ne închina lui Dumnezeu? Cum se poate înţelege acest lucru aparent misterios pe nume „închinare”? Mai are nevoie omul modern de aşa ceva?  
Voi reveni cu o idee pe care am amintit-o în mai multe ocazii şi anume că Biblia utilizează noţiuni actuale pentru noi, fiindcă ea este revelaţia lui Dumnezeu pentru umanitate de la începutul istoriei şi până la sfârşit. Cu privire la închinare vom încerca să înţelegem la ce se referă, citind următoarele versete: 
Apocalips 7 
9. După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; 
10. şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” 
11. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, 
12. şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” 
Conform celor de mai sus înţelegem că închinarea presupune următoarele elemente obligatorii: 
1. să stai în faţa scaunului de domnie a lui Dumnezeu, adică să fii înaintea Sa, lucru ce înseamnă în principal conştientizarea prezenţei divine oriunde te găseşti şi ori de câte ori doreşti să intri în legătură cu Cel Prea Înalt; simpla orientare a gândurilor câtre Dumnezeu adeseori poate fi suficientă; 
2. recunoaşterea autorităţii lui Dumnezeu asupra vieţii tale; 
3. să te pleci înaintea Sa, adică să îi oferi lui Dumnezeu ocazia de a te călăuzi în toate lucrurile; 
4. să rămâi în această atitudine de acum înainte prin angajare deplină şi asumare totală a condiţiei de supus al Său şi al Împărăţie Sale. 
Acest pachet de acţiuni şi de atitudini presupune dezvoltarea unor deprinderi care se cer aprofundate de-a lungul întregii vieţi, ca pregătire pentru Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. 
  
Î. Dar nu este umilitor pentru noi să procedăm în felul în care Biblia ne arată că trebuie să ne închinăm? Cum adică să te supui lui Dumnezeu pe deplin? 
Cerinţele enunţate în Scriptură sunt într-adevăr umilitoare pentru mândria omenească, ce nu admite pe nimeni mai presus de sine şi cu adevărat este necesară dovedirea unui spirit de jertfire a egoismului, lucru pe care mulţi oameni îl refuză. Trebuie să înţelegem că viaţa în ceruri nu este un fel de vacanţă în care fiecare face ce vrea, fără a da socoteală nimănui. În Împărăţia cerurilor, suprema activitate va fi cea de a ne închina lui Dumnezeu, de a-L lăuda, de a aprofunda revelaţia Sa în natură şi Scriptură. Aşadar, cine nu găseşte plăcere în aceste lucruri pe pământ, nu se va putea bucura nici în ceruri de ceea ce se găseşte acolo.  
Dar indiferent cât de mult ar costa, cerul totuşi merită un astfel de sacrificiu. 
  
Î. Aţi avea un fragment biblic care să fie ca o concluzie pentru toată această problemă a pregătirii în vederea judecăţii ce precede a doua venire a lui Hristos? 
Avem un astfel de text aşa cum putem citi din Scriptură: 
Apocalips 22 
12. Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. 
13. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. 
14. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! 
16. Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă. 
17. Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! 
Astfel, sub simbolul spălării hainelor avem reprezentată toată pregătirea necesară ce ne va da dreptul să intrăm în Împărăţia cerurilor. Nu putem face altceva decât să răspundem chemării adresate de Duhul Sfânt şi de Mireasa lui Hristos – biserica formată din cei credincioşi din toate naţiunile acestei lumi, care trăiesc şi vestesc Evanghelia cea veşnică în acest timp al sfârşitului. Astfel, Judecata devine cu adevărat Evanghelie, adică o veste bună care ne motivează să mergem înainte. 
 
Recapitulare  
Emisiunea noastră a parcurs astfel mai multe etape în înţelegerea mesajului actual al Judecăţii ce precede a doua venire a lui Hristos. În acest sens, pornind de la descoperirea acestei judecăţi în cartea profetului Daniel, am mers mai departe în cartea Apocalips, în care se tratează această temă într-o manieră mult mai extinsă. Astfel, am înţeles că tema judecăţii reprezintă centrul profeţiilor din Daniel şi din Apocalips, în mod deosebit fiind accentuat conceptul de Evanghelie veşnică redând într-o formă sintetică mesajul lui Dumnezeu din timpul Judecăţii care se desfăşoară în ceruri. 
  
După aceea, am fost interesaţi să vedem ce înseamnă acest mesaj al Evanghelie veşnice şi am înţeles că este vorba de trei concepte fundamentale, şi anume: să ne temem de Dumnezeu, să Îi dăm slavă şi să ne închinăm Lui. Astfel, am parcurs paragrafe din cartea Apocalips care să ne ajute să aprofundăm conceptele în cauză într-un mod dinamic şi practic, ceea ce sperăm că am reuşit să şi facem. În concluzie, am ajuns la invitaţia pe care ne-o adresează Dumnezeu prin intermediul Scripturii, de a ne pregăti pentru Împărăţia cerurilor, trecând cu bine de Judecata divină care se desfăşoară în prezent în ceruri, înaintea scaunului Său de domnie. 
  
Concluzie şi apel 
Concluzia la cele prezentate în emisiune rezidă în necesitatea de a ne pregăti în vederea Judecăţii divine şi revenirii lui Hristos. Acest lucru presupune însuşirea unor deprinderi care să ne ajute să trăim acel stil de viaţă pe care Dumnezeu Îl aşteaptă de la noi, ca viitori cetăţeni ai cerului. Atâta timp cât vom fi indiferenţi faţă de obiceiurile pe care le avem şi nu vom da atenţie pregătirii pentru Judecata divină, nu vom înregistra nici un progres în viaţa noastră spirituală. De aceea, lecţia de faţă caută să ne motiveze să devenim şi noi o parte a cerului chiar din timpul vieţii de acum, fiindcă dacă nu găsim plăcere în lucrurile spirituale şi în dovedirea unui caracter creştin pe pământ, cum vom fi bucuroşi să facem acest lucru în ceruri şi pentru o veşnicie? Vino chiar acum la scaunul de har şi de îndurare al Dumnezeului nostru Isus Hristos şi caută să trăieşti Evanghelia Sa cea veşnică din clipa aceasta, sau cum zice Scriptura: „Şi Duhul şi Mireasa spun vino; cel ce aude să vină să bea apa vieţii fără plată”. 
 
Rugăciune de încheiere
 
Judecător desăvârşit al cerurilor şi al pământului, 
Dumnezeu adevărat, drept şi veşnic, 
  
Te rugăm să Îţi îndrepţi privirile Tale către noi şi să ne acorzi harul Tău minunat, pentru a putea sta în prezenţa Ta atunci când Împărăţia cerurilor va veni pe pământ. 
  
Am studiat despre Judecata care se desfăşoară în ceruri, în timpul căreia se decide soarta celor care vor face parte din Împărăţia Ta cea veşnică, lucru care ne-a condus la înţelegerea nevoii de a ne schimba căile vieţilor noastre. 
  
Dar cum să facem acest lucru fără ajutorul Tău? Şi cum să punem la lucru puterea pe care Tu ne-o oferi, dacă nu avem lumină cu privire la ce avem de făcut? Te rugăm de aceea, să ne dăruieşti Duhul Tău Cel Sfânt, care să fie ca roua cerurilor pentru sufletele noastre. 
  
Rezideşte în noi chipul Tău divin, redă fiinţei noastre capacitatea de a Te vedea pe Tine şi lucrarea Ta. Simţământul prezenţei Tale Te rugăm să ni-l dăruieşti astfel încât să ne însoţească toată viaţa noastră şi să avem mereu adevărul Tău în inimile noastre. 
  
Am aflat despre Judecata Ta, dar ne întrebăm: cine este suficient de sfânt pentru a sta în picioare înaintea Ta, înaintea ochiului Tău care vede totul, până în cel mai mic detaliu? Noi nu posedăm în noi înşine nimic care să ne recomande înaintea Ta şi de aceea apelăm la meritele jertfei Fiului Tău, Mielul desăvârşit şi fără de pată. El este Singurul care poate să ridice păcatele noastre, să ne spele în sfânt sângele Său şi să ne înfăţişeze înaintea Ta ca fiind drepţi şi fără de păcat.  
  
Avem încredere în Tine şi în mântuirea Ta, 
În veci să fie lăudat Numele Tău Cel sfânt, Amin. 
  
Referinţă Bibliografică:
Mesajul actual al Judecatii / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 231, Anul I, 19 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!