Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Menuţ Maximinian         Publicat în: Ediţia nr. 593 din 15 august 2012        Toate Articolele Autorului

Menuţ MAXIMINIAN - TAINA SCRISULUI (24) – SCRIU PRECUM RESPIR...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin scris lucrurile capătă un alt sens. Emiţătorul şi receptorul descoperă o relaţie specială peste vremi şi dincolo de acestea. Scrisul sculptează în istorie rămânând dovada trecerii noastre pe acest pământ. În cuvânt se regăsesc toate trăirile noastre, toate binecuvântările, viaţa călătoare pe aripi de cer. Scrisul înseamnă educaţie, cultură, regăsirea identităţii naţionale, puterea de netăgăduit a cuvântului, care era de la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.  
 
Scriu pentru că simt că asta mi-e menirea. Pentru că aşa mă simt bine, pentru că prin cuvânt îmi redescopăr trăirile, pentru că litera este parte din mine. Scrisul a venit de la sine şi a rămas în casa mea. Pentru cât timp, vom vedea. Eu m-aş bucura să rămână alături de mine pentru eternitatea sufletului.  
 
Nu ştiu cât datorez locului unde m-am născut. Pentru că m-am născut din întâmplare la Timişoara. Bistriţenii mergeau la muncă în Banat pentru un trai mai bun. Acum pentru acelaşi trai pleacă în Spania sau Italia, şi vedem ce se întâmplă acolo. E trist că românul nu-şi găseşte deocamdată locul acasă. Ţin minte că la Revoluţia din '89 eram la Timişoara păziţi de soldaţi. Locul care m-a format: satul Dumbrăviţa, bunicii mei dăruindu-mi chiar luna de pe cer. Acolo, între ţărani am învăţat ce înseamnă respectul, credinţa şi bunul simţ. Sunt poreclit de colegi jurnalistul cu bun simţ. Poate că e nevoie şi de aşa ceva. Întotdeauna mi-a plăcut să las loc de bună ziua pe unde am trecut. Pentru diugani am reuşit să realizez trei ediţii ale sărbătorii satului şi chiar o nuntă tradiţională, după 30 de ani. Cu dorul ţarinei transilvane în suflet de român, mi-am dedicat mare parte din timp etnografiei şi folclorului într-un timp în care colegii de generaţie se arată atraşi de valorile culturii străinilor. M-am născut la 10 iulie 1979, şi cred că am făcut deja acel tur de forţă prin care viaţa însăşi l-a pus faţă în faţă cu propriul destin. Am conştientizat că am puterea de a discerne binele de rău şi de a alege apele de uscat, finalizând proiecte generoase. Lucrez la cotidianul „Răsunetul” din anul 2002, iar din 2011 sunt director editorial, având acel soi de prietenie care face casă bună cu cititorul, cu oamenii dornici să descopere într-un jurnalist şi valoarea umană, nu doar talentul ca mânuitor de „pix” pe hârtia de scris.  
 
Din anul 2008 sunt membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti şi membru al Ligii Scriitorilor din România, preşedinte al Filialei Bistriţa-Năsăud. Fac parte din Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, unde sunt secretar, şi Societatea Scriitorilor Bistriţeni.  
 
În palmaresul de ziarist apar primele premii importante, cum ar fi cel pentru Jurnalism Cultural pentru Municipiul Bistriţa. Aşa am adunat în paginile unei cărţi primele interviuri jurnalistice. Sunt, de fapt, dialoguri culturale, documente autentice ale trecerii prin scena folclorului şi prin viaţă a unor eroi care duc prin însăşi destinul lor, viitorul cântecului nostru românesc: „Confesiuni” (Editura Arcade, 2004), fiind lucrarea cu am debutat editorial, unde valorific date biografice, stări de spirit şi nuanţe umane din întâlnirile cu cele mai importante vedete de folclor din întreaga ţară, începând de la Sofia Vicoveanca, Nicoleta Voica, Angela Moldovan, Benone Sinulescu, Valeria Peter Predescu la cei mai tineri şi talentaţi solişti.  
 
Cititorii ştiu ceea ce trebuie despre mine, dacă mi-au urmărit cărţile. Poate, mai mult decât ar trebui sunt prezent în scrierile mele, implicat, mai ales în jurnalele cu tentă socială. Apoi, cred că o parte dintre cititori m-au descoperit şi în cei 10 ani de presă culturală. Cititorii sunt sigur că ştiu că sunt un om de-al lor, un luptător pentru spiritul românesc.  
 
Prima valoare în care cred este mama. Icoana de preţ, sufletul care mi-a dăruit viaţa. Apoi cred, cu aceeaşi tărie, în Dumnezeu. El este cel care ne dă putere, ne dă nădejde, ne dă cuvânt. Credinţa mă va însoţi toată viaţa deoarece mi-a fost adânc încrestată în suflet de către tâna Ana, acasă la Diug, unde nu era zi fără rugăciune şi duminică fără biserică. De acolo au început să fie sădite valorile în sufletul meu. Apoi mai cred în frumuseţea omului, în cultura adevărată, cea autentică, în reperele identităţii noastre de oameni neaoşi, de popor ales.  
 
Scriu dincolo de timp. Zi şi noapte, acasă sau la birou. Scrisul meu se împarte între două iubiri: ziarul şi cartea. În ziar încerc să aduc în faţa cititorilor evenimentele literare, trăirile şi împlinirile oamenilor de cultură, iar în cărţi pun trăirile mele, conturate într-o poveste pentru fiecare. Scriu pentru a mă elibera, pentru a mă destinde, pentru a spune ceea ce mă frământă, sau a împărtăşi bucuriile mele. Puţine şi frumoase.  
 
Cititorii mei fideli sunt cei care iubesc lucrurile pozitive. Nu voi şoca niciodată prin cărţile mele. Nu sunt de acord cu cuvintele vulgare, oricât de lăudate şi premiate sunt acestea. Nu sunt de acord cu pornografia care este ridicată la rang de artă în zilele noastre. Oricât am dori să ne împărtăşim trăirile, a vorbi doar în clişee pe care le auzi la uşa cortului mi se pare ridicol. Cred că cititorii mei sunt la fel ca mine, oameni cărora le place să vadă lucruri faine, pozitive. Ne-am săturat de urât, de sacrificarea cuvintelor mândre ale limbii.  
 
Cred prea puţin în prieteniile dintre scriitori. Este un mediu, care la fel ca al artiştilor, este unul al concurenţei. Deşi personal cred că ar trebui să ne bucurăm unul pentru altul. Pentru mine cartea primită de la un coleg este ca o sărbătoare. Cred că există prietenii doar pe interes, cred că puţini sunt cei care îşi întind o mână sinceră unul altuia. Nu prea cred în critică, puţini sunt cei care promovează dezinteresat. Este destul de greu să pătrunzi într-o lume a scriitorilor. Sunt orgolioşi, dar dincolo de asta sunt spirite novatoare.  
 
Nu ştiu care va fi cartea de căpetenie. Întotdeauna ai impresia că proaspătul volum ieşit de sub tipar este cel mai bun. Până când, creaţia te îndeamnă iar la muncă. Şi iar, şi iar. Depinde ce ai de spus în scrierile tale şi cât ai de spus. Cartea de căpătâi, o vor hotărî care este, cititorii.  
 
Mai important decât orice grupare literară este felul în care fiecare în parte creează literatura. Felul în care jonglează cu litera pentru înfăptuirea operei. Sunt indivizi prezenţi în varii grupări literare, care nu au nici o legătură, în esenţă, cu scrisul. Aparenţele însă îi includ în categoria scriitorilor. Relaţiile funcţionează şi în această breaslă, la fel ca în toate domeniile. Nu se poate, odată ajuns la pensie, din plictis, să scrii o carte de amintiri şi să fi inclus cu magna cum laude în toate grupările. Există şi cealaltă latură. Să scrii atât de bine, încât amintirile tale inserate pe coală, să devină bestseller. Şi atunci depăşeşti pe cel care scrie de o viaţă, dar o face foarte prost, sau deşi o face foarte bine, nu a fost promovat aşa cum trebuie.  
 
Nu ştiu cât de bune sunt cărţile mele. Personal după ce îmi finalizez planul vreau mai mult de la mine. Însă ştiu că de fiecare dată am venit cu inovaţii în cea ce priveşte lansarea. Prima carte „Confesiuni”, care adună interviuri cu cei mai mari interpreţi de folclor din ţară, a fost lansată pe scenă, având ca invitat special alături de artiştii din zonă, pe Laura Lavric din Moldova. „Cartea diuganilor” a adus la Bistriţa, într-o cramă, specificul satului natal, de la colaci, la plăcinte cu brânză, slănină, cârnaţi şi ceapă. Nu putea lipsi ţuica. A fost prezent şi preotul meu, la care mă spovedem în fiecare an, Benedict Vălean, pe care, din păcate, anul acesta l-am condus pe ultimul drum. Am avut un moment de nuntă oferit de generaţia de aur a folclorului nostru: Valeria Peter Predescu, Cornelia Ardelean Archiudean şi Petre Petruşe. Şi, cel mai important lucru, toţi ziariştii au fost îmbrăcaţi în costume populare. Apoi a venit „Generaţia în blugi”, care ne-a adunat în jurul unui foc de tabără, ascultând muzică folk, cu un pahar de vin şi gustând frigărui. Peste câteva zile iese de sub tipar volumul „Chip de înger”, dedicat copiilor de la Aşezământul Sfântul Iosif din Odorheiu Secuiesc. O mână de români care încearcă să păstreze intactă limba noastră, în ciuda piedicilor. Citind manuscrisul, sora Emilia, directorul aşezământului mi-a scris: „Există oameni care dau cu bucurie şi răsplata lor este bucuria. Prin ei Dumnezeu vorbeşte şi zâmbeşte înspre pământ. Dumneavoastră sunteţi unul dinte aceşti oameni şi mă bucur că existaţi”. Aş fii fericit să fiu un mesager al Lui Dumnezeu.  
 
Mass-media îmi aduce satisfacţii şi experienţă. Am terminat iniţial un postliceal de informatică, apoi Facultatea de Litere. Eu am optat să mă îndrept spre presă. Nu ştiu dacă aş avea răbdare cu copiii. Cu toate că uneori nu mai am răbdare nici în presă. Visez să mă îndrept spre cercetarea tradiţiilor. În acest sens fac şi un masterat în etnologie. Da, mi-ar plăcea să aflu mai multe despre ţăranul român, lucruri pe care să le arhivez pentru generaţiile următoare. Avem tradiţii cu care putem să ne fălim întregii lumi. Ar trebui să îngenunchiem în faţa ţăranului. Mă deranjează când unii se adresează, dorind să jignească pe cineva, cu „măi ţărane”. Aşa nu vor jigni, ci vor înnobila. Îmi place presa. Poate acest lucru se simte şi din articolele mele, şi din emisiuni. Vreau să dăruiesc cât pot eu de mult. Şi de asta uneori simt că sunt epuizat. Dar îmi revin repede. Când simt că nu mai pot... citesc „Paraclisul Maicii Domnului”. Şi îmi revin. Fecioara Maria m-a ocrotit de mic.  
 
Bistriţa şi Năsăudul sunt parte integrantă a culturii româneşti, fără de care identitatea noastră ar fi ştirbită. Să ne gândim la Liviu Rebreanu, întemeietorul romanului modern, George Coşbuc-poetul ţărănimii, Andrei Mureşanu, a cărui versuri răsună în Imnul Naţional, academicienii, dar şi martirii care au deveit sfinţi: Tănase Todoran de la Salva sau Pahomie de la Gledin. Din Bistriţa a pornit prima antologie tradusă în 6 limbi a scriitorilor români, care a făcut înconjorul Europei prin intermediul Centrului Cultural Municipal. Bistriţenii au fost cei care au expus artizanat pa Parlamentul European în momentul în care am fost primiti în Uniune, şi tot ei au susţinut un amplu program artistic prin intermediul Societăţii de Concerte.  
 
Ar trebui să pornească de la noi o campanie intensă de promovare a scriitorilor. Mai întâi a marilor clasici, care nu vor putea fi egalaţi niciodată de străini, apoi a scriitorilor contemporani. Avem atâtea talente, se scrie mult în ţară, fără sprijin însă. Este trist că drumul de la scriitor la cititor este îngreunat de sistem. Ministerul Culturii nu se prea implică în proiecte de revigorare a lecturii, editurile nu te mai promovează la târguri. Îţi dau tirajul în braţe şi trebuie să te descurci tu. Când vom avea programe de promovare a scrisului vom fi oameni fericiţi. Până atunci ne pierdem în anonimatul provincial.  
 
Am pus accentul pe proza jurnalistică, mai puţin abordată la Bistriţa, însă bine receptată de critica de specialitate din capitală. Nu am uitat de cărţile de etnologie, cu care merg în paralel. Sunt un tip al contrariilor, iubesc presa, de care nu m-aş despărţi, iubesc atât creionul şi izul cernelii, dar şi sticla. Lucrez aşadar şi în presa scrisă, dar şi în televiziune. Iubesc tradiţiile cărora le descoper mereu noi valenţe, şi mai presus de toate iubesc litera. O zi fără scris e o zi neînsemnată în calendarul sufletului meu. Scriu precum respir, precum iubesc florile de vară, precum aştept dragostea în pragul inimii.  
 
Menuţ MAXIMINIAN  
Bistriţa-Năsăud  
6 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Menuţ MAXIMINIAN - TAINA SCRISULUI (24) – SCRIU PRECUM RESPIR... / Menuţ Maximinian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 593, Anul II, 15 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Menuţ Maximinian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Menuţ Maximinian
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!