Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Meditatoarea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În timp ce aştept în faţa uşii, încerc să mă aranjez în oglinda din dreapta. Nu văd decât că sunt umflată peste tot, ca înţepată de albine. Îmi deschide Mihaela.  

- Mai bine era poştaşul!  

- Aşteptai o scrisoare de dragoste?  

Mă priveşte tăios, ca o leoaică tânără, gata să-mi sară-n faţă de... drag:  

- N-aşteptam pe nimeni şi nimic!  

- Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpăţânată. Şi mă aşez la masă. Scot cursurile, pe care le conspectasem toată noaptea, Coca-Cola light şi napolitanele „Excelent” fără zahăr. Îi ofer gumă de mestecat. Ne apucăm de treabă. Ni se face foame. Ne propunem să inventăm guma de mestecat cu aromă de sarmale. Tramvaiele trec. Orele trec. Examenele trec... Sesiunile de iarnă, sesiunile de vară... Şi tot aşa, patru ani la rând. Cu noi două învăţând. Fără ca nimeni să înţeleagă de ce. Mihai, mai cu seamă, nu înţelegea ce caut acolo. Nu mai suporta să vină acasă după o zi de lucru pe şantierele de construit vile proprii şi să găsească în casa Lui rudele nevestei. Urla, înjura şi se plimba cu puşca prin casă. Mi-era teamă să nu slobozescă vreun glonţ în mine şi să-mi las bieţii copilaşi pe drumuri.  

- Ce-ţi mai face puşca, Mihai? L-am întrebat după câţiva ani, când nu-mi mai era frică de el.  

- I-am dat-o lui taică-meu la Brăila, puşcă vrăbii prin curte cu dânsa...  

Ocupându-mă de Mihaela, mă simţeam mereu vinovată faţă de copiii mei, fiindcă erau cel puţin două perioade pe an în care lipseam mult de acasă. Într-o dimineaţă, m-am trezit cu o gheară pe sânul stâng. Carmen m-a pipăit:  

- Nu e cancer. Trebuie să facem investigaţii totuşi, ca să vedem ce e.  

A urmat mamografia, cu recomandarea de a lua legătura cu un chirurg oncolog. Chirurgul nu vedea ce ar putea opera şi i se părea o crimă să mă deposedeze de sân înainte de a avea certitudini. M-a trimis în altă parte... Şi tot aşa, până când s-a adeverit intuiţia lui Carmen, mama Mihaelei, cel mai bun internist din câţi cunosc: nu aveam cancer, dar gheara s-a absorbit extrem de lent... , timp în care nu mă gândeam decât la copilaşii mei, care aveau atâta nevoie de mama lor adevărată, nu de o femeie adusă acasă de tată pentru a-şi reface viaţa.  

Când Mihaela a împlinit 20 de ani, bunica ei era în spital, operată a doua oară de un cancer la colon, cu complicaţii cumplite. Carmen stătea zi şi noapte cu ea la reanimare.  

- Miha nu trebuie să ştie cât de gravă e situaţia. Eu îţi dau bani şi tu te ocupi de petrecerea ei. O organizaţi cum vrea ea. Să fie de vis: ca la 20 de ani.  

Aşa a şi fost. A organizat-o la Cesena, cu peste o sută de prieteni. O avanpremieră la nunta ei... Sute de sandwichuri am făcut cu Lola, tăvi întregi de prăjituri, am comandat tortul, atentă la toate detaliile. Ţin minte că era certată cu Dragoş pe atunci. El îi adusese un trandafir roşu şi i-l fixase cu scoci pe uşa de la intrare. Când s-a întors de la coafor, Miha l-a smuls şi de nervi l-a aruncat în curte. L-am recuperat, l-am pus într-o vază, făcând-o să înţeleagă că trandafirul nu avea nicio vină. S-au împăcat apoi şi azi Dragoş este soţul ei – Brad Pitt al ei, cum îl alintă. Au fost împreună la nunta lui Raoul, fiul meu cel mare...  

Nimic n-a fost în zadar. Azi-dimineaţă, când m-am trezit cu tristeţea cu care laşi în urmă o vacanţă pentru a reîncepe şcoala, cu ore, colocvii şi probleme de administraţie, mi-am deschis, ca de obicei, facebookul la cafea... Aceasta era prima postare de pe timeline-ul meu:  

“Am trait in seara asta un sentiment foarte interesant si placut in acelasi timp... Am facut ceea ce matusa mea, Mirela Borchin, a facut pentru mine cand eram studenta.
Eu eram cu gandul in cu totul alte parti, nerabdatoare si neastamparata... Nici macar nu aveam habar despre ce trebuie sa scriu sau sa invat la o anumita materie sau pentru vreun examen... Nu aveam chef. Si nici stare. Ma fataiam pe scaun, mai imi trebuia ceva de facut constant pe langa simplul stat pe scaun dar cu siguranta nu sa ma concentrez la ce trebuia. Eram zapacita si nonconformista. Mi se spunea ca trebuie sa invat, sa iau examenele , ca sunt desteapta dar lenesa. Vrand, nevrand am facut totul, ajutata de aceasta minunata persoana, profesoara de romana, matusa si prietena mea draga.
Azi, cand cica sunt matura ( ca asa zice varsta si experienta) am facut exact ceea ce facea ea, pentru cineva tare drag mie. In timp ce ma strofocam de zor sa ispravesc lucrarea, imi storceam creierii pt cele mai reusite si slefuite expresii... Dragul meu era infatisarea mea de cand aveam 20 de ani:). Din cand in cand, cu coada ochiului ma uitam cu drag la el si zambeam vazandu-ma pe mine. Acolo, fataindu-se pe scaun fara stare, numarand clipele pana cand terminam odata tot ce tine de teorie si tot ce trebuie facut ca sa scape si sa zburde:))).
Fain sentiment ! Multumesc Mire pentru tot drumul care m-a adus acum aici:)”  

 

Dragă Miha, mi-ai amintit de tinereţea mea plină de dragoste, de energie şi determinare. Totul îmi ieşea, chiar şi îmblânzirea unui căluţ nărăvaş ca tine! Mi-ai încălzit inima în dimineaţa asta. Îţi doresc succes cu dragul tău, în care te recunoşti. Fă tot ce trebuie ca să-şi ia examenele... şi la Paris!!!  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Meditatoarea / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!