Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   



MEDITÂND LIRIC

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rugăciune!  
Te rog azi Lumină,  
Sfânt Duhfără humă:  
Ai milă şi vină,  
în calea pe unde  
doar gându-Ţi pătrunde  
în mine-ţărână!  
 
Cum mi-ai apărut  
aşa, dintr-o dată,  
în negura-mi toată,  
făcându-Te cuget,  
conştiinţă şi suflet,  
închizându-Te-n lut?  
 
Ce-i duhu-mi din lut,  
pulsând viu în mine  
cu setea de Tine?  
...O vie sămânţă,  
din Tine fiinţă,  
flămând, ...a şti mult!  
 
Cu mintea mea toată,  
Terog să-Ţi faci milă,  
căci cin’ nu Te vede,  
nu poate-a se-ncrede  
şi nici a-nţelege,  
iubirea-Ţi de Tată!  
 
Îndumnezeit,  
lumină-mi Tu zarea,  
spre-a vede cărarea,  
ce Tu mi-o arăţi  
şi-o am a străbate,  
ca un fulger grăbit,  
spre înveşnicit!  
 
(...rugăciune în părculeţul Matalonului, 15.05.1996, Tel-Aviv)  
 
*  
...Psalmul 122:  
 
Mă bucur mult, când mi se zice:  
”Haidem la Casa Domnului!"  
...Picioarele-mi la drum pornesc  
şi nu pot să le mai opresc,  
până ce nu ajung la tine:  
Cetatea mea, Yerushaly’im-e!  
 
Yerushaly’im-e: eşti zidită...  
dintr-o bucată eşti făcută!  
Aşa cum Domnul mi-a vorbit,  
când i-am cerut să-I fac o Casă...  
(Căci nu puteam să mă socot  
mai sus ca El, stând într-o casă,  
iar El, ca Dumnezeu, ...în cort?)  
Şi-aşa, El, mi te-a dat pe tine:  
Cetatea mea, Yerushaly’im-e!  
 
Acolo, toţi să se adune,  
toate seminţiile Lui!  
Iar casa lui David să vină  
– cum legi a dat lui Israel! –  
şi-n vreme rea, şi-n vreme bună...  
Şi-aşa, cum hotărâ cu mine,  
un timp va da şi pentru tine:  
Cetatea mea, Yerushaly’im-e!  
 
De-odihnă se vor bucura,  
toţi cei pe care tu-i iubeşti!  
Pace va fi în curtea ta  
şi linişte-n cele domneşti,  
căci toţi se roagă pentru tine:  
Cetatea mea, Yerushaly’im-e!  
 
(31.10. 1999, Kefar Menachem)  
 
*  
Păstori: Isus a zis!  
 
Când vezi uniţi în adunări  
Pe-acei urmaşi ai lui Isus,  
atunci, iubitul meu, să spui  
ceeace El, chiar lor, l-a spus!  
 
Când ai să-i vezi săraci în duh,  
venind trudiţi de munca lor,  
atunci tu să le zici: Ferice!  
...că-mpărăţia e a lor!  
 
Când plâng cu-amar în rugăciuni,  
şi-i simţi că trebui’ alinaţi,  
atunci tu să le zici: Ferice!  
...căci ei vor fi cei mângâiaţi!  
 
Când pe cei blânzi îi vezi smeriţi,  
cum rabdă răul de la altul,  
s-arăţi spre ei, zicând: Ferice!  
...căci ei vor moşteni Pământul!  
 
Iar când se-adună-n jurul tău,  
cei ce-s flămânzi şi însetaţi,  
atunci tu să le zici: Ferice!  
...căci ei vor fi cei săturaţi!  
 
Şi-atunci când pe cei milostivi,  
îi vezi în grup cum se adună,  
s-arăţi spre ei, să zici: Ferice!  
...ei vor avea parte de milă!  
 
Celor cu inima curată,  
ce slavă vezi că-I dau mereu,  
chiar lor tu să le zici: Ferice!  
...ei vor vedea pe Dumnezeu!  
 
Când vezi pe cei ce-mpacă ura,  
celor care se ceartă rău,  
s-arăţi spre ei, zicând: Ferice!  
...căci ei sunt fiii din Dumnezeu!  
 
Iar când porni-va vreo prigoană,  
pentru neprihănirea lor,  
tu să zici tare-atunci: Ferice!  
...că-mpărăţia e a lor!  
 
Când tu vrei să le spui ceva,  
să nu te-ncurci în vorbe multe,  
poţi lua exemplul lui Isus  
din ”Cuvântarea-I de pe munte!”  
 
Atunci, cuvântu-ţi va avea,  
tot gustul din Cuvântul Lui,  
şi ca păstor se va spunea:  
Eşti sare a pământului!”  
 
Lumina lumii” tu vei fi,  
cea de folos oamenilor,  
şi tot ce-ai să le spui va fi:  
Lumină înaintea lor!”  
 
(...păstorilor, 26.03.1997, Neemia St. 17)  
 
*  
Yerushalay’im-e auriu!  
 
Yerushalay’im, Cetate sfântă:  
Toţi acei şapte munţi ai tăi  
şi-ntreaga lume, se frământă!  
Ceru-ţi senin şi al tău vin,  
parfumu-n frunza-ţi de pelin,  
şi clopote sunând prelungi,  
şi crengi de pomi, şi-a tale stânci,  
Mediterana-n briza sa,  
...şi Adonai: vor pacea ta!  
 
Oraş al păcii solitar,  
un vers mereu ţi-aduc în dar,  
trecut de mări şi de-al tău zid,  
la ceas de asfinţit, cântat:  
Yerushalay’im-e auriu,  
...la începutul de Şabat.  
 
Apa fântânilor îţi umple  
pământu-ţi sec, dealuri şi văi...  
Cum umple Templul de pe Munte  
şi-Oraşul Vechi, copiii tăi!  
...Apoi se duc spre Marea Moartă,  
pe drum, opresc şi-n Ierihon...  
În Psalmi te cântă toţi drumeţii...  
Vitejii tăi, sună din corn!  
 
M-aş face-acuma o vioară  
să-ţi cânt, în asfinţit, pe seară.  
M-aş face-o pană-acuma iară  
să-ţi scriu, ce tu mi-ai inspirat:  
Yerushalay’im-e auriu,  
...la început de Şabat!  
 
Nu sunt prea vrednic eu de tine  
– străin, nu-s cum copiii tăi... –  
aşa, ca marii tăi poeţi,  
cu gând la tine adormiţi...  
Buzele-mi arde, al tău Nume  
ca un sărut de serafim!  
Pe şapte munţi eşti ridicat,  
– aşa cum Domnu’-a poruncit! –,  
şi te numim: Yerushalay’im!  
 
(aranjament propriu, după ”Yerushalay’im shel zahav, ...of gold, ...auriu, cântat de Ofra Haza)  
(16.04.2010, Alberto Alcocer)  
 
*  
Să navigăm spre liniştea cosmică!  
 
Azi vreau să navigăm înspre liniştea cosmică,  
– Către acel ţinut nesfârşit plin de cânt! –  
Lăsând amândoi întunericu-n urmă,  
Şi pacea să ne cuprindă al nostru gând?  
 
Să vedem cu ochii noştri gloria Creatorului,  
În faţa căruia tot Cerul muţeşte şi-ascultă,  
Şi noi pe-acolo două stele plăpânde  
Să ne bucurăm de-acea linişte multă!...  
 
Să ne mângâiem cu lumina unul pe celălalt,  
Şi cu ecoul imimilor noastre flămânde...  
Mereu împreună sus pe Cerul înalt,  
Mereu împreună, ...mergând, ori-şi-unde.  
 
Şi când gloria Lui va răsări din nimic,  
Noi să fim una-n tot, în acea mare noapte,  
Să privească la noi muritorii uimiţi,  
Şi să-şi dorească şi ei, o aşa libertate!  
 
Să fim fraţi cu Luna, cu Soarele şi cu Marte,  
Şi să-i fim, numai Lui, ucenici-I supuşi,  
S-ascultăm liniştiţi, înţeleptele-I şoapte:  
V-am născut din iubire! Să fiţi liberi de-acuşi!”  
 
Corizitătea mai bântuie încă visele mele!  
Împliniţi doi ”nebuni”, printre astrele toate...  
E-ntuneric acolo? Sau sunt doar zări albastre?  
Însă gându-mi şopteşte: Este doar libertate!  
 
Vâtul cosmic ne-adie şi ne dă o schimbare...  
Va sufla pentru noi, amândoi, acest vânt!  
De iubire cerească ne vom umple mai tare,  
Când noi doi vom vedea Gloria-I răsărind!  
 
(Aprilie, 2011, Alcorcon-Madrid)  
 
*  
... vocea Lui!  
 
Mergeam prin Israel pe-o cale,  
cândva ducând către Calvar…  
Fără să-mi duc crucea-n spinare,  
ci doar un gând aveam, ...hoinar.  
 
Istoria venind din timpuri,  
mă ia, mă fură şi m-aşează,  
între-o mulţime înfuriată  
pe-un Om şi-o cruce-n ceas de-amiază...  
 
Nu-L cunoşteam, ...nu mi-era rudă,  
dar El ştia, cred, cin’ sunt eu,  
căci mă privea prin lumea multă,  
ce-L înjura, ...scuipa, ...mereu.  
 
Mi-am făcut loc, să Îi văd faţa,  
...uitând de ce-aveam de făcut,  
căci mi-a zâmbit cu drag Fiinţa,  
făcându-mă să nu-o mai uit...  
 
Curgeau pe faţa aceea blândă,  
şiroi de sânge şi sudori,  
iar crucea-i grea, abia târâtă,  
...mie îmi provoca fiori.  
 
De-odat’ căzu sub greul crucii...  
Însă un om a şi sărit,  
să-I ia el crucea şi s-o ducă;  
...Dar eu, ...nu m-aş fi oferit!  
 
Iar când soldatul, bătu-n cuie,  
să-L ţintuiască pe lemn, sus,  
am auzit chiar, vocea-I blândă  
(Aşa e vocea lui Isus!):  
 
Acum Te rog să-i ierţi Părinte,  
căci ei n-au cum a şti ce fac!  
Şi-n jertfa Mea, acum, pe cruce,  
cu Tine lumea vreau s-o-mpac!...”  
 
Şi-n a mormântului grădină,  
a fost să-L văd glorificat:  
Isus sau Dragostea divină,  
e ce-am aflat, şi n-am uitat!  
 
De-atunci îmi duc zilele mele  
făcând, cum pot, bine oricui,  
sper-a nu fi lumii o durere,  
cu crucea mea, de ”dragul” Lui!...  
 
(Aprilie, 1999, Yerushala’im)  
 
 
Calea, Adevărul şi Viaţa!  
 
Atât de multe căi par bune, şi-aşa de-atrăgătoare-ţi sunt,  
încât îţi vine greu s-alegi calea mai bună pe Pământ...  
Când apasat de îndoieli, simţind minciuna în sfârşit,  
adu-ţi aminte, Calea-i Una: Isus Hristos cel răstignit!  
 
Atât de multe adevăruri, auzi şi-ţi par că bune sunt,  
încât ţi-e greu a înţelege: Ce-i adevărul pe Pământ?  
Când ameţit de ne-nţelesuri, te vezi minţit la nesfârşit,  
să nu uiţi, Adevăru-i Unul: Isus Hristos cel răstignit!  
 
De viaţă-ţi spun religii multe, şi toate-ţi par că bune sunt,  
încât ţi-e greu să poţi afla: Ce este viaţa pe Pământ?  
Când simţi că nu mai ai valoare şi-ţi zici: "...de nu m-aş fi născut!”,  
adu-ţi aminte, Viaţa-i Una-n: Isus Hristos cel răstignit!  
 
Aşa de mulţi învăţători, auzi şi-ţi par toţi că ...buni sunt,  
încât ţi-e greu să-ţi pui nădejdea în vreo credinţă pe Pământ...  
Şi-auzi de-aceşti învăţători, cum rând pe rând, toţi au murit...  
Doar Unul a-nviat din morţi: Isus Hristos cel răstignit!  
 
Acesta, despre care-ţi spun, a fost bătut şi condamnat...  
Ne-având păcat, i-au făcut vină: ...a spus că este Împărat!  
L-au răstignit între tâlhari, şi-apoi L-au pus într-un mormânt...  
Dar, după numai vreo trei zile, a înviat: Nu-I în pământ!  
 
Iar după ce-a 'nviat Isus, a fost văzut de multă lume...  
I-a învăţat, le-a explicat ce-nseanmă moartea Lui, o vreme...  
Adeseori cu ucenicii, cum e normal a şi mâncat...  
Şi-n faţa lor, lângă Cetate, e scris că El S-a înălţat!  
 
Aceasta e dreapta credinţă, ce-arată clar şi desluşit:  
Cale şi Adevăr şi Viaţă-I: Isus Hristos cel răstignit!  
 
(07.03.1997, Neemia St. 17)  
 
Alexandru Tomás-Cervesy  
 
***  
Referinţă Bibliografică:
MEDITÂND LIRIC / Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 150, Anul I, 30 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Alexandru şi Maricuţa Manciuc Toma
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!