CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Home > Cultural > Modele >  


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Medeea Marinescu nu se înstrăinează în noaptea culturii româneşti.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Pentru piesele şi filmele care se mai joacă azi în România se găseşte rar câte o austeră margine de ziar unde sunt împinse cronicile, de asemenea rare şi tot mai puţin agreabile, alcătuite nu o dată de către cineva care mai înainte de a încerca scrisul, nu ştie bine să citească! Aşa rare cum sunt, istoria le va memora pe cele care oglindesc artişti iubiţi azi, când şi iubirea e rară, ca pe un pergament aşezat la piatra de fundamentare a unei fortăreţe pentru rezistenţa culturii şi artei.  

Producţia teatrală şi cinematografică actuală e esnţializată şi reperată în senzaţii subminate de profitul economic, împotriva şi dincolo de ceea ce e cuprins în caracterul operei care desăvârşeşte creaţia umană artistică. Într-un mănunchi de aur al actorilor români de azi, Medeea Marinescu e atomul mijloculului şi unda efervescenţei lui. E o artistă fascinantă! Într-un imaginar conclav actoricesc ce nu s-a întocmit şi nu se va întocmi vreodată dintr-un conglomerat al contrariilor fără forţă gravitaţională în jurul purităţii artistice, Medeea Marinescu e unul dintre adorabilii copii de altădată ai ecranului, care leagă actoria de povestea cea mai simplă şi deopotrivă fabuloasă a jucatului în film, la propriu, spontan, curat, încă de la şase ani. Atunci şi acum un chip fermecător şi adorabil, a jucat şi joacă roluri de viaţă, nedând impresia că dincolo de faptul real ea poartă diferite măşti ale diferitelor roluri. Pare şi este redescoperitoare a personajelor în care fiecare se poate închipui într-unul dintre roluri.  

În descrierea acestor roluri ale actriţei Medeea Marinescu nu se poate circumscrie niciun punct fundamental de referire, evitând adevărul. Dacă fiecare artist are dreptul la mitul său, Medeea îl are pe cel al farmecului. Are o frumuseţe în care se străvede puritate şi nobleţe. Pe oglinda chipului ei sunt impregnate trăsăturile gingăşiei, educaţia, bunătatea, inteligenţa; în jurul ei şi înăuntrul ei arde şi luminează un spirit de sublimitate feminină.  

Actriţe ca Medeea Marinescu dovedesc faptul că scena ori platoul de filmare nu sunt o uzină, că de aici nu rezultă o producţie industrială, ci o orbită care lansează în circuitul astral, stelele rampei. O altă formă mai mare de libertate şi atotputernicie a veşniciei, de a întrupa fragmentele frumuseţii în om nu este acum foarte abundentă. Fără nicio îndoială, frumuseţea are vârsta clipei, dar una dintre frumuseţile actriţelor românce, cu durata istoriei, are numele Medeea Marinescu!  

Este o actriţă din biografia căreia răsună veselia copilăriei! Translaţia jocului copilăriei în film, sub dependenţă de maturi, apoi a inteligenţei, talentului şi trudei sale, în filmul cultivat şi studiat de ea, neseparat de har şi muncă integrată în ritmicitatea clipelor, aproape că încorporează total pe omul Medeea, în actriţa Medeea Marinescu, iar pe actriţa Medeea Marinescu în omul Medeea, fără exces de individualizare, uneori fiind mistuit, ori recuperat unul în şi de la celălalt. Este marginală şi necreatoare rupere a omului de artist. Tipul uman al Medeei este conceput ca o stare împlinită a tipului artistic, etic şi moral. Toate sunt un sumum al unei creionări largi, a ei.  

E ca un soare care îşi recuperează propria lumină din oglinda cosmnosului, o lumină niciodată înghiţită în adâncuri negre. Este foarte talentată, fermecătoare, generoasă.  

Ce materie are poezia? Cuvântul! Ce materie are muzica? Sunetul! Ce materie are pictura? Culoarea! Ce materie are omul? Spiritul...! Nu există spirit în afară de adevăr, în afară de timp, în afară de spaţiu, în afară de materie. Spiritul aparţine infinitului şi eternităţii, iar templul lui este omul! Una dintre aspiraţiile înnobilării spiritului omului corespunde creaţiei artistice. Canalurile prin care arta coboară de la cosmos la om şi urcă de la om la cosmos, sunt glasul, ochii şi sufletul. Pe toate, Medeea Marinescu le preia încărcate de har şi le redă încărcate de aură umană. Preia cuvântul şi redă aura umană din cuvânt, preia sunetul pianului şi redă aura umană din sunet, preia frumuseţea de la natura iubirii şi redă aura umană a frumuseţii.  

Medeea Marinescu interpretează magnific la pian dar, deşi aşa a crezut cândva, nu a urmat Conservatorul. „Mi-am dat seama că nu pot face pian şi să fiu actriţă, mi-am dat seama că dacă voi fi actriţă, voi renunţa încet, încet, la muzică”, mărturiseşte. „Eram până în acest moment convinsă că voi face Conservatorul. Dar, cum spunea Liszt, «dacă nu cânt o zi, ştiu eu, dacă nu cânt două zile, ştiu cei din jurul meu, dacă nu cânt trei zile, ştie toată lumea». Nu te poţi menţine în formă, nefăcând nimic. Nu puteam două săptămâni să nu ating un pian. Dar actoria îţi consumă timpul pentru ea. Ce păcat că am atât de puţin timp să mă mai întorc la pian...!”.  

Plătind acest tribut, Medeea Marinescu este o actriţă de teatru şi film care a jucat cu succes în producţii româneşti şi franceze. Joacă de la şase ani, de când nu înţelegea că arta cinema-ului nu e mare dacă echipa nu are oameni mari, azi joacă înţelegând că arta mare e canalizată în forme umanizate, de la real şi imaginar, dinspre creatori mari, înspre interpreţi mari, înspre suflete receptoare mari şi reciproc. Când există această ecuaţie a artei, ea se însoţeşte cu recompensa ei, cu jubilaţia, într-o lărgire a perspectivei în care creaţia, interpretarea şi receptarea se laurează una pe cealaltă. „Cinema”, spune Medeea Marinescu, „înseamnă echipă. Actorii sunt vârfuri de aisberg, dar dedesubt este o echipă: operator, regizor, scenarist... Am terminat Institutul de teatru în 1986 într-o perioadă în care teatrul românesc se reconstruia. Problema mare a cinema-ului românesc este azi că nu îşi găseşte publicul. Se fac zece, paisprezece filme pe an. Ce să joci, şi unde? E o cinematografie care cântă pe o singură coardă. Nu avem comedie romantică, aşa cum sunt cele pe care le-am jucat în Franţa. Avem nevoie de comedie romantică adaptată la situaţiile româneşti. Sunt atrasă de ceea ce e frumos şi curat în viaţa noastră, nu de ceea ce e dur şi agresiv. Actorul trebuie să aibă unde, ce şi cum să joace. Este condiţionat de acestea, ca atletul de o pistă de cursă lungă, pe care să alerge. Dacă alergătorul nu o are, nu numai că se poate să nu ajungă primul, dar se poate să nu ajungă deloc la finnish”.  

Interpretarea muzicală şi actoricească ale artistei Medeea Marinescu, ce sunt altceva, dacă nu glastre în care înfloresc muşcatele spirituale ale pianului, teatrului, filmului şi poeziei?! Pianista şi actriţa Medeea Marinescu reproduce în aceste flori spirituale propria floare a talentului ei, iar în măsura în care aceasta devine spectacol şi gală a cinema-ului, cărora Europa le închină cronici, este asimilabilă în una dintre meritele naţionale ale uneia dintre personalităţile noastre patrimoniale. A plecat în viaţă cu şansa unei familii de cineaşti (tatăl operator şi mama machieuză), dar a fructificat-o. Astăzi familia ei are un mărit sprijin moral în primul râd pentru cariera ei artistică: soţul George Dăscălescu este cineast, una dintre surori (Medeea are două surori gemene) este scenaristă, iar fiul ei, Luca-Ion este izvorul dragostei celei mai mari şi întăritoare în sprinturile spre victoriile vieţii. Cealaltă soră a sa este doctor stomatolog, stabilită la Manchester.  

Frumoasă, fină, elegantă, inteligentă, Medeea Marinescu „netributară în niciun fel cochetăriei”, cum se descrie, detestă chiar, cochetăria, plăcându-i ţinuta „uşor neglijentă, dar niciodată nearanjată, ca şi cum nu mi-ar păsa de mine”. Medeea Marinescu este fermecătoare şi cuceritoare. „Am trecut prin situaţii dificile”, mărturiseşte, „pentru care nu găseam soluţii. Cel mai îngrozitor este să nu găseşti soluţii, să nu găseşti în tine putinţa de a lua o hotărâre să te salvezi!”.  

Dar a biruit. Este o strălucitoare actriţă româncă. Cine, însă, dintre diriguitorii noştri pierduţi în neant o văd, cine o apreciază cum merită, cine dintre cei care au ca motiv de izbândă înregimentarea politică, iar ca sens şi recompensă a bezmeticiei, conducerea ţării spre haosul cultural, spre schimonosirea şi moartea artei, îşi schimbă direcţia, luând-o ca reper pe artista Medeea Marinescu?! De ce se aşteaptă ca artiştii să fie împovăraţi cu ani grei, sau să moară, spre a fi pomeniţi, după care sunt uitaţi de tot? Câţi ani trebuie să aibă un artist de aur, cum e Medeea Marinescu, pentru a fi lăudat de un ministru? Oare câţi ani va avea artista Medeea Marinescu atunci când va primi de la un demnitar o medalie?  

Oare cum va arăta Medeea Marinescu peste cincizeci de ani? Va fi frumoasă, fără îndoială, şi atunci! Toate vîrtstele Medeei vor avea strălucirile lor! Dar e adevărat, crud de adevărat că atunci când va fi răsplătită, Medeea va avea în urmă un caier de ani şi în faţă doar o stea îngropată în asfalt!  

Puternicii vremii privesc în faţă oamenii de valoare fără să îşi dea seama că asistă la îmbătrânirea şi drumul lor spre moarte. Abia când sunt ninşi de ani şi apăsaţi de sus, oamenilor de valoare li se dau stele pe asfalt. La înmormântările lor se trage cu puşca! Dar cât le foloseşte?  

Sub ochii puternicilor de azi actriţa Medeea Marinescu creează roluri, se dăruie, se consumă pentru cultura României contemporane. E frumoasă, e atât de tânără, e minunată! E fericită, are o familie superbă, se bucură de succes profesional! Acum... când cei număraţi sus, nu o văd!  

Peste cincizeci, şaizeci de ani, oamenii puternici, oamenii politici, cei care vor bate monedă şi cei ce vor distribui atunci medalii... îi vor încununa şi pe tinerii actori de azi. Baza acestei adeveriri este ceea ce se întâmplă acum cu unii actori români, bolnavi, fără bani de medicamente, care sunt omagiaţi când se sprijină în baston sau sunt morţi! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Foto: George Dăscălescu, cineast.  

 

Referinţă Bibliografică:
Medeea Marinescu nu se înstrăinează în noaptea culturii româneşti. / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 903, Anul III, 21 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!