Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 107 din 17 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

MAYERLING - PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURĂTOARE POVEŞTI DE IUBIRE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În localitatea Mayerling, lângă Alland, Austria Inferioară, la sud-vest de Viena, se află o mănăstire ce a fost cândva, castelul de vânătoare al prinţului moştenitor Rudolf. Pe 28 ianuarie 1889, la Mayerling, acesta îşi găseşte sfârşitul tragic, alături de cea pe care o iubea – baroneasa Maria von Vetsera. Destinele celor doi îndrăgostiţi au fost pecetluite într-o tristă, însângerată şi scurtă istorie de dragoste, încheiată prematur şi violent. Tragedia lor a marcat începutul finalului Imperiului Austro-Ungar. 
  
Rudolf  
  
Arhiducele Rudolf, Prinţ de Austria, Ungaria şi Boemia, a venit pe lume pe 21 august 1858. Rudolf - unicul fiu al împăratului Franz Iosef şi al împărătesei Elisabeta (cunoscută sub numele de Sissy) - este mezinul familiei, având două surori mai mari. Rudolf îi seamănă mamei sale, ale cărei pasiuni - poezia, filozofia, călăria, colecţionarea de obiecte – devin şi preocupările lui de căpătâi. În contrast cu ataşamentul pe care îl are faţă de Elisabeta, arhiducele trăieşte un profund sentiment de înstrăinare faţă de tatăl său. Legătura dintre ei devine de-a lungul anilor, tot mai rece şi mai tensionată. Ideile conservatoare ale împăratului Franz Iosef nu se potrivesc deloc cu pornirile liberale ale tânărului Rudolf, o persoană rebelă, energică şi plină de viaţă. 
  
În căutarea veritabilei iubiri 
  
Acesta este şi motivul pentru care Franz Josef se decide să pună capăt felului de a fi non-conformist al fiului său. Atitudinea lui Rudolf de sfidare a obiceiurilor de la curte şi a tradiţiilor nu este deloc în armonie cu calitatea sa de unic moştenitor al tronului Imperiului Austro-Ungar. În consecinţă, sperând să îşi “cuminţească” odrasla, împăratul Franz Josef aranjează căsătoria lui Rudolf cu prinţesa Stephanie, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei. Pe 10 mai 1881, nu cu mult înainte ca arhiducele să lege în buchetul vieţii 23 de primăveri, el şi Stephanie îşi unesc destinele în faţa lui Dumnezeu şi a bisericii. Doi ani mai târziu, în 1883, ei devin părinţii unei fetiţe, Elisabeth Marie, alintată cu numele de Erzsi – care va fi nepoata favorită a lui Frantz Josef. Lui Stephanie şi Rudolf nu le este dat să mai aibă şi alţi copii. De altfel, mariajul lor, înfiripat din raţiuni politice şi din voinţa unei terţe părţi, este unul nefericit, lipsit de bucurie şi de încredere. Afectat de această alianţă ce îi fusese impusă de către tatăl său, cu o femeie pe care nu o iubea şi pe care nu şi-o dorise niciodată să-i fie alături, Rudolf se îmbolnăveşte grav imediat după căsătorie, pentru ca după aceea să înceapă să bea şi să ia morfină. Dezechilibrul familial provocat de căsnicia sa nedorită face ca prinţul moştenitor să acţioneze în continuare ca un bărbat liber, aflat în căutarea marii, unicei, adevăratei iubiri.  
  
Se înfiripă o idilă 
  
Prin urmare, Rudolf este prezent la majoritatea evenimentelor din înalta societate. Aşa se face că în vara lui 1888, cu ocazia unor curse de cai ce au loc în parcul de distracţii Prater din Viena, arhiducele, pe atunci în vârstă de 30 de ani, o întâlneşte pe baronesa Maria von Vetsera (Maria Alexandrine Freiin von Vetsera), o adolescentă de 17 ani.  
  
Maria von Vetsera se naşte pe 19 martie 1871, la Viena. Tatăl ei este baronul Albin Vetsera, iar mama - Helena Baltazzi, fiica unui bancher grec. La Viena, familia von Vetsera locuieşte într-un palat în Salesianergasse 11. Helena frecventează înalta aristocraţie şi este o mamă şi o soţie devotată. A treia din cei patru copii ai cuplului von Vetsera, Maria are parte de o educaţie serioasă şi de o disciplină strictă. În momentul întâlnirii cu Rudolf, Maria este o apariţie ce nu poate trece neobservată. Frumoasă, cultivată şi distinsă, Maria von Vetsera îi apare lui Rudolf ca fiind femeia pe care o aşteaptă de atâta timp. La rândul ei, aceasta - la fel ca majoritatea tinerelor de la curte - este fascinată de prinţul moştenitor. Ajunsă acasă, după ce părăseşte Praterul, baroneasa îi povesteşte plină de încântare, într-o stare de puternică însufleţire, profesorului său de franceză, despre momentul întâlnirii cu Rudolf. În curând, dragostea Mariei pentru arhiduce ajunge să se transforme în obsesie. Adolescenta colecţionează articole dedicate prinţului moştenitor şi fotografii ale acestuia apărute în presa vremii.  
  
Dragoste vieneză 
  
Comportamentul Mariei nu trece neobservat de către părinţii acesteia. Îngrijoraţi, neliniştiţi şi temători de întorsătura pe care ar putea să o ia lucrurile, Helena şi Albin von Vetsera decid că soluţia cea mai bună pentru a împiedica o relaţie între fiica lor şi prinţul moştenitor este ca Maria să fie departe de acesta. În consecinţă, mamă şi fiică pleacă într-un sejur de durată în Anglia, prima cu speranţa că Maria îl va da astfel uitării pe cel de care era îndrăgostită, cea de a doua cu inima plină de durere şi nostalgie, la gândul că pentru un timp, nu se mai află în preajma persoanei iubite.  
  
Însă depărtarea nu se va dovedi a aduce izbăvirea aşteptată. Nici una din încercările Helenei de a o proteja pe fiica ei de o relaţie nepotrivită nu izbândeşte. Maria şi Rudolf se întâlnesc în secret, sfidând eticheta şi regulile impuse de societatea vremii. În complicitate cu ei sunt baroana Larisch (o verişoară a prinţului care de altfel, le şi făcuse cunoştinţă celor doi), şi Agnes Jahoda, camerista Mariei. Acestea sunt la curent până în cele mai mici detalii cu aventura amoroasă dintre arhiduce şi baroneasă, ajutându-i să se vadă în cea mai mare taină.  
  
28 ianuarie 1889 
  
Orice tentativă de a stăvili pasiunea din sufletul celor doi îndrăgostiţi este sortită eşecului. Întâlnirile dintre Maria şi Rudolf devin tot mai dese. Relaţia lor este cunoscută de împăratul Franz Iosef, de împărăteasa Elisabeta, dar şi de Stepahnie, soţia lui Rudolf, precum şi de mama şi de tatăl Mariei. Mai mult, baroneasa şi prinţul urmează să aibă un copil, ceea ce complică lucrurile. Divorţul lui Rudolf este imposibil. În consecinţă, atât el cât şi Maria înţeleg că nu se mai pot ascunde, mai ales că într-o lume aflată sub semnul unor reguli stricte, o legătură cum este a lor nu are niciun viitor. 
  
La sfârşitul lui ianuarie 1889, între prinţul moştenitor şi Franz Iosef izbucneşte o ceartă puternică. Motivul acestei dispute este relaţia lui Rudolf cu Maria. Tată şi fiu îşi aruncă unul altuia cuvinte grele, ofensatoare, încărcate de ură şi dispreţ. Situaţia se dovedeşte a fi fără ieşire. Ca urmare, în după-amiaza zilei de 28 ianuarie 1889, arhiducele şi Maria îşi dau întâlnire la castelul de vânătoare al prinţului, în Mayerling. Cei doi îndrăgostiţi cinează împreună, apoi se retrag în dormitor. Amândoi se întind pe patul presărat din belşug cu petale de trandafiri. Atât prinţul cât şi baroneasa ştiu că sosise clipa despărţirii. Ceea ce hotărâseră de comun acord trebuia dus la capăt fără emoţie şi fără ezitare. Rudolf o împuşcă pe Maria, după care, câteva ore mai târziu, se sinucide. Cadavrele lor sunt descoperite peste două zile, pe 30 ianuarie 1889, dimineaţa. 
  
O ultimă dorinţă 
  
Cea dintâi din familia imperială care află trista veste a trecerii în nefiinţă a celor doi îndrăgostiţi este împărăteasa Elisabeta. Acesteia i se va comunica faptul că Maria i-a ucis fiul, otrăvindu-l, pentru ca după aceea, ea însăşi să se sinucidă. Însă examinarea cadavrelor a demonstrat contrariul – Maria a murit prima, iar Rudolf la câteva ore după ea, sinucigându-se prin împuşcare. Maria, baroneasă de Vetsera, este înmormântată în cimitirul din Mayerling. Avea doar 17 ani când a decedat. Detaliile legate de înhumarea acesteia sunt sumbre. Ar trebui poate amintit măcar faptul că trupul neînsufleţit al baronesei, purtând în el un alt trup neînsufleţit - pe cel al copilului ei şi al lui Rudolf - este coborât, conform ordinelor împăratului, într-o groapă adâncă de 20 de metri. Imediat după ce sicriul Mariei este pus în mormânt, familiei von Vetsera i se cere să părăsească Viena. 
  
Totodată, membrilor familiei von Vetsera le sunt înmânate scrisorile lăsate de baroneasă înainte să moară. Epistolele ei fuseseră găsite în castelul de la Mayerling şi duse imediat împăratului Franz Iosef. Acesta le trimite părinţilor fetei, cu ordinul expres de a-i fi înapoiate în decurs de o oră. În epistola către mama sa, Maria cerea să fie îngropată alături de Rudolf, în cimitirul din Alland, ultimă dorinţă ce nu i-a fost îndeplinită. Cu o dispensă specială din partea Vaticanului – având în vedere că era vorba de sinucidere – dispensă în care se spunea că Rudolf suferise un dezechilibru mintal, arhiducele a fost aşezat să îşi doarmă somnul de veci în cimitirul din Viena, în cripta familiei imperiale. Rudolf a fost înmormântat în uniforma albă de general, având capul acoperit cu chipiul, pentru a nu se vedea rana provocată de glonţul ce îi dislocase un os cranian. 
  
Mayerling, apusul de soare al casei de Habsburg 
  
În locul lui Rudolf, prinţ moştenitor devine Franz Ferdinand, fiul fratelui lui Franz Iosef şi prietenul din copilărie al lui Rudolf. Franz Iosef îl detestă şi pe acesta la fel cum îl detestase pe Rudolf, atunci când el trăia. La dorinţa lui Franz Iosef, în acelaşi an 1889, castelul de la Mayerling este reclădit. Dormitorul castelului va fi dărâmat şi înălţată o biserică al cărei altar se găseşte chiar pe locul unde se afla patul în care muriseră prinţul moştenitor şi baroneasa. Mai târziu, castelul Mayerling a fost transformat în mănăstire şi cedat ordinului carmelit. Odată cu tragicul eveniment de la Mayerling, au dispărut o epocă, un imperiu şi o dinastie, toate legate de numele de Habsburg.  
  
Corina Diamanta Lupu 
  
Bucureşti 
  
14 aprilie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MAYERLING - PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURĂTOARE POVEŞTI DE IUBIRE / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 107, Anul I, 17 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!