Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Jianu Liviu         Publicat în: Ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

MĂTURA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MĂTURA 
  
Curtea interioară a Bisericii este curată. Foarte curată. Rezemată de zid, o mătură. Tocită. Câteva fuioare de pai învârtejite. Moş Nicolae s-a oprit şi şi-a adus aminte: În casa parohială locuia o femeie de 40 de ani, mică de statură. Era angajată ca femeie de serviciu. Avea 140 de pâini salariu pe lună. De milă, a luat în grijă o bătrânică, de 90 de ani, şi o fetiţă, de 6 ani. Fetiţa se numeşte Elena. Dimineaţa, cu bătrâna de o mână, şi fetiţa, de cealaltă, femeia deschide Biserica. Bătrâna are gută. La fiecare pas, femeia se loveşte de bătrână, şi se înclină spre fetiţă, ca o limbă de clopot între doi pereţi de milă.  
  
Drumul de 10 metri, din casă până la uşa Bisericii, este lung. În timpul lui, trec două curse de ţară, şi ţăranii coboară în faţa Bisericii cu de-ale gurii, îşi trag sufletul, şi pornesc cu merindele spre piaţă. Câte unul, se închină. 
  
În faţa uşii Bisericii, femeia lasă braţul bătrânei să cadă. Scoate din şort cheile, şi în întunericul dimineţii, caută cheia cea bună. O încearcă. De reuşeşte, uşa de fier se poticneşte prin aer, şi se deschide, împinsă cu 4 braţe ... Femeia şi fetiţa intră în întuneric. Bătrâna rămâne în urmă. Se agaţă cu mâinile de tocul de fier, şi aşa, trăgându-şi picioarele aproape paralizate după sufletul care abia respiră, îţi mai spune, agăţată de canatul uşii: „intră, maică, mata, că eu intru mai greu, mamă”.  
  
Întunericul Bisericii este atât de greu, încât, atunci când a făcut Dumnezeu lumina, a văzut şi Moş Nicolae că toate femeile de serviciu din lume au luat de milă pe lângă sine câte o fetiţă a cărei mamă a murit de cancer, şi câte o bătrână bolnavă. Şi toate femeile de serviciu din lume aveau doar 140 de pâini salariu pe lună. De aceea, acum un an, când femeia a aprins aceeaşi lumină, şi s-au văzut icoanele veghind în faţa altarului, Moş Nicolae s-a uitat în jur, i-a intrat ceva în ochi, era sărat, şi a gândit: „Doamne, eu ce dar pot să fac aici, unde totul este îndeajuns de binecuvântat?” Dar, fiind travestit, aşa cum umblă el, a întrebat doar : „Aveţi nevoie de ceva?”  
  
„Păi, a spus femeia, am avea nevoie de o mătură, domnule. Uitaţi-vă şi dumneavoastră la asta din colţ. A ajuns ca vai de ea.” „Măturaţi mult ?” a întrebat moşul. „Măturăm, ce să facem. Toată lumea care intră şi se roagă să primeasca daruri, lasă în urmă gunoi. Pe afară, tinerii aruncă pe unde apucă ce au în mână. Mătur de câte 10 ori numai dimineaţa în faţa Bisericii. Peste un ceas, este la fel, nici nu se vede că am măturat”. Moşul avea iar ceva în ochi. S-a întors. „Măturaţi în continuare, doamnă. Vă aduc eu o matură”. Şi moş Nicolae le-a adus o mătură, după cum i s-a cerut. Altora le-a îndeplinit alte dorinţe: jucării, păpuşi, salarii, maşini de lux, legi mai umane, avantaje sociale, excursii în ţări de duh... Aici, moşul atât a adus: o mătură. De ce, nimeni nu ştie! De ce a fost atât de măsurat, acolo unde ar fi fost atât de ajutat, la măturat, nu a declarat. 
  
Astăzi, privind mătura aceea hărtănită, sprijinită de zidul Bisericii, cuminte, moşul şi-a adus aminte de cadoul de anul trecut. Darul vechi, şi-a spus moşul, a fost atât de bine folosit, încât abia se mai ţinea în sârmă. Avea iar un ochi umezit. Ninsoarea asta sărată, măruntă...  
  
Anul acesta, nici bătrânica, nici femeia, nici fetiţa, nu mai erau de faţă. Întârziaseră. Totuşi, cu o seară înainte, cineva, femeia, fetiţa, măturase lună toată curtea. Şi lăsase mătura rezemată de zidul bisericii. „Adu-ne, moşule, o mătură şi în acest an. Căci, uite, lumea intră aici şi iese. Ţăranii vin la oraş şi pleacă. Tinerii aruncă tot ce le prisoseşte, pe jos, şi se grăbesc să ajungă la şcoală, să înveţe ceva frumos. Aici, la noi, nu se schimbă nimic: ce ne dorim noi, este să avem o mătură, şi să rămână pe lumea asta, ştii, nu mult, ca să deranjeze, dar, măcar oleacă de gunoi, să ne merităm pâinea pe viaţa asta, şi gunoiul pe lumea de apoi. Te rugăm mult, moşule ... ”. 
  
Moş Nicolae a plecat la serviciul lui, unde avea calculator, şi aceeaşi ninsoare sărată în ochi. Avea pentru toţi copiii cuminţi din lumea toată cadourile pe care le-au visat. O mătură, însă, într-un an de zile, la trei femei, la trei vârste, era greu de dat.  
  
Moşul vedea şirul acesta de femei care vor trăi veşnic, cât trăia şi el: bătrâna, femeia şi fetiţa. Vedea mormanele de dulciuri şi jucării pe care le va duce la alţi copii. Şi aici, în fiecare an, o singură dorinţă : o mătură nouă, pentru una veche, tocită pâna la sârmă, de atât măturat după toţi cei dăruiţi, din ziua dintâi, şi până în cea din urmă zi. 
  
Ningea chiar şi pe ecranul calculatorului lui personal, sărat, şi moşul s-a gândit că lacrimile toate ar trebui adunate din lume, şi aruncate peste gunoiul imaculat, să fie şi el, pe cât era de iubit, pe atât de sărat... 
  
4 decembrie 2002 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂTURA / Jianu Liviu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Jianu Liviu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!