Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Accente > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Marturia incredintata de catre Isus Hristos
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vom începe prin a citi din Matei 28:18-20 „18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

În ce constă această însărcinare de „a face ucenici din toate neamurile”? Cum se aplică astăzi celor care au credinţa în Isus Hristos?

Nu există limite pentru lucrarea pe care trebuie să o facem în a prezenta mântuirea prin Isus Hristos. Timpul şi spaţiul nu pot fi obstacole în a duce Evanghelia ce ne-a fost încredinţată şi prin intermediul căreia intrăm într-o relaţie directă şi vie cu Dumnezeu prin Fiul Său. În mod concret, ne putem achita de această însărcinare prin folosirea oricărui mijloc de care dispunem pentru a atenţiona pe oameni asupra ofertei de har şi îndurare pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziţia noastră. Aceasta este cheia de boltă a unui creştinism cu adevărat practic.

Ce garanţie avem că această însărcinare este posibilă? Pe ce se sprijină ea?

Isus Hristos ne-a asigurat că „toată puterea din ceruri şi de pe pământ” I-a fost încredinţată după înălţarea Sa. Prin urmare, cel credincios dispune de o asistenţă deplină din partea lui Dumnezeu, lucru ce se face simţit chiar şi în cele mai mici detalii ale vieţii. Chiar dacă misiunea pare imposibilă din punct de vedere omenesc, totuşi ea se sprijină pe Cuvântul creator al Celui Atotputernic. Dacă putem vedea prin „ochii credinţei” acest lucru, atunci putem merge înainte fără teamă.

Să citim acum textul paralel din Marcu 16:15-16 „15 Apoi le-a zis: Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16 Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.”

Ce anume va face diferenţa în privinţa celor ce vor fi mântuiţi şi a celor ce vor fi în cele din urmă condamnaţi? Este corect acest lucru?

Mântuirea şi condamnarea depind în cele din urmă de alegerea fiecăruia dintre noi în a urma sau nu pe Isus Hristos. Iar dovada exterioară a alegerii noastre este botezul, mai precis mărturisirea publică a ceea ce noi deja credem cu privire la calea pe care Domnul a deschis-o pentru noi. Acest lucru nu se restrânge însă doar la un moment, ci mărturisirea ne va însoţi pe cărarea vieţii oriunde vom merge. Pe de altă parte, este corect să fie aşa, fiindcă respingerea îndurării divine se constituie ca o ofensă ce nu mai poate fi ştearsă dinaintea lui Dumnezeu, în schimb acceptarea ei aduce o vindecare deplină. Un om înţelept va şti să primească şansa unică ce îi este pusă înainte prin Evanghelia lui Hristos.

Să mergem mai departe şi să examinăm Luca 24:46-49 „46 Şi le-a zis: Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi. 47 Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Ce făgăduinţă a fost asociată marii însărcinări de a predica mântuirea prin Isus Hristos oricărui om?

O misiune „imposibilă” pentru om, devine totuşi posibilă prin intermediul unirii dintre puterea divină şi natura umană, realizată de către Duhul Sfânt. Dacă prezentarea mântuirii ar depinde doar de abilităţile noastre, atunci ea ar fi în mod sigur şi iremediabil compromisă. Lucrul extraordinar este că în pofida slăbiciunilor, greşelilor sau chiar relei voinţe manifestate de mulţi ce se pretind urmaşi ai lui Hristos, totuşi această lucrare a mers mai departe, iar noi vedem aceasta fiind umpluţi de uimire. Dovada puterii de sus ce vine asupra celor credincioşi reprezintă o realitate palpabilă, a cărei mărturie se poate distinge cu uşurinţă din istoria bisericii de-a lungul veacurilor.

Ar fi posibil să ne achităm de această însărcinare pe o altă cale decât prin împlinirea făgăduinţei primirii Duhului Sfânt?

Orice altă metodă, decât prin intermediul primirii Duhului Sfânt, va fi sortită eşecului, dar realitatea este că în practică se tinde să se uite acest lucru. Înclinaţia noastră este de a ne baza pe înţelepciunea omenească, neglijând sfatul fără de greşeală al Celui Atotputernic. Nu putem să avem succes decât pe calea prescrisă de către Dumnezeu. Vrăjmaşul este prea puternic, opoziţia prea dură, pentru a ne putea mărgini doar la gesturi şi cuvinte. Avem nevoie de putere de sus, de toată tăria lui Dumnezeu pentru a putea face lucrarea Sa. Primirea acestei puteri este marele secret al succesului în lucrarea sfântă.

Să citim acum din Ioan 14:6-7 „6 Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7 Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”

Ce cunoştinţă trebuie să avem pentru a-L putea mărturisi pe Isus Hristos? Ce înseamnă să Îl cunoşti pe Dumnezeu prin intermediul Fiului Său?

A-L cunoaşte pe Isus Hristos, presupune o legătură strânsă dintre noi şi Dumnezeu, lucru ce se realizează printr-o continuă predare de sine şi deopotrivă o permanentă primire a puterii divine. Noi trăim această experienţă în măsura în care Îl distingem pe Isus Hristos în toate evenimentele vieţii. Nu contează cât de jos suntem sau cât de sus am ajuns, conştiinţa prezenţei Sale, imaginea vie a învăţăturilor oferite  prin Cuvântul Său, trebuie să fie mereu înaintea noastră.

În continuarea acestor lucruri, să citim din Ioan 14:24-27 „24 Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul, pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. 25 V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. 26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

În ce fel cunoştinţa despre Dumnezeu ne este oferită de către „Mângâietorul”, adică Duhul Sfânt? Cum putem înţelege concret aceste lucruri?

Lucrarea Duhului Sfânt nu este abstractă sau rodul unei imaginaţii ce se prezintă ca fiind vocea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, lucrarea Sa este de a ne descoperi tainele prezentate în Sfânta Scriptură şi de a le aplica la circumstanţele concrete ale vieţii. Astfel un cuvânt aşternut pe hârtie devine o experienţă de viaţă a celui credincios. Conceptul care reuneşte în mod armonios acest lucru este cel de „pace”, adică acea stare de armonie deplină cu Dumnezeu. În mod concret, noi citim o mulţime de învăţături spirituale din Biblie, dar transpunerea lor în realitate presupune o devoţiune, un efort, o dorinţă aprinsă, o tenacitate, care nu ne sunt caracteristice, dată fiind prezenţa naturii căzute din noi. Dacă totuşi avem atracţie faţă de lucrurile spirituale, dacă avem dorinţa de a le pune în practică, dacă avem realizări în acest sens, este fiindcă o lucrare supranaturală se realizează în noi. Aici este rolul pe care Îl joacă Duhul Sfânt.

Să vedem acum ce este scris în Ioan 20:21-23 „21 Isus le-a zis din nou: Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. 22 După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! 23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

Ce înseamnă să primeşti Duhul Sfânt? În ce sens iertarea păcatelor este dependentă de primirea mesajului transmis de către Dumnezeu prin intermediul slujitorilor Săi?

A primi Duhul Sfânt este sinonim cu a fi ucenic al Domnului, discipol al Marelui Maestru Isus Hristos. Abia atunci se realizează transpunerea condiţiei Mântuitorului, ca trimis al lui Dumnezeu, asupra noastră. Când Duhul Sfânt vine asupra noastră, atunci aceeaşi motivaţie care L-a animat pe Isus Hristos începe să se manifeste şi în interiorul nostru. Iar în continuare, gândurile Sale devin gândurile noastre, cuvintele Sale devine cuvintele noastre, iar faptele Sale devin faptele noastre. Această identificare a noastră cu Mântuitorul devine deplină astfel că mesajul Evangheliei este transmis fără nici un fel de distorsionare datorată deficienţelor omeneşti. Abia atunci, respingerea Evangheliei devine un act de refuz a iertării divine, iar neprimirea mărturiei celor credincioşi devine echivalentă cu menţinerea vinovăţiei şi a condamnării.

Să citim acum din Fapte 1:8 „8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

Care avea să fie întinderea mărturisirii de credinţă privind mântuirea prin intermediul lui Isus Hristos? Cum se poate înţelege astăzi acest lucru?

Mărturisirea de credinţă trebuie să se audă în cuprinsul întregii lumi, astfel încât nimeni să nu rămână fără ocazia de a putea alege între viaţă şi condamnare. Astăzi putem înţelege cu uşurinţă acest lucru prin folosirea oricăror mijloace ce ne sunt puse la dispoziţie pentru a face cunoscut adevărul Sfintelor Scripturi. Prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, inclusiv a Internet-ului, oricare om poate transmite o mărturie mondială cu uşurinţă. Problema care rămâne este însă legată de prezenţa Duhului Sfânt, fără de care nu vom avea un succes real, fiindcă aici nu este vorba doar de transmiterea unei informaţii, ci de călăuzirea oamenilor acestei lumi în a deveni urmaşi ai lui Isus Hristos, ceea ce este cu mult mai mult decât ne-am putea imagina. Să nu ne limităm niciodată doar o lucrare superficială de distribuire a informaţiei, ci să ne concentrăm pe acele metode care ne vor conduce să devenim canale vii pentru Hristos.

Să examinăm acum Fapte 4:11-12 „11 El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. 12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

De ce este important ca mărturisirea noastră de credinţă să se concentreze în prezentarea mântuirii numai prin Isus Hristos? De ce nu mai există o altă cale?

Nu toate drumurile duc la Roma, atunci când este vorba de calea pe care trebuie să mergem pentru a ajunge la ceruri. Prea adesea credem că Dumnezeu va face o lucrare de unificare internaţională a religiilor şi a conceptelor spirituale. Nimic mai fals decât acest lucru. Niciodată adevărul nu va face casă bună cu falsul sau minciuna. Avem o singură cale către ceruri, după cum există doar un singur Fiu, asemenea în totul cu Dumnezeu, Creatorul întregului univers. Având respect pentru credinţa fiecărui om, totuşi noi nu trebuie să cedăm de pe poziţia ce ne-a fost prezentată prin intermediul Sfintelor Scripturi. În lumea seculară în mijlocul căreia trăim, avem tendinţa de a încerca să reducem standardul pus înaintea noastră de către Dumnezeu, pentru a câştiga audienţă din partea celor ce nu au nici un fel de interes spiritual. Din păcate, o astfel de strategie este greşită, fiindcă nu noi trebuie să coborâm nivelul spiritual, ci ceilalţi trebuie să urce pentru a-l atinge. Niciodată compromisul nu poate fi util în atingerea obiectivelor lăsate de către Dumnezeu.

În legătură cu atitudinea pe care trebuie să o avem să citim din 1 Petru 3:15 „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă.”

Cum poate fi prezentată Evanghelia având o atitudine de „blândeţe şi teamă”? Ce se întâmplă când această condiţie nu este împlinită?

Şi cea mai bună lucrare poate fi stricată printr-o atitudine greşită, iar în cazul de faţă, înfumurarea, sentimentul de superioritate şi încumetarea vor distruge cu siguranţă mesajul pe care-l avem de transmis înaintea întregii lumi. A fi un martor pentru Hristos, presupune să fii părtaş spiritului Marelui Maestru, a acelei blândeţi pline de fermitate ce caracteriza întregul Său comportament. În acelaşi timp, aceste calităţi lăuntrice vor fi dovada vie a faptului că am fost transformaţi prin harul lui Dumnezeu, lucru ce va întări în mod considerabil mărturia noastră şi îi va da acea capacitate transformatoare.

Iar acum să vedem ce stă scris în 1 Ioan 5:11-12 „11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Ce concluzie se poate trage cu privire la conţinutul mărturisirii de credinţă şi a experienţei unei persoane care cunoaşte pe Isus Hristos?

Mărturisirea noastră de credinţă trebuie să îşi dobândească puterea din legătura pe care o avem cu Isus Hristos. Acest lucru presupune o împărtăşire continuă din motivaţiile, dorinţele, gândurile, cuvintele şi faptele lui Hristos, adică înseamnă să primeşti mereu viaţă de sus, chiar de la Dumnezeu. Atunci, mărturisirea noastră se va vedea din orice lucru pe care îl întreprindem, iar imaginea lui Hristos va străluci din interiorul nostru. Duhul Sfânt va înnobila şi va da putere fiecărui gest al nostru şi o experienţă deplină, practică, se va manifesta în fiecare clipă, indiferent de circumstanţele schimbătoare ale vieţii pe care o trăim.

Cum poate deveni această experienţă o parte integrantă a vieţii noastre aici şi acum?

Experienţa mărturisirii lui Isus Hristos devine o parte integrantă a vieţii noastre aici şi acum, atunci când permitem ca gândurile noastre să se prindă cu putere de imaginea Mântuitorului nostru, aşa cum este zugrăvită în Scripturi. O cugetare nouă, plină de farmec se va întrepătrunde atunci cu fiecare aspect al vieţii noastre. Puterea păcatului şi imaginea morţii îşi vor pierde puterea de impresionare asupra minţii noastre, iar vindecarea lui Dumnezeu se va produce în inima noastră. Fiorul lăuntric al puterii divine se va simţi prin fiecare gest, prin fiecare faptă, iar amprenta Celui ce este lumina lumii, se va pune asupra unei conştiinţe eliberate de păcat, teamă şi ignoranţă în privinţa cunoaşterii de Dumnezeu. Atunci am spune din suflet „Vino Doamne Isus, chiar acum!” şi vă garantez că dorinţa după a doua Sa venire ar deveni o realitate indiferent de vreme.

Rugăciune pentru a primi misiunea încredinţată de către Domnul nostru Isus Hristos, de prezentare a planului de mântuire.

  
Referinţă Bibliografică:
Marturia incredintata de catre Isus Hristos / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!