Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Anunturi > Mobil |   


Autor: Marcel Lutic         Publicat în: Ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA 
  
Ne scrieti uneori intrebindu-ne despre opiniile noastre privind diferite evenimente, obiceiuri sau traditii. O astfel de intrebare recenta avea de a face cu pozitia noastra fata de Valentine’s Day (Ziual lui Valentin) in relatie cu Martisorul Romanesc. Am rugat pe d-l Marcel Lutic, membru AFR (Iasi) si etnograf, sa pregateasca pe aceasta tema o nota informativa din partea AFR pentru cititorii nostri. 
  
AFR nu promoveaza Valentine’s Day ci sustine pastrarea si promovarea obiceiurilor si traditiilor poporului roman, inclusiv traditionala sarbatatoare a dragostei si a indragostitilor la romani, adica Martisorul Romanesc. Stim ca Valentine’s Day e promovata cu zel si in Romania, dar cu acelasi scop comercial cu care e promovata si in tarile occidentale si in America de Nord. Probabil ca initial Valentine’s Day a fost intentionata ca o sarbatoare a iubirii inocente si sincere, dar in timp a fost transformata in ceea ce vedem astazi – o celebrare mai putin a iubirii sincere si firesti si mai mult a aspectelor ei comerciale. 
  
Multumim d-lui Marcel Lutic pentru materialul pregatit. Reproducem insa doar o parte din el, urmind ca cei care doresc sa-l citeasca in intregime sa intre pe linkul acesta: http://www.mesteri-populari.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=145:baba-dochia-si-martisorul&catid=49:etnografie&Itemid=65  
  
Cu prilejul Martisorului Romanesc AFR ureaza tututor numai bine, fericire, intelegere si prosperitate in relatiile de familie si de cuplu!  
  
Marcel LUTIC 
  
MARŢIŞORUL. MĂRTURII ŞI SENSURI ARHAICE. 
  
Obiceiul Mărţişorului intermediază, prin mijloace rituale, trecerea de la iarnă spre (primă)vară. El constă din câteva componente relaţionate între ele, fiecare având funcţii concrete ce conlucrau armonios pentru a se atinge condiţia rituală necesară trecerii unui important şi dificil prag temporal.  
  
Până la mijlocul secolului al XX-lea, sărbătoarea cunoscută acum sub numele de Mărţişor era numită în uzul popular al satelor din Moldova mai frecvent Mart, dar şi Marte, păstrând apropierea fonetică de numele zeului roman Marte, de la care îşi trage numele şi luna martie. Perioada dintre 1 şi 9 (12) martie este cunoscută la români sub denumirea de Zilele Babei Dochia sau Zilele Babelor. Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau „specializate”. Astfel, pe 1 martie se ţine Baba de primăvară sau Baba semănatului, pe 2 martie era Baba de vară sau Baba muncii de vară, în vreme ce ziua de 3 martie era consacrată prin tradiţie Babei de toamnă sau a culesului. Se credea că aşa cum vor fi cele trei zile aşa urmau să fie şi cele trei anotimpuri. Alteori, primele patru zile închipuiau toate cele patru anotimpuri.  
  
Potrivit etnologilor, ziua de 1 martie avea valoare de omen, ca ziua de Crăciun şi ca cea de Anul Nou: „Când ajungeam la întâi mart se chema că asta-i Odochia, Baba Odochia. Dimineaţa ne sculam şî începem 12 lucruri, ca la Crăşiun” (informaţie de teren din Republica Moldova culeasă de Varvara Buzilă). Ziua Babei Dochia trebuia neapărat să fie ţinută, prin unele locuri numai torsul fiind permis. Prin alte părţi era strict interzisă şi această treabă de teama ca nu cumva „peste vară puii să se înece în treucă”. Unele femei credeau că fierbând bostan alb şi dându-l de pomană de sufletul Dochiei mai puteau munci şi altceva. Fetele mari care nu-şi doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe 1 martie. Oricum, motivaţia celor care nu lucrau în această zi era aceea că altfel Baba Dochia s-ar fi mâniat şi mai tare, scuturându-şi cojoacele vreme de nouă (sau 12) zile la rând!  
  
O altă componentă importantă a zilei de 1 martie privea practicile de purificare. În Moldova, ca şi în întreg spaţiul românesc, împreună cu derularea acţiunilor rituale, oamenii recurgeau şi la puterea cuvântului. Obligatoriu, o anume frază era rostită în această zi pretutindeni. Despre ea amintea şi părintele Simion Florea Marian la sfârşitul veacului al XIX-lea: „Ca să nu te mănânce purecii, la 1 martie înfigi un cuţit în mijlocul pragului, spunând de trei ori: ‹‹Mart în casă, purecii afară!››”  
  
In tradiţia românească mărţişorul apare format dintr-un fir, din două sau chiar din trei fire. Numărul diferit de fire nu este esenţial. Până şi un singur fir de lână, cu rol de mărţişor sau de simbol apotropaic, are deja în sine potenţa unui simbol. El repetă la scară mică ideea de funie, un motiv simbolic la care gândirea simbolică recurge mereu pentru că are o mare capacitate de a opera cu ajutorul instrumentarului simbolic şi are ca rol izolarea sacrului de profan. Firele răsucite ale mărţişorului reprezintă încercarea de a influenţa magic unitatea contrariilor calendaristice: lumină-întuneric, căldură-frig, iarnă-vară, fertilitate-sterilitate. Rostul lui era ca prin împletirea celor două fire, văzute ca forţe universale, să împace contradicţiile, asigurând bunul mers al lumii. Şnurul este un simbol străvechi al generării şi regenerării continue a vieţii.  
  
Tradiţional, mărţişorul era dăruit mai ales copiilor şi fetelor. Există atestări, mai ales pentru zona Olteniei, care arată că mărţişorul era purtat numai de către fetele mari, care, foarte interesant, îl purtau ascuns în sân. Se pare că pe vremuri, în mai toate zonele ţării, mărţişorul a fost purtat şi de către flăcăi (pus de către fetele mari; însă, mai întotdeauna, schimbul era reciproc), bărbaţi şi femei măritate, ba chiar şi de către bătrâni şi bătrâne.  
  
În ultimele secole, mărţişorul a fost purtat de fetele mari şi nevestele tinere pentru a fi sănătoase şi curate ca argintul, albe şi rumene ca florile şi pentru a nu le pârli Soarele de primăvară, crezându-se că „Cine poartă mărţi şoare, / Nu mai e pârlit de soare!” Însă, altădată, mărţi şorul era pus în locuri sensibile ale corpului, la băieţi acestea fiind încheieturile mâinilor şi ale picioarelor, iar la fetiţe şi la fetele mari în special gâtul. Flăcăii îl purtau la căciulă sau la pălărie, iar bătrânii la haină sau la mână.  
  
La copii, obiceiul cerea ca mărţişorul să fie pus de către mame înainte de răsăritul soarelui sau măcar o dată cu înroşirea lui. Până la cel de-al doilea război mondial, la 1 martie, toţi copiii, când ieşeau prima dată afară, trebuiau să poarte mărţişoare: „Mărţişorii îi făceau de cu seară şi-i puneau până la răsăritul soarelui la gât şi la mâni”; „La Întâi Mart de dimineaţă tare, până a ieşi soarele, răsuşei două aţe, una roşie şi alta albă, apoi legai un şnur de aista la gât şi la amândouă mâinile. Erai legat în trei locuri” (informaţii din Basarabia; culegător: V. Buzilă). În unele zone ale ţării, mărţişorul nu se punea la 1 martie, ci atunci când apărea pe bolta cerească Craiul Nou (luna nouă).  
  
Originea acestei sărbători ar fi, după unii etnologi, romană, iar după alţii traco-dacă. Întâlnită numai în sud-estul Europei şi în Italia, sărbătoarea are ca punct de plecare străvechi practici rituale, făcând parte dintr-un scenariu amplu şi complex care urmărea înnoirea anului primăvara, la naşterea şi moartea simbolică a Babei Dochia, întruchipare a Marii Zeiţe a Pământului.  
  
Sărbătoarea Mărţişorului este un exemplu aparte de vivacitate culturală a unui simbol obiectivat. Şi-a păstrat esenţa sa ca formă, a rămas un obiect confecţionat din două fire, preponderent în alb şi roşu, chiar dacă i-au fost adăugate elemente complementare. Chiar dacă rosturile vechi de apărare au fost marginalizate s-au păstrat funcţiile lui în socializarea copiilor şi în sporirea comunicării sociale. Comparând informaţiile venite din registrul tradiţiei cu practicile contemporane, se observă tendinţa de a-i reduce funcţiile doar la prima zi din luna martie şi la forţate rosturi estetice. Repunerea mărţişorului în albia tradiţiei ar putea să aibă loc într-un context mai general, context în care oameni şi instituţii responsabili(e) şi-ar dori temeinic să reconsidere, cu ştiinţă curată şi bune intenţii, bogatul nostru bagaj de credinţe şi superstiţii.  
  
Asemenea înaintaşilor noştri de acum 100 de ani, mulţi dintre noi nu mai ştim de ce se confecţionează mărţişoarele sau de ce se păstrează cu încăpăţânare firul împletit în două sau trei „colori”. Desigur, nici nu mai bănuim semnificaţiile culorilor, iar dacă cineva ne-ar spune că, de fapt, roşul e ... negru, l-am privi pe respectivul cu mirare. Aşadar, să încercăm să descifrăm, cu ochii şi sufletul strămoşilor, sensurile mai profunde ce se ascund în albul, negrul, albastrul şi roşul mărţişoa relor de altădată şi de acum. Insistăm asupra cromaticii mărţişo rului deoarece, potri vit pictorului W. Kandinsky, pro blema culorilor depăşeşte cu mult domeniul esteticului.  
  
Festivalul Mărţişorului de la Iaşi  
  
La Iaşi, din 2005 încoace, din 24 sau 25 februarie până pe 1 martie, strada Alexandru Lăpuşneanu, vechi loc de promenadă al ieşenilor, devine strada cu mărţişoare „sută la sută româneşti”, aici desfăşurându-se Festivalul Mărţişorului. Purtând câte un bănuţ, ca în vremuri străvechi, ori talismane doar de inspiraţie tradiţională, precum obiecte din ceramică, lemn, paie, papură, piele, sfoară sau chiar ... turtă dulce, şnururile alb-roşii, dar şi alb-negre sau alb-albastre, ne bucură privirile rătăcite de-atâta ... iarnă!  
  
Iniţiatorii Festivalului sunt Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Asociaţia „Al. Lăpuşneanu” şi Primăria Municipiului Iaşi. În timp, acestora li s-au mai alăturat Muzeul Etnografic al Moldovei şi Asociaţia „ART-Meşteşugurile Prutului”. În esenţă, manifestarea îşi propune să contribuie la regăsirea sensurilor tradiţionale ale mărţişorului şi împăcarea, în măsura posibilităţilor, cu tendinţele novatoare, însă neapărat de bun gust, ce invadează în ultima vreme şi acest străvechi obicei de primăvară. La început au participat numai 10 meşteri şi creatori populari, în acest an, la ediţia a VII-a, anunţându-şi deja participarea nu mai puţin de 40 de meşteri din toată ţara şi din Republica Moldova. Festivalul s-a bucurat mereu de o largă mediatizare în toată presa scrisă şi audio-vizuală locală şi regională (remarcam doar prezentarea Festivalului nostru pe net de către o inimoasă ieşeancă, e vorba de Mădălina Moewis, la adresa: http://madalinamoewis.wordpress.com/2009/03/03/festivalul-martisorului-editia-v-iasi-in-imagini/), fapt care a generat o afluenţă de vizitatori şi cumpărători, în special din rândul tinerilor. 
  
La ultimele ediţii, alături de Târgul de mărţişoare se organizează şi alte activităţi menite să pună în evidenţă mai bine valenţele mărţişorului arhaic. În acest sens, amintim: colocviul pe tema cunoaşterii mărţişorului, recitalul pus sub genericul „Mărţişorul în poezia românească”, spectacolele de muzică şi dansuri populare susţinute de elevi de la şcoli, licee şi colegii ieşene, atelierele de pedagogie muzeală aplicată ş.a.  
  
Etnograf Marcel Lutic (AFR Iasi) 
  
Preşedinte al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova  
  
----------------------------------------------------- 
  
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA 
  
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti 
  
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082 
  
www.alianta-familiilor.ro 
  
contact@alianta-familiilor.ro 
  
24 februarie 2011  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC / Marcel Lutic : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 59, Anul I, 28 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marcel Lutic : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marcel Lutic
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!