Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Selectii > Mobil |   


Autor: Jianu Liviu         Publicat în: Ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU' 
  
A fost odată un om normal, pe care îl chema Normalu'. A fost copil, a avut părinţi, a făcut şcoala, s-a căsătorit, a avut copii, a iubit şi a fost iubit, ca orice om normal.  
  
Maturitatea îl găseşte redactor şef la cotidianul Cuvântul Normalităţii. Aici, domnul Normalu', nu iese din normal. Scrie normal. Îşi doreşte la fel de normal o casă frumoasă, ca orice om normal. Pe care o şi găseşte, şi o şi cumpără. Ceea ce, la acea vreme, nu era chiar normal. Căci întrebarea – normală şi ea, chiar şi pe vremuri mai puţin normale – era: cum poate un lider de opinie al oamenilor muncii care locuiesc cu chirie, sau nu îşi permit o locuinţă – să aibă o casă atât de normală? Fapt pentru care domnului Normalu i se dă de ales: ori renunţă la casă, ori este dat afară din serviciu. Domnul Normalu alege casa. Este dat afară, dar angajat mai târziu la Teatrul Normalităţii. Ca secretar normal.  
  
Vremurile normale, cum este şi normal, se schimba cu alte vremuri normale. Dumnezeul normalităţii, partidul oamenilor muncii normali, este schimbat cu Dumnezeul normalităţii, partidul oamenilor normali. Căci să ai un loc de munca, de pe urma căruia să îţi câştigi existenţa, este oare normal? 
  
Pe vechile vremuri normale, Domnul Normalu compunea, pe lângă cronici dramatice, şi texte normale pentru elogiul oamenilor muncii normali, a partidului lor normal, şi a conducătorului lui. Numele lui, Normalu', era chiar una din puţinele rime asociate numele acelui conducator, Moralu'. Pe noile vremuri, Domnul Normalu' a compus alte partituri oamenilor normali: despre boierii normali ai oraşului, despre cimitirele lui normale, despre cei 666 de oameni normali ai Teatrului. Datorită acestei trude, a fost ales chiar şi consilier al Partidului oamenilor normali. Şi domnul Normalu era foarte mândru în sinea lui de această calitate, aşa cum, pe când era mai tânăr, în alte vremuri normale, era mândru de calitatea de redactor al cotidianului Cuvântul Normalităţii, al oamenilor muncii normali.  
  
Într-o bună zi, un om normal de seamă a hotărât să rotească cadrele Partidului oamenilor normali. Şi domnul Normalu nu a mai fost numit consilier al partidului. Normal, această marginalizare l-a afectat. Cum este şi normal, deşi normal, domnul Normalu era conştient de valoarea lui. Avea orgoliul acestei valori, călcate nesimţit pe sensibilitate. Viaţa, tocmai pentru că este normală, este crudă, uneori. Pe cei care se lovesc zilnic de cruzimea ei, nesimţirea îi imunizează. Pe alţii, încă îi mai doare. 
  
L-am intalnit în acea vreme şi mi-a spus că a văzut cu ochii lui oameni normali care dau coliva la porci. Era foarte pornit. Mi-a spus că a întâlnit în închisoare un ucigaş care închina, plin de remuşcări, imne superbe Liderului Partidului oamenilor normali. Dar acest partid îl ignora, în timp ce alţi sateliţi ai partidului îi publicau versurile. I-am răspuns domnului Normalu că trebuie să ne spunem mereu, chiar dacă realitatea ne contrazice, ca trăim pe cea mai normală dintre lumile posibile. Altfel am înnebuni cu toţii.  
  
În vremurile în care era consilier, domnul Normalu era servit, destul de rar, cu renumitul vin al partidului oamenilor normali. Acum, când nu mai avea această calitate, mai venea câteodată în curtea sediului partidului, şi ruga oamenii normali mai mititei să îi mai dăruiască o sticlă din acel vin. Se MILOGEA, spuneau acei oameni normali. Tot ei, atenţi la ierarhiile prezentului, şi repede uitători la cele ale trecutului, spuneau că nu au vin. Ceea ce, pe o lume normală, era normal. 
  
Şi la penitenciar, domnul Normalu, fost consilier, dojenea acum partidul oamenilor normali, şi înconjura cu toată dragostea sateliţii partidului. Nimic anormal, pe o lume normală. 
  
La moartea domnului Normalu, partidul oamenilor normali s-a sfiit să îi trimită domnului Normalu o floare, măcar, pentru textele şi cărţile sale. Pe o lume normală, şi uitarea, chiar şi atât de grabnică, este normală. Apoi, şi oamenii normali se schimbă din scaune. Noile scaune nu au memorie. De aceea, atât de multe se grăbesc să îşi scrie numele pe ziduri, şi nu, ca pildă de normalitate, în sufletele oamenilor normali. Este normal.  
  
Domnul Normalu', cum este şi normal, a fost elogiat de mulţi. Tot pe atât pe cât a fost bârfit de toţi. Fapte întrutotul normale. 
  
În chip cu totul şi cu totul normal, chiar şi textele şi cărţile scrise de domnul Normalu', din obligaţie şi dragoste, pe vremea partidului oamenilor muncii normali, sau din dragoste şi din obligaţie, pe vremea partidului oamenilor normali, au fost şi sunt uitate, aşa cum nu este normal, şi totuşi, este normal, pe o lume normală. 
  
Sau poate că nu vor fi uitate niciodată. Ceea ce este, de asemenea, cât se poate de normal ...  
  
16 – 17 octombrie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU / Jianu Liviu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Jianu Liviu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!