Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Marina Glodici         Publicat în: Ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Marina GLODICI - CONŞTIINŢA – OCHIUL LUI DUMNEZEU ÎN OM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce este, oare, conştiinţa umană? De unde naşte ea şi, oare, de ce sunt tot mai puţini oameni conştiincioşi in ziua de astăzi?  
 
Unii definesc conştiinţa umană ca fiind ochiul lui Dumnezeu în om. Ea este strict legata de capacitatea omului de a se analiza pe sine în mod obiectiv, în raport atăt cu providenţa, căt şi cu cei din jur. De a-şi judeca propriile gănduri, sentimente şi fapte comparativ cu Legile divine şi chiar cu cele ale statului în care trăieşte.  
 
Această capacitate a indivizilor de a se autoanaliza, se observă, de-alungul timpului că a suferit o scădere în intensitate, la unii membrii ai societăţii dispărând cu desăvârşire. Au încălcat, la început o normă sau o conduită pe care o credeau mai puţin însemnată (aşa au considerat ei), sau faţă de cineva care li s-a părut că le ameninţă interesele lor şi au observat că nu îi sancţionează nimeni. Apoi au continuat a încălca reguli şi legi, până au ajuns să îşi spună că pot face orice şi oriunde; ei sunt mai presus de legi şi cutume.  
 
Îmi amintesc, că la un moment dat , în timp ce lucram undeva la o instituţie de stat în regimul trecut, cineva a venit la mine şi mi-a spus că unul dintre şefi a îndemnat-o să fie mai libertină privind principiile de viaţă, deoarece “noi, intelectualii, ne putem permite orice”. I-am explicat că acel om dorea să o corupă de a începe o viaţă bazată pe desfrânare. Să o facă să păcătuiască în faţă lui Dumnezeu, dar şi faţă de principiile şi legile societăţii.  
 
Cu siguranţă că nu este aşa. O spun cu tărie că intelectualii în primul rând nu-şi pot permite orice. Şi asta deoarece ei trebuie să fie un exemplu de conduită morală în societate. Ori altfel, ei nu se pot considera cultivaţi. Degeaba ai adunat cunoştinţe dacă nu le şi cultivi. Degeaba ştii multe legi şi ai o cultură generală vastă despre respect şi dragoste dacă nu le şi practici. Acum noţiunea de a fi intelectual este un alt subiect tratat frumos şi obiectiv de mulţi dintre marii noştri scriitori morali faţă de care mă înclin cu mult respect şi admiraţie.  
 
Continuind, aşadar, ideea de conştiinţă, am observat că unii oameni care se pretind morali nu o mai au deoarece nu îşi mai judecă faptele sub lumina cea curată a preceptelor biblice care sunt cea mai înaltă formă de conduită în societate. Mai mult, dragostea de sine, meschinăria, dorinţa de înavuţire, mândria, dispreţul faţă de aproapele lor le-au orbit inima şi trăiesc în minciuna.unei false libertăţi şi moralităţi păstrând o aparenţă care întotdeauna înşeală. Ei nu mai au o gândire cronologică, nici conştiinţă, nu mai au Dumnezeu, nu mai au legi. Bunica mea spunea că un om care nu crede în Dumnezeu nu are nici conştiinţă, nici legi, nimic sfânt. Şi avea dreptate. Deoarece ea era un om cultivat şi nu un aşa zis intelectual sec, ignorant şi îngâmfat ori un snob dornic de a parveni..  
 
Dar până să ne vedem fiecare pe sine (lesne de spus) avem de suferit deoarece schimbarea în societate ţine de fiecare individ în parte. Socrate spunea că fiecare dintre noi trebuie să ne întoarcem spre sine să ne analizăm şi să îndreptăm ceea ce este greşit şi nedrept. Apoi intervine schimbarea de mentalităţi, a vieţii personale şi în final a întregii societăţi umane.  
 
Am citit despre un mare om al credinţei care în fiecare seară stătea şi îşi făcea bilanţul faptelor sale din ziua respectivă. Şi dacă constată că a avut un comportament injust faţă de cineva se pocăia şi în cealaltă zi îşi cerea iertare pentru a avea pacea şi conştiinţă curată. Nu îl lasă conştiinţa să nu repare ceea ce a greşit ... Doamne, ce departe e societatea noastră de asemenea mod de a trăi şi ce puţini îl practică în ziua de azi. Am întâlnit oameni care după ce intenţionat ţi-au făcut rău, au pretenţia să îi ierţi deoarece aşa trebuie, dar fără să aibă o urmă de regret. Nu e puţin lucru să te mustre conştiinţa. Înseamnă că o mai ai. Unii nu o mai au deloc. Mare lucru e să te autoanalizezi! Mare lucru să fi sever cu tine şi drept cu prietenii. Adevărul e că nu Dumnezeu a părăsit omul, ci omul l-a exclus pe El din fiinţa lui şi din viaţa lui. Acesta este rezultatul. Oameni fără sensibilitate, fără dragoste ... fără conştiinţă.. A.W. Tozer spunea în cartea sa “Ridicarea pânzelor” că “este mai uşor să amuzi decât să instruieşti, este mai uşor să urmezi gustul degenerat al publicului decât să gândeşti pentru tine însuţi”. Aşada, cei care au o conştiinţă încărcată să se întoarcă la Dumnezeu, să îşi ceară iertare şi astfel vor avea o conştiinţă curată. Cei care nu o au, să ceară lumina de la Dumnezeu şi să se oprească din drumul pierzaniei lăuntrice. Haideţi să ne întoarcem cu toţii spre noi pentru a ne verifica dacă suntem cinstiţi şi să hotarâm să fim corecşţ până la capăt. Fie că vrem să credem sau nu, toţi vom da socoteală în faţa Marelui Judecator al lumii de orice gând, cuvânt sau acţiune nedreaptă pe care le-am săvârşit în viaţa noastră pe pământ, dar atunci va fi prea târziu pentru căinţă. Pentru că Dumnezeu toate le vede, toate le aude şi toate le scrie în Cartea Lui.  
 
Marina GLODICI  
Cluj-Napoca  
27 ianuarie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Marina GLODICI - CONŞTIINŢA – OCHIUL LUI DUMNEZEU ÎN OM / Marina Glodici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 758, Anul III, 27 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marina Glodici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!