Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Marin Traşcă         Publicat în: Ediţia nr. 584 din 06 august 2012        Toate Articolele Autorului

Marin TRAŞCĂ -TAINA SCRISULUI (15) - DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Încă nu depăşeam cu un cap clanţa uşii, poate şi datorită faptului că mă tunsese tata chilug, în urma unei boacăne făcute cu a lu' Codiţă - prietenul meu cel mai bun ... în toate nebuniile -, când la pedeapsa tăierii părului se adăugase şi „cetirea ca pe apă” a romanului „Robinson Crusoe” al lui Daniel Defoe. Recunosc, a fost un truc reuşit, altfel nu căpătam cartea, dar am primit şi bonus, tăierea moţului. Cartea o citisem mai demult, când mi-o dăduse Viţu, celălalt tată, „ăl bun”, dar mama, astălaltă, o pusese pe oala cu lapte şi ... se acrise cu oală cu tot, aşa că mai dă-i carte lu' Viţu, de unde nu-i, chiar dacă mă repezisem eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaştri. Taina vine din sfiinţire, scrisul vine ... când eşti copt şi te apuci să scrii simţire, şi-nverzeşti cu timp cu tot!  
 
Şi taina a venit, într-o noapte de octombrie, când s-au aşezat toţi în jurul meu, luându-mă la rost de ce nu scriu şi despre ei ceva. Am scris de toţi, numai de ei nu! M-am trezit lac de sudoare, mai ales când mi-am dat seama că toţi erau morţi şi veniseră la mine, toţi „în păr”. Ce să scriu despre lăutari? Până să găsesc un răspuns, văd că mâinile îmi pornesc în căutarea literelor care se aşezau frumos aliniate pe ecranul calculatorului. Nu le-am băgat în seamă, eram atent la „vocea” suavă de înger care-mi „sufla” la ureche ce să scriu. Aşa am scris ...  
 
„Deştepţii de vineri până luni”  
 
Se spune că atunci când iţi plouă-n suflet, Dumnezeu se aşează călare pe norul de deasupra ta şi îţi ţine umbrela. Dar îşi alege bine locul, se uită El aşa, peste tot, se mai scarpină-n barba colilie (Mutu Mării Badi o ţinea pe-a lui, că are barba albă), aşa, apoi se odihneşte aţipind o ţâră. Poate şi d-aia cei din satul ăsta nu prea leagă două-n tei, că doarme Dumnezeu deasupra lor, în loc să-i vegheze... Cum s-o fi arătând Prea Bunul numai la muţi, nu ştiu, cred că este vreo tactică cerească, ăştia să pronunţe doar numele Lui şi să arate în sus.  
 
Ei bine, de la o vreme, în sătucul aşezat cu spatele către lume şi cu faţa către Olt, care, atunci când se înfoia, şi se înfoia destul de des, lua şi tăciunii din vatră şi spăla toate uliţele, vreo trei la număr, care se propteau în gardul lui Gheorghe al lu Şolea, ca apoi să se prăvălească spre godovan - un petic de apă ce mai astâmpăra arşiţa verii de pe pieile înegrite ale copiilor -, parcă nimic nu mai era ca la început Până să vină pacostea asta, toată lumea era liniştită, îşi vedea de ale ei, nimeni nu avea nimic cu nimeni.  
 
Eeeeeei, se mai ciondăneau ei, din când în când, mai sărea câte o blană de la gard, se mai rupea câte o cămaşă a celui ce trebuia ţinut să nu facă prăpăd, dar se linişteau. Miliţia nu a venit niciodată la asemenea evenimente. Doar se pomeneau cu amenzile acasă! Nu se mai întâmplase nimic de când se tăiară unii, în urmă cu ani de zile, de se crucea lumea la porţi de grozăvie. Nu se mai pomenise aşa ceva în sat. Între timp se făcuseră aproape toţi lăutari, de te şi mirai cât de repede încep să cânte şi „să iasă în lume”, „să mănânce varză”, cum zic ei, adică să se ducă la nunţi...  
 
Astăzi îl vedeai pe câte unul cu un ţambal după gât, un acordeon sau o coajă de vioară scârţâind, ca după câteva luni îl vedeai în căruţă, îmbrăcat la cămaşă albă, cravată, musai cu pălărie, luând drumul Brâncovenilor, Vălenilor şi Vlădulenilor la nunţile arvunite din iarnă la o ţuică fiartă. Era mare lucru să intri într-o bandă de lăutari, era un fel de recunoaştere a talentului, dar şi a maestrului care te-a învăţat. Pentru că se învăţau unii pe alţii, la o adicătelea, toţi erau maeştrii şi ucenici, poate de aia, dacă nu în fiecare casă era un lăutar, cu siguranţă că la următoarea erau trei, sau chiar toţi. De cum se scuturau ultimii stropi de aghiasmă de pe stelba de busuioc a lui Sfântul Ion, pe care tot ei îl cântau din poartă în poartă, tocmeau trăsurile, puneau muierile să scoată din ladă covoarele ţesute cu o iarnă înainte, probau staţiile de amplificare, care aveau, şi aşteptau prima duminică de după Paşte, Duminica Tomii.  
 
Îi vedeai vălurind cu ochii zăpada lui „femartie”, aşteptând pe cea a mieilor, înghesuiţi în căruţe, printre instrumente, doar basul, ca o antenă, părea să nu ţină cont de înghesuială şi împingea gerul mai sus cu un cap de om. Ba nu zici că într-o vineri, nu mai ştiu care banda de lăutari, era să rămână... de căruţă, nu din vina calului, nici a potcovarului, ci din vina... şoarecilor aciuaţi în ţambal şi contrabas. Intraseră acolo, cine ştie când, de frig, probabil. Şi acum la zdrăngăneală, dădeau să iasă. Îngrozit, vizitiul opri căruţa şi îi dădu pe toţi jos, că el nu vrea să ducă şoareci acasă.  
 
Asta a fost mai uşor, dar odată, la Vlăduleni, tocmai când era jocul în toi, aşa mai spre dimineaţă, când se ia darul, vioristul a văzut că ţambalul o ia razna, şi-i zice de... sârbă, în loc de horă, adică mai repede. Ţambalagiul, o mogâldeaţă cu bască, alerga cu ciocănelele nu în măsură, ci după şoarecii ce dădeau să iasă prin găurelele micuţe ale ţambalului, dar nu puteau de corzi, erau atât de dese, încât doar mustăţile le puteau scoate afară, aşa că alergau de colo colo, spre disperarea ţambalagiului. De atunci aşa i-a rămas numele sârbei altoite pe căluş, „Şoarecele”. Şi unde mai pui că era şi în satul cunoscutului fotbalist...Şoarece!  
 
***  
 
Rămânea satul mut, rămânea surd, asta până se întorceau de la nunţi, luni seara. Se întorceau tăcuţi, obosiţi, nedormiţi de trei nopţi. În tot acest timp luau ţărâna în picioare şi în piept, uneori luau cuvinte grele, care dureau mai mult decât efortul şi se uitau şi mai greu. Erau lăutari de ţărână, nu de restaurant, cum erau Cinculeştii ăi mari şi ăi mici, ăştia erau lăutari de salon. Marţi, cam înainte de a răsări soarele deasupra lizierei de salcâmi din buza Oltului, se adunau la „MAT”, la Gonacu'.  
 
Nu era „matul” lui, dar avea o cameră închiriată, de când se ştie a fost aşa, şi aşteptau să vină grecenii să taie oile, sau mieii, depinde de anotimp. Oile aveau cea mai mare căutare, mai ales toamna, când şi nunţile erau în toi, şi banii grămadă. Plecau cu câte o jumătate de oaie după gât, o purtau ca pe un trofeu câştigat în nu ştiu ce luptă, cu bidoanele cu vin, cu peşte „amzii” şi halva, iar femeile luau stambă şi olandină pentru perne. Venea iar iarna şi îşi făceau de lucru. După ce se încingeau cu carnea sfârâită pe cărbuni şi vinul sorbit, nu ca pe anafură, reveneau în linie, la sfat.  
 
Povesteau fiecare care pe unde a fost şi ce a întâmpinat, nu era unul mai prejos decât altul în a povesti. Ei bine, după toate poveştile spuse, garnisite cu râsete, venea vremea... concluziilor. Aici vorbeau doar unii, care erau mai în vârstă, nu numai în ale lăutăriei. Era vremea ca satul să afle de drama părinţilor părăsiţi de copii, a copiilor părăsiţi de părinţi, a bolilor vindecate miraculos cu buruieni, a babelor care descântau prin farmece, a strigoilor şi moroilor care dădeau târcoale rudelor rămase sau... duşmanilor. Erau poveşti care ţineau deschişi ochii ce încercau să vadă dincolo de linia orizontului, orizont care, pentru ei, la vremea aceea, însemna dealul Brâncovenilor. Ei erau, dacă vreţi, deştepţii de vineri până luni, sau de weekend, cum am zice noi, care ne socotim deştepţi tot timpul.  
 
Marin TRAŞCĂ  
Madrid, Spania  
28 iulie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Marin TRAŞCĂ -TAINA SCRISULUI (15) - DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI / Marin Traşcă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 584, Anul II, 06 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marin Traşcă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Traşcă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!