Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 600 din 22 august 2012        Toate Articolele Autorului

MARIN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Mi-a ramas imprimat in minte, un tablou viu, plin de realitate al muncii de la turnat asfalt. Am lucrat trei ani la aceasta munca titanica, parca si acum ma vad izbind cu tarnacopul in asfaltul tare. Facand decapari pentru a putea apoi turna asfaltul fierbinte. Cu lopata in mana, in mijlocul fumului ce se ridica din asfaltul fierbinte, zgomotul cilindrului ce venea din urma pentru a calca asfaltul, murmurul de voci ale muncitorilor, freamatul din jur.  
E un tablou ce cred ca nu il voi uita niciodata, dar nu despre aceasta munca vreau sa scriu, ci despre unul din muncitorii intalniti acolo. Numele lui era Marin, mic de statura, nu prea corpolent, insa foarte ager in miscari, cu o putere de munca extraordinara, ma impresiona modul cum muncea, cum se daruia muncii. Parul lung lasat pe spate, ochii caprui, energici, luminati din plin de flacara vietii, avea numai 30 de ani, insa ma impresiona setea lui de a trai. Unii oameni au in ei o bucurie daruita de Dumnezeu de a trai, a se misca, a se simti fericiti, pentruca beneficiaza de acest dar numit viata. Cu toate ca era foarte pasionat de cu totul alte valori decat mine, am reusit putin cate putin sa ma apropii de el si s-a am unele dicutii cu el. Era insurat si avea doua fetite. Dincolo de vorbele golanesti pe care uneori le spunea, avea ceva minunat in fiinta lui ma uimea acest lucru si imi spuneam: ,,Cu toate ca traieste viata din plin, o viata de aventuri intr-un anturaj rau famat, isi inseala nevasta, totusi exista in fiinta lui ceva bun-nobil.” Ce era ascuns intr-un ambalaj exterior ce nu imi placea. Avea momente cand interiorul sau se revarsa spre oameni, acea parte buna a fiintei lui, insa avea o hiba groaznica in fiinta lui, starea sa nervoasa. Cand ajungea s-a se enerveze la un anumit grad nu mai rationa normal. Atunci era capabil de mari prostii, fara sa mai aiba control asupra fiintei lui, fara sa-si mai dea seama ca isi face rau, se automutileaza. Nu putea controla starea sa nervoasa se comporta urat si cu sotia lui, o batea, era gelos desii dupa aceea isi cerea iertare se purta exemplar, dar hiba-partea rea a fiintei lui il eclipsa. Totusi pe mine ma fascina modul lui de a fi, de a gandi, de a intelege si trai viata, parca il aud:  
 
-Aseara am baut, m-am distrat grozav, e un drept al omului care munceste, dupa o saptamana de lucru trebuie sa te distrezi sa simti ca traiesti, doar de asta suntem oameni. Incepea uneori s-a cante unele cintece de petrecere, insa cand se apuca de munca muncea totdeauna in mod constiincios, dadea totul in munca, cu toata inima, cu toata puterea fiintei sale ii placea, il incanta sa demonstreze ca este un muncitor foarte bun, iar cand venea patronul si privea un covor de asfalt turnat la cota, iesit foarte bine, Marin spunea:  
 
-Sefule uite ce lucrare a iesit din mainile noastre. ,, De fapt daca vezi un om priceput in lucrul sau il poti aseza alaturi de imparati.” Privindu-l imi aduceam aminte de aceste cuvinte. Avea atunci pe fata oglindit un sentiment de satisfactie personala, ii placea se se laude ca e mai bun decat altii. Cu toate ca nu sunt adeptul laudelor de sine, trebuie sa admit, ca era unul din cei mai buni asfaltatori ai firmei. Cand venea ziua de luat salariu, plecau mai multi la un bar pentru a bea, ceea ce nu intelegeam pe atunci, era faptul cum putea sa se avante in atata stricaciune: betii, preacurvie, batai etc. Si totusi sa-si mentina acea parte a fiintei lui calda, umana ca o licarire de bunatate intr-o mare a pacatului.  
 
Dupa ceva timp a plecat in Moldova unde locuiau socrii sai, cred ca dupa trei ani, timp in care am lucrat in alta parte in alt oras am revenit la asfalt, intre timp se schimbasera multe lucruri, nu se mai muncea atit de mult manual ci mecanic. Iar oamenii se schimbasera, ramasesera doar cativa vechi, unul dintre ei se numea Vasea, fusese pe vremuri un muncitor, iar acum era sef de echipa, un om plin de energie si foarte vorbaret, glumet, lucram la pavat si vorbind cu el despre vechii colegi de munca imi spune:  
-Marin a murit.  
-Cum e posibil asa ceva era atat de tanar, plin de viata!  
-Avea ceva prostie in sange, ceia ce la omorat au fost starile lui nervoase. Cum el lucra aici, iar nevastasa in Moldova cu cele 2 fete, el se ducea doar odata pe luna la ele insa, sotia lui si-a gasit pe cineva el a aflat totul, a baut putin, a facut scandal a lovito pe ea, si in vazul ei, al copiilor al vecinilor, s-a suit pe un stalp inalt de beton pentru energie electrica si s-a spanzurat. Nimeni nu a putut sa faca ceva, era ca o fiara cand se enerva nu-l putea opri nimeni, urla vocifera, izbea in stanga si in dreapta. Sa spanzurat aici la Tulcea acolo la Moldova doar a descoperit ceea ce facea nevastasa, s-au certat acolo, apoi a venit aici si din nou cearta si cearta iar in final el a urmat prostia din sange ce o avea care la omorat. Parca nu ar mai fi fost femei pe lume, asa a fost sa fie, cum ai spus si tu un om tanar si plin de viata s-a dus in tarana pamantului.  
 
Ma uimit grozav ceea ce auzisem ma gandeam cum e posibil, si mai ales ma framanta o intrebare: ,, Oare ce a fost in interiorul sau, in lumea sa de ganduri si sentimente atunci cand a decis sa se sinucida, cand a decis sa renunte la acest dar cu nume viata? ”  
Va urma  
Referinţă Bibliografică:
MARIN / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 600, Anul II, 22 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!