Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 600 din 22 august 2012        Toate Articolele Autorului

MARIN (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

La scurt timp dupa aceea am intilnit un om care mi-a dat raspunsul, la aceste intrebari. Acest om, fusese de citeva ori pe punctul de as lua viata. Am avut o discutie interesanta cu el, pot sa spun ca intre el si Marin exista o mare asemanare. Nu in infatisare ci in structura lor intelectual-sufleteasca, el imi spunea:
-Eu il inteleg foarte bine pe Marin, altii nu vor putea.
-Practic ce simti atunci cum gindesti, cind hotarasti sinuciderea in mintea ta?
-In primul rind sa stii ca e foarte dureros, acest gind si acest sentiment, pentruca il traiesti si il gindesti. Te doare, launtrul iti fierbe, simti cum ceva dureros iti strapunge inima, orizontul sperantelor iti e intunecat, numai vezi nimic bun in fata ochilor, toata viata ta ti se pare un esec, iti este scirba de tine, groaza de ceea ce vor gindi oamenii despre tine. Atunci apare acest gind monstruos am esuat, nu am realizat nimic in viata, din acele planuri facute cu atita iubire in inima mea, totul este un esec si trebuie sa mor. Am fost odata atit de aproape de moarte. Treceam cu bacul Dunarea priveam apele involburate si imi spuneam: ,, Fac doar citiva pasi si m-am aruncat, cum nu stiu sa inot ma voi ineca si asa scap de a ma spinzura.” Priveam apele Dunarii si un gind sau mai bine zis o voce imi soptea : ,, Acum trebuie sa o faci, acum e timpul aruncate termina cu totul esti un ratat, eram gata pe punctul de a o face, aveam clipe cind eram sigur ca nu voi mai ajunge pe celalalt mal al dunarii, dar usor usor aproape cu gindul sinuciderii imi venea si un alt gind: ,,Niciodata nu este prea tirziu, pentru un nou inceput, oricind poti sa o iei de la capat sa incerci din nou. Viata e prea pretioasa ca sa renunti la ea atit de usor, era o lupta as zice teribila in interiorul meu, priveam apa, malul ce se vedea tot mai clar, cerul, soarele, oamenii si imi spuneam: pe de o parte decit un ratat mai bine mort, iar pe de alta parte imi zicea o voce exista speranta pentru un nou inceput pentru o noua viata, dar imediat cadeam iar in descurajare si imi spuneam: cu ce putere sa mai lupti, sa mai incepi din nou sint terminat, istovit, nu mai vreau sa lupt mai bine moartea." Si totusi viata chemarea vietii, m-a chema la viata, era o chemare ce venea din partea izvorului vietii, dar eu nu cunosteam pe atunci acest izvor ce poate oferi viata din belsug aici si viata vesnica .  

-Stai putin, l-am intrerupt eu, ce intelegi tu prin acest izvor al vietii?  

-Cind spun despre chemarea vietii, ma refer la Dumnezeu care este izvorul vietii. Nu intelegeam pe atunci ca el se lupta cu mine si cu Satana ce ma influenta sa ma sinucid. Mai tirziu dupa ce l-am cunoscut pe Isus calvarul a incetat.  

-Stiu sigur ca Marin de mai multe ori in viata sa a fost pus fata in fata cu a alege binele sau raul, viata sau moartea, dar mereu si mereu el a spus nu, nu acum inca mai sint tinar imi plac distractiile. Mi-a trecut odata prin minte un gind infiorator, ti-l impartasesc si tie ca sa vad ce vei spune: imagineazati-l pe Marin urlind de furie, ca un turbat asa era cind se enerva urcind pe stilp cu funia pe umar, ajunge sus leaga funia, ii priveste sfidator pe toti ii injura, mai ales pe nevastasa. Calca peste glasul constiintei isi pune latul in jurul gatului si se avinta in gol, si atunci incepe strangularea acsfisierea rapida, galopanta si ca o fulgerare devine constient ii pare rau si striga : ,,Dumnezeule ai mila de mine pacatosul." Iar in clipele urmatoare moare, acum intrebarea mea este :
-Dumnezeu il poate accepta, il poate mintui?  

-Imi pui o grea intrebare, pe deoparte ma gindesc la marea iubire a Lui Dumnezeu, pe de alta parte la infricosatoarea sa dreptate, bine ar fi sa ne intilnim cu el ceruri dar nu pot sa-ti dovedesc biblic ca asa este poate peste ceva timp voi cauta si voi gasi vreun argument biblic, pentruca ceea ce conteaza de fapt sint argumentele biblice.
-Un raspuns bun pentru o mie de ani!
-De moment nu am altul.  

-Am discutat odata problema asta cu un preot , mi-a spus ca pentru cei ce se sinucid el nu face nici slujba la inmormintare dar mite sa mai zica erezia ca vor fi mintuiti astia sinucigasii sint niste excomunicati care vor arde in focul iadului vesnic. Apoi am discutat aceeasi problema cu un pastor iar el imi explica ca cel ce se sinucide a calcat in picioare toate chemarile divine prin continua sa respingere si impietrire individul in cauza si-a pecetluit soarta.  

-Cred ca este foarte complicat acest subiect.
-Ceva timp in urma am auzit o explicatie pe care cineva foarte pregatit in domeniul religios o dadea ilustrativ despre acest subiect spunea cam asa: ,, Imagineaza-ti ca un om se hotaraste sa se sinucida si se arunca de la etajul 15 in timpul caderii ii pare rau si striga la Dumnezeu dupa iertare si salvare probabil ca va muri pentru ca a sfidat legea gravitatii, desi nu este exclusa si minunea salvarii vietii sale fizice dar nu asta pe noi ne intereseaza, ci daca Dumnezeu il poate ierta in acele circumstante raspunsul este da.”
-Acum chiar ca avem in fata o dilema!  

-Dar ca sa fiu sincer este ca problema sinucigasilor apartine de tarimul lucrurilor nedescoperit oamenilor, si poate ca la acest capitol nu avem decit idei preconcepute. Bietii sinucigasi, oameni valorosi dar cu mari fisuri in caracter, ar putea sa fie pierduti pentru vesnicie, ce gind infiorator, dar in acelasi timp ce lectie minunata am putea sa invatam noi din greselile lor in ceea ce priveste administrarea acestui dar minunat cu nume viata!  

Ma opresc aici cu acest dialog pentru a incerca o aprofundare a situatiei. Am cunoscut citeva persoane care si-au pus capat zilelor asa cum se spune in popor, e un lucru ingrozitor sinuciderea. Imi aduc aminte de un scriitor care spunea ca la mormintul unui personaj de-al sau scria: ,,Aici odihneste un om bun, un om ce nu a ajuns mare fiindca nu i s-a ingaduit sa ajunga mare." Insa as dori sa scriu altfel despre Marin, aici se odihneste un om care ar fi putut sa devina mare in sensul dezvoltarii in bunatate si maretie divina. Dar nu a devenit pentruca a lasat ca hiba din fiinta lui sa-i controleze viata, iar mai mult decit atit a intors spatele iubirii de la calvar, impietrindu-se. Isus l-a iubit si a dorit sa-l salveze l-a atins pe inima cu caldura si dragoste, insa Marin a spus nu. Iar cerul ia respectat alegerea. Cu toate ca alegerea lui Marin a frint inca odata inima lui Dumnezeu.  

Cel putin personajul scriitorului despre care am scris nu s-a sinucis ci a fost omorit. Dar Marin a spus nu atunci cind viata a strigat la urechile lui, cind i s-a spus ca drumul pe care merge duce la moarte la robie sub dictatura satanica. Oare astazi nu auzim noi toti strigatul vietii? Si de ce unii apuca pe un drum al mortii din punct de vedere spiritual netinind seama ca cei ce l-au batatorit cu picioarele lor au murit cu soarta pecetluita pentru moarte vesnica. Cei drept unii s-au intors de pe acest drum intelegind ca Dumnezeu ii iubeste . Ei au realizat ca este mai bine in mina cea buna a lui Dumnezeu decit pe calea cea larga a mortii. Analizind soarta lui Marin poti spune ca si-a facut -o cu mina lui, avea scris pe frunte ca va ajunge acolo unde a ajuns. Din comportamentul lui reiesea ca va sfirsii asa cum a sfirsit. Vreau sa subliniez acest caz real, din care noi toti putem trage cel putin o invatatura ca despartit de Dumnezeu omul nu mai poate avea un echilibru moral. Chemarea divina face si astazi un apel inimii noastre zicindu-ne:  

,,Vino la izvorul vietii biet pacatos, pentru tine unica solutie este Golgota nu ai alta, nu poti gasi vindecare in nici o alta parte. Numai asa vom putea primi acea viata care se masoara cu viata lui Dumnezeu mostenirea eterna. Marin a ramas doar ca o amintire, iar mai mult decit atit un mormint, peste care parca aud vocea lui Dumnezeu zicind:  

-Ce as fi putut face mai mult si nu am facut?
Am oferit tot cerul pentru el si am primit refuz, cu aceeasi incarcatura de dragoste vin azi la tine si iti spun alege viata, asculta de principiile vietii ca sa fii fericit, accepta-l pe Hristos in viata ta si un nou inceput va inflori in viata ta.  
Referinţă Bibliografică:
MARIN (2) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 600, Anul II, 22 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!