Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Mariana ZAVATI GARDNER - PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(1) PLOAIA DE VARĂ  
 
- Nu vreau sa iau prânzul cu buldogul!  
Elena îşi trage scaunul aproape de cel al lui Victor, a cărui faţă se luminează. Îi atinge buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele curbate.  
- Trebuie Elena!  
- N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicile astea, aş vrea să lenevesc în pat. E ca oţelul afară!  
- Hai să discutăm la rece! Elena îşi adăpostete buclele blonde sub braţul bronzat al lui Victor.  
- Să fim realişti! Nu vreau să merg nici in ruptul capului! Nici într-un caz! Nu după dimineaţa asta! Mă tot dirijează! Cu hotarârile ei de guvernare a casei! Elena se pierde în ploverul lui din bumbac.  
- Suntem faţă în faţă cu o problemă serioasă! Încă o oră până la prânz! Îi exploră absorbit rădăcina nasului prin ochelari.  
- Te simt enervată. Hai să considerăm situaţia cu mintea limpede. Victor apucă biscuitele orfan rămas în cutia din carton de pe măsuţa de toaletă şi-l ronţăie cu poftă.  
- Au! Cred ca mi-a căzut plomba.  
- Victor, trezeşte-te la realitate. Trebuie neapărat să ne mutam. Cât se poate de repede. Tropăie peste demnitatea noastră. Nu vezi cum se poartă cu Colonelul ca şi cum i-ar fi valet.  
-Îmi dau perfect seama că trebuie să luam imediat o decizie, iubito.  
- Victor, am ajuns dincolo de cuvinte. Să fim realişti. Trebuie să scăpăm de aici. Să ne eliberăm de prânzul ei duminical! Ai privit-o cu atenţie? Arată ca un linţoliu în basorelief pe o stelă. Vocea Elenei strangulează strâns aerul.  
- ...un ou spart împrăştiat într-o capsulă a timpului...te înţeleg perfect, Elena.  
- Îi conectată cu întreruperi. Să fim realişti. Nu pot să sar la fiecare moft al ei, numai pentru că-i suntem chiriaşi! M-am săturat! Sunt prea obosită la sfârşitul fiecărei zile! Ce sugerezi Victor?  
- Problema este că... suferim din lipsă de timp...după orele nesfârşite..cu pacienţii din spital! Sunt sigură!...Sunt convinsă că vom găsi ceva potrivit.  
- Victor, cu lipsa asta acută de locuinţe?... să fie cel puţin o cameră cu vedere la gradină, într-o casă cu baie...un loc unde să putem dormi până la prânz dumineca! Ca aici, dar fără...  
- Vreau să-mi trăiesc viaţa fără Doama Ghervescu! E posesivă şi mereu nemulţumită! Mă bagă în boale cu atâtea amintiri întemniţate...Vorbele Elenei i se coagulează în gât.  
-Mă bucur că nu mi-a fost directoare la liceu! Vreu să revin la Iaşi! Numai dacă nu se pierde subit...astfel...vom fi cu toţii feriţi...Privirea lui de oţel îi arde tapetul.  
- Nu vorbi aşa, Victor! Suntem medici. Trebuie să fim înţelegători! Pretind ca nu te-am auzit pronunţând aceste cuvinte. Cand am mers la baie dimineaţă, m-a încolţit pe palier...Colonelul se lupta deja cu maşina de gătit, camuflat strategic de o grămadă de prosoape de bucătărie, iar un morman de crătiţi i se urcau în faţă ca o piramidă.  
- Ea ne face să ne simţim consumaţi de vină!  
- Elena, Victor...Elena, Victor...! ţipă strident o voce ca glaspapirul de partea cealaltă a uşii.  
Un ciocanit greu reverberează prelung.  
- Elena, Vicotor...Coborâţi imediat...este Colonelul!... repede, repede...strigă glasul apretat din spatele uşii din stejar bine lustruite.  
Elena şi Victor tresar. Se privesc vinovaţi. Ies din dormitor şi coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu faţa hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile şi încheieturile.  
- Repede Elena... ieşi în stradă şi strigă o birjă! ordonă Victor.  
- Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă şi-i caută pulsul.  
- Îîîî...Colonelul se luptă să pronunţe, dar limba-i alunecă şi se dizolvă în dantura falsă.  
-Domnule Colonel, mă auziţi? Puteţi să zambiţi, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colţul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise muşcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufişuri uriaşe. Visează?...despre ursul, un urs al nopţii, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufişurile dese. Parcă vine şi se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor de rele? Sau este un vis despre sfârşit?  
 
Doamna Ghervescu nu mai radiază autoritate. Privirea-i confuză se deplasează de la faţa Colonelului la cea a lui Victor, ca şi cum ar privi un film mut. Se simte încordată şi tulburată. Fata ei este cizelată ca în marmură. Se simte pusă în priză. Elena aranjează perna pe care Colonelul îşi odihneşte capul fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii şi-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul usor şi încearcă să-l facă să înghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închişi abandonat condiţiei sale.  
 
- Ce-o fi cu birja? Şopteşte Victor.  
Corpul Colonelului se frământă în fermentaţie intensă cand sufletul lui prins în capcană evadează pe furiş în faţa ochilor lor. Doamna Ghervescu apucă ca în ghiare mâna Colonelului şi încearcă să-i vorbească la ureche.  
- Nu am puls! Şopteşte Victor.  
- Doamna Ghervescu, îmi pare rău dar nu mai putem face nimic pentru Domnul Colonel. Îmi pare atât de rău.  
Cu inima chinuită, Doamna Ghervescu-şi ridică faţa unghiulară spre Victor, respiră profund şi pronunţă cu glas egal.  
- Viaţa Colonelului a fost ordonată în ore bine definite şi precise, ca feliile tăiate de un curţit ascuţit. Scrisoarea pe care a primit-o ieri este de vină.  
Spune aşa pe măsură ce se calmează.  
- Doamna Ghervescu, să vă fac o cafea sau un ceai? O intreabă Elena cu lacrimi în ochi.  
- Dacă vrei, un ceai, te rog. Îi răspunde Doamna Ghervescu cu faţa ca cizelată în marmură.  
- Nu-l găsiţi că arată foarte bine?  
 
Ploaia contaminează vegetaţia grădinii. Mesajul ei ud pătrunde înăuntru prin uşile deschise dinspre grădină şi zăboveşte pe parchetul din stejar.  
 
-------------------------------------  
 
(2) BILET DUS-ÎNTORS  
 
- Ce faci aici de una singură? El întinde mâna cu dege¬tele ca feliile de portocală. Ea simte aşchii din lemn în derivă în gâtul uscat şi-şi muşcă involuntar buza de sus.  
- Vrei să mergi la plimbare? Să vedem expoziţia cea nouă de la galeria din Holt? El îi zâmbeşte cu toţi dinţii armonioşi şi egali. Ea-şi simte stomacul sărind dintr-o gaură neagră în alta.  
- Iar o să fie o zi minunată! Hai să mergem la plimbare! Sunt sigur c-o să-ţi placă. Hai! ... El îi leagănă mâinile. Ea îşi crispă faţa ca şi cum ar fi muşcat dintr-o măr pădureţ.  
- Mă duc să pregătesc micul dejun. El se înclină să-i atingă obrazul cu buzele umede. Ea îşi simte inima ca un zbieret fluid preschimbat în piatră.  
- Ceai sau cafea? El îi mângâie părul rebel. Ea se face la faţă ca alabastrul.  
- Cereale? El călătoreşte cu braţul pe după umerii ei aplecaţi. Ea-şi plimbă gândurile pe canale infestate de ceaţă.  
- Vrei să mergem la cumpărături? El o atinge-ncurajator pe spate. Ea, cu ochii ca luna plină, fixează peretele-ngreuiat cu tablouri din colecţia Duduiei Iulica.  
- La o plimbare la şosea? El o atinge pe gulerul brodat de Cucoana Elisa. Ea se joacă de-a v-aţi ascunselea cu lampa¬darul de Murano, care atârnă tăcut din plafonul încăperii.  
- Hai să ne bem cafeaua în grădină? El o ia de mână şi-o conduce spre banca din lemn de sub bolta cu trandafiri ur¬cători. Ea ţese o pânză de gânduri fugare.  
- Să şedem pe băncuţă. Ce parfum au trandafirii. El rupe cu grijă un boboc din trandafirul adus de la Mărăşti de Cu¬coana Elisa. Ea simte-alchimia dulceţei în podul de plante.  
- Uite, mierloiul rezident! El se uită galeş la faţa ei încor¬dată. Ea fuge cu privirea la motanul tărcat camuflat printre tufe de dafin.  
- Ce mere bune se vor face anul acesta. El o îndeamnă să şadă pe bancă. Ea se-nţepeneşte-n călcâie şi se-neacă-n tusea us¬cată.  
- Totul arată mai bine dimineaţa. Ce aer proaspăt. Îl simţi? El inspiră adânc. Ea închide ochii şi-şi acoperă ure¬chile cu mâinile uscate.  
- Relaxează-te! Este ceea ce toată lumea ar trebui să o facă dimineaţa. El se apropie de ea cu ochi zâmbitori. Ea priveşte cu ochii sticloşi dincolo de orizontul grădinii.  
- Spune-mi că mă iubeşti! El o îndeamnă în braţe. Ea-şi află trupul îngheţat ca la dentistul de pe Strada Mare.  
- Totul va fi ca mai-nainte. El se-nfioară cu buzele pe gâtul ei cioturos. Ea simte un şarpe alunecând prin cioburi de sticlă.  
- Vreau să fim fericiţi! Cum am fost înainte! El îi prinde trupul ca lemnu-n derivă. Ea înoată-n ape la margine de timp.  
- Să fiu îngrijorat? El o eliberează din braţe. Ea păşeşte în visul ei absolut.  
- Îmi pasă enorm de tine. El îi zburleşte părul de pe gât. Ea se strânge în carapacea ei de broască ţestoasă.  
- Ne simţim aşa bine-mpreună. El îi atinge cu degete de pianist mâinile ei cu degete boante.  
- Rămâi în grădină. El o cuprinde în braţe. Ea îi scutură-mbrăţişarea şi intră pe uşa de la grădină în încăperea cu icoane pe sticlă din co¬lecţia Duduiei Iulica.  
Ea merge-n bucătărie, deschide dulapul de sub chiuvetă, alege cutia cu ceară de albine şi-o cârpă din bumbac şi se apucă să lustruiască ramele de la portrete.  
-----------------------------  
 
Mariana ZAVATI GARDNER  
Londra  
ianuarie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Mariana ZAVATI GARDNER - PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG / Mariana Zavati Gardner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 736, Anul III, 05 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mariana Zavati Gardner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Zavati Gardner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!