Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Mariana Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

O himeră-n noaptea târzie.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

Dumnezeu mi-a dat o piele groasă şi tare,  

sub care sufletul meu rănit să se poată ascunde.  

 

O piele care să poată face sufletul să îndure loviturile de bici ale vieţii fără să leşine sau să cedeze. Sub aceste lovituri a fost una mai dureroasă decât toate la un loc. Asta mi-a făcut pielea groasă. Nu puteam scăpa definitiv de sentimentul că nu sunt destul de bună, inteligentă, frumoasă, atrăgătoare ca să pot şi eu, în sfârşit, îmbrăca acel sentiment de siguranţă şi încredere nebună în tot ceea ce vroiam să trăiesc în această frumoasă călătorie prin viaţa mea...  

Gândurile mele intime, nevoile şi dorinţele mele sau transformat în realitate prin însăşi talentul meu unic cu care am fost înzestrată, şi prin vocaţia mea. Aşa mi sau oferit în calea viţii, unelte pentru cunoaştere şi am putut dobândi o nouă viziune pentru a putea păşii pe drumul descoperirii puterilor mele interioare.  

O viaţă fără restricţii, mai ales după ce trecusem prin episoadele cu Clujul, când aveam numai sentimente de vinovăţie, ruşine şi respingere corporală care mi se aşterneau mereu în faţă. Mai apoi mi-am construit cu multă răbdare şi tenacitate, o altă faţă despre mine, spunându-mi mereu că eu sunt şi pot fi şi… femeie suplă, sănătoasă, frumoasă, feminină şi atractivă. Cam aşa mi-am pictat eu chipul, cu încredere, curaj, siguranţă, fără să mă mai tem că cei dragi vor respinge parţi din mine când voi alege să păşesc în stilul meu pe calea vieţii.  

Cu timpul m-am vindecat de toate rănile care m-au făcut să mă simt greşită, imperfectă şi nefericită, şi astfel într-un fel am reuşit să-mi desăvârşesc destinul meu de femeie, la care am visat de mică. Am învăţat să construiesc în timp adevăratele relaţii interumane, în care ştiam să mă fac auzită, înţeleasă, acceptată şi iubită aşa cum eram.  

Iar pe lângă toate aceste, spun eu, am evoluat frumos datorită relaţiilor pe care le-am avut şi le mai am încă, cu oamenii extraordinari, talentaţi şi realizaţi, astfel încât să pot deveni ceea ce sunt astăzi. În timp am reuşit să îngrop canoanele clasice ale femeii pasive, care aşteaptă cuminte să fie aleasă şi cerută de nevastă. Şi aşa s-a întâmplat după mulţi ani de aşteptări, să-l cunosc şi pe EL, iar prin EL, iubirea adevărată.  

Eram trează de trei ore şi pluteam în timp şi spaţiu, şi constatam tot mai mult şi cu maximă stupoare că sentimentele şi cuvintele se împărtăşesc pe Messenger…sau pe alte reţele de socializare cu foarte mare lejeritate, iar acest lucru ne poate face să devenim mai reci ca persoane, şi mult mai insensibili la sensibilităţile celorlalţi, chiar dacă în zilele de astăzi tehnologia a evoluat aşa de mult, şi totul pare să se răspândească cu o viteză uluitoare.  

Totul mi se părea o schimbare perpetuă, nicidecum întrebare, iar când simt că totul doar pluteşte, pe acolo, pe undeva, prin spaţiu şi timp, stau, îmi aprind o ţigară şi aştept. Simţeam cum plutesc şi zbor spre cer, spre stele. Parc-ar fi fost un vis visat şi-mi dădeam seama că oamenii nu par cei mai fericiţi, iar sentimentul de apăsare plutea în aer şi constatam că, pe cât totul pare c-ar arăta cât mai perfect, pe atât oamenii zâmbeau tot mai puţin.  

După câteva amabilităţi schimbate cu unii dintre amicii care-i aveam în listă la acea vreme, am închis calculatorul şi m-am îndreptat spre pătucul meu…Pierdută în amintiri, stăteam întinsă pe pat cu ochii pe tavan, încercând să definesc ceea ce mă măcina în gând. Şi deodată am simţit cum pluteam spre un El, spre ceva ce îmi doream de multă vreme. Pluteam, iar pleoapele mele refuzau să se deschidă, să privească din nou aceeaşi rutină, încă o zi care nu o să aducă nimic deosebit în viaţă …  

Nu simţeam nimic deosebit. Doar că va mai trece o zi din viaţa mea şi deodată m-am pomenit întrebându-mă retoric: oare când începi să-ţi dai seama că te-ai maturizat? Că gândeşti şi te porţi altfel, mai în ton cu vârsta ta? Aproape că rămăsesem fără idei, fără cuvinte şi fără răspunsuri…  

Ar fi fost ciudat să nu îmi fie dor şi mie, de un El, chiar şi imaginar. Atunci însă, îmi era dor de ceva şi nu ştiam, dar ştiam sigur că nu era nimeni pe lângă mine, care să-mi vadă disperarea mută din priviri, şi tare mi-ar mai fi plăcut şi mie să simt în trupu-mi brăzdat de chinuri multe, şi un mic, un firav tremur de dor , ca să ştiu şi eu cum este.  

Nu înţelegeam de ce în mintea mea apărea atunci acel El, cu un chip încă nedefinit, dar un EL! Să se fi întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopţii, în acel vis care începe acolo unde sfârşeşte reveria, şi unde sufletul şi lumea, amestecate în una şi aceeaşi atârnare, rătăcesc ignorând frontierele şi determinările?  

N-aş putea să vă spun foarte exact, dar s-a întâmplat în sfârşit să sparg acea carapace de unde şi mister care mă ţineau captivă, când s-a întâmplat să-mi aplec chipul peste chipul adormit al bărbatului iubit, dureros de real şi mai adevărat ca niciodată. Ore în şirîl priveam cum doarme. Întins pe spate, mâna stângă lipită de trupul relaxat, dreapta îndoită deasupra capului, cu degetele răsfirate pe pernă. Întotdeauna respira atât de uşor şi din când în când, cu o ritmicitate aproape previzibilă, iar buzele uşor întredeschise schiţau un zâmbet vag, ce se vroia aproape perceptibil. Atunci ştiam că visează, şi că-mi şopteşte abia perceptibil, acel, " TE IUBESC!”  

Este momentul în care mă strânge tare în braţele sale şi-mi şopteşte prin întuneric "nu-ţi fie teamă, iubit-o!" Niciodată însă, n-am fost atât de aproape de el parcă ştiind că va fi ultima noapte, niciodată veghindu-i somnul ghemuită lângă umărul lui.
A trecut un timp, nu s-a schimbat nimic şi mi-am spus că trebuie să mă aplec să-i sorb respiraţia, s-o unesc cu a mea şi să pătrund în visul lui, eu care nu pot exista decât prin efortul imaginaţiei sale. Eram foarte aproape de el, privindu-l în continuare intens, fremătând în adâncurile mele, de teamă, nerăbdare şi ceva mult mai subtil şi întunecat decât simţisem vreodată sau aş putea descrie prin cuvinte.
 

Îmi doream cu disperare să se trezească, îmi doream cu aceeaşi disperare să n-o facă şi să prelungesc la infinit secundele de aşteptare. Dar eram deja în intimitatea viselor lui. Ştiam că îmi simţise prezenţa, şi în clipa în care s-a răsucit din torentul somnului spre mine, când braţul lui stâng mi-a cuprins mijlocul, trăgându-mă spre el, obligându-mă să mă aplec mai mult şi să mă lipesc de el, am început să tremur. Am lăsat pleoapele să-mi acopere ochii ştiind că era rândul lui să mă privească. Clipe măsurate prin imperceptibila apăsare a degetelor pe pielea întinsă a spatelui curbat.  

Extrema lor tensiune, concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască din trupul meu o posibilitate inedită a cărnii, mai adâncă şi mai fericită decât orice plăcere deja încercată.  

Mi-am deschis ochii şi nu ştiu cât am stat aşa, nemişcaţi, cufundaţi în obscuritatea străvezie a camerei, căutând iscoditori întrebări şi răspunsuri unul în privirea celuilalt, eu, aplecată peste obrazul neliniştitor de serios, el continuând acea explorare a trupului meu, doar prin degetele întinse peste pielea fierbinte. Percepeam tot mai acut această apropiere şi-atunci m-am aplecat şi l-am sărutat. Nu sărutul umed şi animalic care ştiam că va urma mai târziu, ci buzele plimbate peste buze, peste pleoape, peste fiecare milimetru al chipului său, coborând spre gât, acolo unde sângele zvâcnea puternic, din ce în ce mai puternic. Apoi m-am îndreptat spre scobitura caldă a claviculei, ce avea impregnata mirosul lui atât de plăcut simţurilor mele.  

El, impregnat în nări cu al meu parfum, parcă ochii-i nu-i mai erau de ajuns, mirosul nu-i era suficient, aveam nevoie amândoi de toate simţurile noastre, reunite, pentru a ne descifra trupurile învăluite în mreaja veşmintelor, care devenise inutile.
Trebuia să pipăie şi să guste, să audă vocea pe care o cunoştea, vorbind în şoaptă, cu tandreţe, despre vise şi dorinţe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcuşul răvăşit, era atât de ameţitoare gura care în sfârşit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate şi gât.
 

Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor şi până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopţii, în acel vis care începe acolo unde sfârşeşte reveria şi unde sufletul şi lumea, amestecate în una şi aceeaşi atârnare, rătăcesc ignorând frontierele şi determinările?  

Noaptea se potolea saturată de senzualitatea animalică a tăinuitelor fantasme şi el se întinse pe pat, cu mâna stângă lipită de trupul relaxat, cu dreapta îndoită deasupra capului, cu degetele răsfirate pe perină. Respira uşor şi din când în când, cu o ritmicitate aproape previzibilă, buzele uşor întredeschise schiţau un zâmbet vag, abia perceptibil. Atunci, ştiu că o visă pe ea. Şi niciodată un vis nu i s-a mai dăruit cu atâta intensitate ca în noaptea aceea dinăuntrul nopţii...şi de aceea credem că visele, uneori, se pot transpune şi în realitate.  

Mai târziu visul meu s-a transpus şi în plan real, n-a fost doar un vis căzut în abis! A fost unul dintre visele cu care-am mai adăugat un capitol la povestea mea de viaţă. Fiecare ne scriem povestea noastră de viaţă în fiecare zi, şi cu fiecare zi pe care-o petrecem…singuri, sau în compania altora dragi nouă, dar ne-o scriem, şi totuşi, unii dintre noi, poate c-am da ani de la noi pentru a ne afla povestea întreagă a vieţii, nu-i aşa?!  

 

Îţi mai aminteşti? Eu n-am uitat!  

Pentru că aşa ne-a fost dat,  

Să intri din eter în viaţa mea…  

Şi ce-am trăit să nu putem uita!  

 

Mariana Dumitrescu.  

Bucureşti, 10.09.2011  

 

Referinţă Bibliografică:
O himeră-n noaptea târzie. / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!