Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Mariana Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Visul unei nopţi ... târzii!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

M-am trezit cu lacrimi pe faţă şi cu norii cenuşii într-un surâs! Am continuat să păşesc învăluită de ceaţă, până când aburii parfumaţi ai cafelei tari şi-au spus cuvântul, reuşind astfel să mă trezească.  

Priveam atentă vaporii de fum ai licori fierbinte, cum se ridică-n jurul meu, şi mă minunam cum de puteau fi atât de albi, şi cum aveau puterea să mă poarte pe aripi de vise, vise ce încă le mai purtam în suflet. Deodată din sertăraşul cu amintiri al sufletului, inima se rupse ca un val, se agită ca vântul, şi se dezlănţui ca o mare furtunoasă, aidoma fumului de ţigară.  

Părea atât de prăfuită…şi deodată, dragostea dispăru precum un fum în ceaţă .Un ecou al gândurilor îmi zdrobi timpanul, iar cafeaua neagră, avu darul de-a mă readuce cu picioarele pe pământ când am simţit că-mi curge prin vene, şi i-am simţit gustul atât de amar şi fierbinte, dar atât de plăcut sufletului meu.  

Ador cafeaua proaspătă, fierbinte. Îmi şi place, dar o şi urăsc! Ce paradox, nu-i aşa? Am destule momente când plăcerea aceea… de a o servi fierbinte, mai mereu o asemuiesc cu blânda atingere a celui drag, când mai vreau deşi m-am săturat, şi-atunci iar îmi amintesc de ceea ce tu mi-ai spus cândva:  

am să pătrund pe fereastra deschisă a sufletului tău, dimineaţa când zorii se vor revărsa, iar visele vor începe să-şi piardă strălucirea împletindu-se cu realitatea.  

Am să pătrund în sufletul tău ca să-ţi preschimb visările în adevăr , ca să te iubesc , să te alint, şi să-ţi arăt ce frumoasă poate fii viaţa doar cu un singur zâmbet. Apoi am să cobor pe raza gândului meu bun în inima ta, şi uşor, abia simţit am să-ţi presar iubire, şi-am să te trezesc la viaţă.  

O viaţă în care iubirea este culoarea principală pe care ne-am putea broda frumos, covorul vieţii, şi singura cale pe care doi oameni care-şi dăruiesc sufletele unul altuia, pot merge cu degetele înlănţuite şi sufletele deschise.  

Am să pătrund în sufletul tău ca o miresmă de trandafir abia înflorit să-ţi ameţesc toate gândurile rele, am să le gonesc , ca să rămână loc în sufletul tău doar pentru iubire. Apoi am să alunec ca un gând în mintea ta, neştiut , dar care să sădească şi rodească în tine dorinţa de dragoste.  

Te vreau doar pentru mine şi de aceea voi încerca să vin în zori de zi, când noaptea se îngână cu ziua şi mă voi aşeza la fereastra sufletului tău , şi te voi chema atât de dulce, încât vei uita de tine iar simţurile tale, toate, vor alerga către mine. Voi veni în fiecare dimineaţă să-ţi şoptesc că te iubesc, până când sufletul tău va fii prea plin de mine să mai poată simţi şi altceva, apoi voi rătăci prin visele tale până ţi le voi preschimba în realitate.  

În fiecare dimineaţă voi pătrunde prin fereastra deschisă a sufletului tău, până când te vei trezi şi o vei închide oprindu-mă pentru totdeauna cu tine, doar ca să te iubesc.  

Amintindu-mi acum toate aceste gânduri ale tale, mi-ar place să te pot atinge, precum ating acum ceaşca de cafea fierbinte, dulce amăruie, şi să te sorb uşor, să te savurez în voie, dar zâmbesc,căci mă doare această depărtare, chiar dacă gândul mi-e la tine şi când te ţin în braţe, şi când simt durere.  

Eşti departe, dulce şi amar, dar fierbinte întotdeauna, eşti o trăire, o moleculă vie care-mi face sufletul să vibreze ori de câte ori gândul şi visul mă poartă pe ale lor aripi nevăzute spre tine... şi când buzele noastre se ating uşor iar în priviri, lacrimile se topesc de la căldura inimii.  

Plouă şi e urât afară, poate mai târziu, cine ştie, de după cerul înnourat se va ivi şi prima rază de soare ca să nu mai simt atât de puternic răceala ce demult s-a instalat în sufletul meu. Deschid fereastra larg, dau perdeaua la o parte şi privesc cerul cenuşiu, dar care parcă nu vrea să promită a elibera măcar o rază subţire de soare şi-atunci îmi spun c-ar fi mai bine să tragem fermoarul sufletelor şi să ne legăm cu şireturile mâinile gândurilor întinse.  

Cerul plânge, dar nu cu ochii, ci cu norii lui ceţoşi. Privesc cum îmi fuge umbra şi tălpile mi se topesc în zori, se scurg vise amăgitoare pe fruntea mea de stele unde mi-am aşezat privirea în iarba încă verde a verii. Nu cred că-ţi vei putea imagina cum se scurge, cum aleargă şi cum îmi lasă trupul sfâşiat şi sufletul încărcat o astfel de noapte sau un astfel de vis! Şi totuşi nu pot face să nu mă gândesc când mă trezesc că într-o zi voi constata că viaţa mi s-a scurs pe lângă mine, a gonit cu o viteză de neimaginat, imposibilă şi extrem de nemiloasă.  

Nu voi putea face astfel încât să nu observ cu oarecare dezamăgire în suflet că momentele cele mai intense, îmi vor fi părut ieri întâmplate, şi atunci cu siguranţă voi simţi că nimic nu va fi şters durerea şi plăcerea, gustul sau mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei şi exaltarea aceea de nedescris în cuvinte, a fericirii când iubeşti şi te simţi iubit. Atunci, regretul pasiunilor neîmpărtăşite sau neexperimentate, ori nerezolvate şi bucuria momentelor unice cu sentimentul că viaţa este atât de lungă, şi că poţi face atât de multe şi n-ai făcut la timpul lor, toate îţi vor arăta disconfortul care sălăşluieşte în sufletul tău, că nu le-ai făcut atunci când ar fi trebuit.  

Dar oare câţi vor şti sau îşi vor putea da seama, că de fapt, tu n-ai făcut-o din diverse temeri care la acea vreme au pus stăpânire pe sufletul tău. Din păcate toate acestea ne vor lăsa un gust mult mai amar ca al cafelei pe care o savurăm în dimineţile când suntem singuri, şi gândul doar ne poartă acolo unde nici n-am bănuit c-am fi fost în stare să ajungem vreodată!  

Nimic mai adevărat că atunci când suntem tineri, viaţa ni se poate părea o lungă călătorie şi că avem timp suficient pentru a ne atinge ţintele dorite, sau avem timp destul şi pentru iubire, pentru a iubi şi-a fi iubiţi. Nimic mai fals! Acum, am aproape 60 de ani, şi îţi pot spune fără urmă de tăgadă că viaţa este cea mai scurtă călătorie care ar trebui şi este atât de simplu ca să fie şi minunată.  

Depinde doar de noi, de fiecare în parte cum o percepem, şi ce anume ne propunem ca să putem avea un punct de pornire. Se spune că înţelepciunea vine odată cu vârsta, datorită experienţelor pe care le-am avut de-a lungul vieţii, mai mult sau mai puţin plăcute, şi-atunci din punctul de vedere al multora ar trebui să eman prin toţi porii înţelepciune.  

Însă ceea ce pot eu afirma acum cu toată convingerea, este că îmbătrânim şi ne dăm seama că nu există, sau nu găsim întotdeauna răspunsuri, ci doar poveşti! Ajungând în acest punct al vieţii mele, îmi dau bine seama, că cel mai bine pentru sufletul meu este să uit de întrebări, să uit de frustrări, să uit de tot ce-i rău şi să încerc să scriu doar poveşti frumoase.  

Cu siguranţă doar atât voi lua cu mine atunci când voi părăsi această lume şi amintirea celor dragi care mi-au umplut sufletul cu toate aceste comori incomensurabile.  

 

Mariana Dumitrescu  

Bucureşti, 03.07.2014  

Referinţă Bibliografică:
Visul unei nopţi ... târzii! / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!