Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Mariana Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Timpul ... o noţiune efemeră!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Timpul este ireversibil şi trecerea lui este dăunătoare celor care aleg să fie deprimaţi, singuratici, izolaţi de viaţă şi de frumuseţea acesteia, pentru că el se scurge în aceeaşi manieră şi pentru cei care optează pentru a fi plini de veselie, armonie şi optimism, cât şi pentru cei care din diverse motive nu pot depăşi pragul tristeţii şi al negativismului. Trecerea timpului este un motiv puternic de a ne reconsidera starea de spirit, de a conştientiza faptul că putem pierde momente, clipe minunate dacă nu ne revenim din mantia aceea descurajatoare în care ne înfăşurăm sufletele cu fiecare povară pe care i-o aşezăm în sertăraş.  

De aceea n-ar trebui să uităm nici o clipă că timpul poate fi o povară dulce pentru cei care se bucură de viaţă, pentru cei care aleg veselia, pasiunea, frumosul, iubirea şi speranţa, dar poate fi şi o povară extrem de chinuitoare pentru cei care nu mai ştiu să privească în aceeaşi direcţie cu ochii sufletului, pentru cei care au uitat să viseze şi să lupte pentru fericirea proprie şi implicit pentru bucuria şi fericirea celor din jurul lor.
 

Oameni buni, alegeţi zâmbetele în locul lacrimilor, alegeţi să fiţi optimişti în loc să fiţi negativişti, alegeţi prietenia în locul singurătăţii. Orice formă de frumuseţe în locul banalului, simplităţii, dar mai ales alegeţi iubirea în locul pustietăţii şi răcelii din sufletele voastre şi veţi fi mai fericiţi. Nu optaţi doar pentru a supravieţui trecerii timpului ci luptaţi pentru mulţumirea din sufletele voastre care este dătătoare de pace şi linişte.  

Când aveţi posibilitatea, alegeţi întotdeauna calitatea şi nu cantitatea momentelor trăite, alegeţi să savuraţi cu plăcerea interioară clipa sau momentul, nu alegeţi să vă înfruptaţi cu lăcomie din clipele şi momentele oferite pe tavă de viaţă. Cred că este mult mai frumos să alegem în a trăi cât mai simplu şi să iubim, curat şi sincer fiecare zi pe care am primit-o în dar.Este inutil să ne risipim energia gândind doar urât la adresa celorlalţi, despre noi sau despre viaţă, doar pentru că la un moment dat ceva nu a funcţionat exact aşa cum noi ne-am aşteptat.  

Nu cred că putem găsi scuze pentru ură, răutate, egoism , sau minciună. Nici un motiv din lume nu poate fi suficient de puternic pentru a ne încărca sufletul cu amărăciune, tristeţe sau negativism. În schimb, da, putem avea la îndemână o multitudine de motive pentru ca sufletul nostru să absoarbă şi ultima picătură a tot ceea ce este frumos, curat şi minunat din această viaţă. Iubirea, bunătatea, curajul, credinţa, blândeţea, frumuseţea sunt doar câteva dintre dezideratele care se pot transforma în picături necesare sufletului, care-i mereu însetat şi flămând după aceste frumuseţi.  

Într-o zi totul va putea căpăta sens şi veţi înţelege că dincolo de toate aceste resentimente , sufletul poate avea capacitatea de a-şi recăpăta puritatea şi frumuseţea pentru a-şi putea cicatriza toate rănile timpului şi ale luptelor duse în aşa fel încât, să ne poată fi mărturia tuturor reuşitelor şi răzbaterii prin tot acest desiş al vieţii. Doar el va singurul care ne va spune cu adevărat cum am avut puterea să înfruntăm cu stoicism şi răbdare toate furtunile cărora am fost nevoiţi să le traversăm prin viaţă..  

Sufletul astfel asanat ne va putea fi oază de linişte şi magie, unde ori de câte ori vom simţi nevoia, ne vom putem poposi în linişte fără teama că nu vom fi putut privi în interiorul nostru fără a ne jena în vreun fel sau altul. De aceea, nu există nici măcar un motiv plauzibil de a aduce în interiorul nostru nemulţumirile, dezamăgirile sau eşecurile noastre. Sunt de acord că toate aceste încercări ne-au fost date tocmai pentru a fi supuşi încercărilor, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să le permitem să se agaţe de noi ca nişte trofee şi să ni se instaleze în suflet.  

Cu toţii ar trebui să înţelegem că ele nu fac parte integrantă din noi, din ceea ce suntem, din viaţa pe care ne-o dorim şi că doar puterea şi credinţa ne pot ţine departe de aceste sentimente controversate. Astăzi ar trebui să punem bazele unui „ mâine ” , nu să ne cramponăm doar de imagini ale trecutului nostru. Trăind doar în trecut, nu vom putea pune bazele unui „ mâine ” sănătos, aşa cum ar trebui să ni-l dorim cu toţii. Acest „ mâine ” n-ar trebui să stăm liniştiţi şi să-l aşteptăm crezând că va fi altfel decât ne-am putea imagina, dacă nu vom putea lăsa trecutul acolo unde este. Stă în puterea noastră să-i dăm formă, conţinut şi culoare acestui „mâine” Doar de noi înşine depinde cum putem fi în stare să gestionăm şi să preluăm controlul, să luăm decizii, sau să trăim momentul. Creionul care ne trasează conturul vieţii noastre este ghidat de însăşi mâna noastră.  

Trebuie să avem tăria şi bunul simţ de a ne asuma răspundereafiecărei greşeli, fiecărei nebunii sau fiecărui sentiment, gând care nu s-ar afla în deplină concordanţă cu legile scrise sau nescrise ale firii. Cu mâna pe suflet vă pot mărturisi că aveam destule momente când simţeam că mă aflu la capăt de drum, şi că orice direcţie pe care-aş fi ales-o pentru a mă îndrepta, nici una dintre ele nu mi-ar fi adus liniştea aceea pe care eu o căutam atât de mult.  

Aveam momente când simţeam c-am investit foarte mult, pentru că aveam foarte multe de oferit, numai că unii dintre cei cu care interacţionam mi-au arătat că fusese cea mai proastă investiţie pe care-o făcusem. Şi ştiţi de ce? Se pare că oamenii se tem să mai iubească! Parcă se tem să mai fie fericiţi, şi-atunci preferă să trăiască singuri şi deşi au nevoie de ajutor uneori, preferă totuşi să nu-l ceară nimănui!  

Preferă să trăiască într-o lume goală, singură şi rece, o lume parcă din ce în ce mai tristă! Oare de ce nu vor oamenii să înţeleagă că fără de iubire, ei se acresc şi devin nişte maşinării, nişte mecanisme. Îmi vine uneori să le strig în gura mare şi să-i rog respectuos să se aplece mai mult asupra interiorului lor pentru a-şi deschide sufletul, şi să vadă că viaţa trebuie şi merită cu adevărat trăită, dar mai ales să-şi dea seama că  

nu putem trăi fără oameni, printre oameni!  

Şi eu m-am simţit părăsită de puteri de foarte multe ori, tot de-atâtea ori simţeam că direcţia înspre care mă îndreptam nu era tocmai cea nimerită,ba chiar aveam impresia că nu mai aveam puterea de-a mă îndrepta nicăieri. Dar aveam multă dragoste de oferit, ştiam că pot face oamenii să se iubească, să zâmbească, să se trezească dimineaţa şi să simtă că pot privi lumea cu o linişte anume şi să mulţumească zorilor pentru mireasma lor!  

Ştiam că oamenii au nevoie să fie alături unii de alţii ca să se susţină reciproc, dar mai ales simţeam când cineva avea nevoie de un pahar cu apă, fără să mi-l fi cerut dinainte, iar pentru acest lucru eram şi încă mai sunt în stare şi acum să merg până la capătul pământului dacă este nevoie, ca să i-l pot oferi pentru a-şi ostoi setea sau a-şi umezi buzele uscate…De aceea ori de câte ori am traversat prin toate furtunile stârnite de viaţă, am încercat cu toată puterea fiinţei mele să mă încarc cu energie pozitivă, pentru că eram conştientă că doar ea îmi putea oferi echilibrul de care aveam nevoie în acele momente.  

De aceea am încercat, atât cât îmi stătea în putere, să mă înconjor doar de oameni frumoşi şi maturi pentru că simţeam, că doar ei îmi pot influenţa în mare parte gândurile mele. M-am întristat, am îndurat, am suferit foarte mult şi am plâns şi eu. Uneori poate chiar mai mult decât oricare alt om, dar am încercat pe cât mi-a stat în putinţă să înlătur din sufletul meu tot ceea ce a fost murdar sau am crezut că nu se pliază sufletului meu. Acum regretele, toate dezamăgirile sau erorile care au făcut parte din viaţa mea, fac parte dintr-un „ ieri ” pe care l-am uitat.  

Am şi avut poate noroc din acest punct de vedere, pentru că Dumnezeu a dorit ca eu să lucrez în cadrul uni colectiv de oameni minunaţi, cu multă dăruire în tot ceea ce fac şi-şi propun şi care prin eforturile lor deosebite, încearcă să mulţumească în măsura în care timpul, locul, profesia le permite, pe toţi cei cu care vin în contact, prin consilierile pe care le fac cu foarte mult profesionalism şi suflet. Interacţionând cu ei zi de zi, am putut avea ocazia să mă pot perfecţiona profesional, dar mai ales să învăţ să-mi privesc fără de teamă interiorul, iar când dau de greu să ştiu cum să merg mai departe.  

Ei, şi nu numai, m-au învăţat să-mi îndrept privirea către lucrurile şi oamenii frumoşi din viaţa mea, să mă axez mai mult pe clipa prezentă, sau în locuri unde mă pot regăsi şi identifica cu mai multă uşurinţă, şi-au dat valoarea reală vieţii mele, iar pentru toate acestea azi le mulţumesc! Momentele frumoase, chiar dacă sunt mai puţine, pentru mine sunt nepreţuite, şi de aceea încerc să mă bucur cât mai mult de ele. Ştiu că timpul este efemer, este ceva pe care poţi doar să-l simţi şi să te bucuri de trecerea lui, dar pe care nu îl poţi opri şi nici nu-l mai poţi întoarce.  

Încerc să mă bucur de prezenţa oamenilor pe care îi iubesc şi pe care îi respect, fiindcă ştiu că totul este trecător şi de aceea port în sufletul meu, doar certitudinea pe care Dumnezeu mi-o oferă „ astăzi ” , nu „ ieri ” şi nu „ mâine ”. Toate acestea îmi sunt conferite de gândurile şi sentimentele pozitive, de mintea clară şi aerisită, şi de inima uşoară şi caldă pe care mi-o port cu mândrie peste tot şi în toate câte le percep şi fac. Nu, nu-mi este teamă de ziua de mâine, de clipa care urmează să vină , dar pot spune că simt o oarecare nelinişte la tot ce va reprezenta viitorul în sine.  

Poate că este o nesiguranţă pe care o simţim şi o trăim cu toţii, sau poate că e doar un sentiment solitar. Oricum va fi, importantă este ziua de astăzi, cu tot ce ne rezervă ea, cu suişurile şi coborâşurile ei, dar mai ales cu toate elementele ei de surpriză şi suspans, cu toată candoarea pe care ne-o oferă, pentru că acest timp dragii mei, nu se măsoară în bătăile ceasornicului, ci mai degrabă ar trebui să-l măsurăm în bătăi ale sufletului, pe care trebuie să învăţăm să ni-l preţuim fiecare dintre noi la justa sa valoare.  

Pace şi lumină în sufletele voastre şi drum cât mai drept în viaţă!  

 

Mariana Dumitrescu  

Bucureşti, 25.06.2014  

Referinţă Bibliografică:
Timpul ... o noţiune efemeră! / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1272, Anul IV, 25 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!