Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Mariana Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Omul din vis...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sunt momente când sufletul doreşte să simtă un alt suflet alături, şi care să primească totul unul de la altul.Un suflet cu care să împarţi şi necazurile şi bucuriile, cu răbdare şi înţelegere şi cu credinţa că Dumnezeu îţi dă tot ce-i ceri şi tot ce meriţi.  

Poate că cine ştie, acum în toamna târzie a vieţii mele va apare cineva care să-mi deschidă uşa sufletului şi să-i permit să păşească de mână cu iubirea.Voi mai îndrăzni oare să sfidez raţiunea şi să mă mai las pradă acelei frumoase feerii şi să mai iubesc aşa cum o pasăre iubeşte zborul şi libertatea sau aşa cum albina iubeşte floarea, iar el să fie infinitul meu magic.  

Mi-ar place să-mi găsesc credinţa mea în el şi în fiecare noapte să mă cobor în sanctuarul viselor sale, unde să-i clădesc lăcaş de marmură, împodobit cu petale de trandafiri pe care să valseze picături de rouă, izvorate din doi ochi verzi-albaştri atât de minunaţi când se simt protejaţi şi mângâiaţi.  

Mi-ar place ca doar în braţele sale să descopăr o lume nouă şi să găsesc o altă definiţie a fericirii, ca să învăţ să respir un alt aer şi să pot zâmbi din nou sub un alt cer, un cer al iubirii şi-al fericirii mult aşteptate şi atâde de mult râvnite. Sub un astfel de cer mi-ar place să-l strâng mereu la piept şi să fie al meu iubit. Mi-ar place să cred, să sper, că n-ar înceta vreodată să mă iubescă.  

Şi asta doar pentru că dacă nu s-ar întampla aşa, aş avea senzaţia că atunci toată natura s-ar ofili iar păsările n-ar mai cânta, pentru că toate ar fi într-un mare doliu. Nu i-aş cere decât un colţişor din inima sa, unde m-aş putea cuibări pentru o clipă, ca să mă lase apoi în tăcere să mă pierd.  

Mi-ar place să-l pot face fericit pentru că sunt plină de dor. Ştiu că iubirea este cruntă şi uneori doare, numai că atunci când îi văd obrazul noaptea în somn, iar inima-mi bate cu disperare şi când mă trezesc dimineaţa, chipul său nu-l mai zăresc şi pe buze-mi stăruie mereu aceeaşi întrebare, ce este iubirea oare? Şi ca de fiecare dată nu am nici un răspuns normal, firesc !  

Ea poate fi un cântec, s-au poate fi o gingaşă floare, s-au clipe trăite între aievea şi vis, între speranţă şi disperare. Mi-ar place ca dimineaţa, atunci cand mă trezesc, să-i pot spune...  

BUNA DIMINEATA SOARE! Dar nu simt în mine decât un gol imens .  

M-am gândit bine! Dacă atunci când deschizi ochii şi întunericul norilor domină cerul, chiar dacă afară-i încă un ger cumplit şi nu ştii ce îţi mai poate aduce încă o zi, dar ai langă tine un om alături de care să te bucuri, sufletul îţi poate fi linistit şi împlinit pentru că-i cel mai scump om din lume şi-i al tău!  

Ce blândă fericire îţi poate inunda sufletul şi viaţa alături de un astfel de Om care ştie cum sa-ţi aducă atâtea bucurii inimii şi care mai ştie cum să te înţeleagă, prin însăşi înţelepciunea inimii şi a unui mare, mare suflet, pe care-l are. Iar mi-am amintit de gustul amar al clipelor de singuratate!  

Acea singuratate de care parcă nici nu doresc să mă despart şi de clipele când nu am cui să mă împart atunci când timpul mă înconjoară doar cu tăcere şi rămân doar cu tristeţea.  

Uneori când merg pe stradă şi văd perechi, perechi de îndrăgostiţi ţinându-se de mană, mă simt ca un trandafir, şi mă usuc pe picioare de dorul inimii, care simt că n-o mai am întreagă ci este doar o jumătate de inimă.  

Au fost anii în care mi s-a părut că refuz cu încăpăţânare ca cineva să păşească în viaţa mea! Ani în care n-am permis ca omul visului meu, să mă înţeleagă, să mă iubească aşa cum sunt eu, copilăroasă cu lumea, cu lacrimi şi cu bunătatea inimii care ştie să împartă, chiar dacă nu are.  

Ştiu că dragostea vine singură fără să o ceri, şi că dragostea îţi oferă cele mai frumoase clipe, că trebuie să lupţi pentru ea şi s-o cucereşti , dar cel mai important lucru pe lumea asta este s-o cauţi!  

Omul din vis îl văd în parc şi mă simt ca niciodată ! Este singur şi parcă stă şi-aşteaptă. Nu ştiu la ce se gândeşte, dar uşor mă apropii de el ca să-i spun un vis de-al meu, şi-i observ repede, în colţul buzelor un zâmbet şăgalnic!  

Bine-ai venit în viaţa mea iubite ! Eu te doresc mai mult decât oricând ! Sărută-mă, să ne iubim ca doi nebuni, ca două vise-n vânt, iar primii zori de zi să ne găsească aşa cum eu aş vrea mereu să fie. Îmi doresc atât de mult, dimineţi pline de noi în care să mă trezesc peste noapte, privind la omul iubit, cel care doarme lângă mine şi să-mi pot şopti mie însămi; e EL!  

Să mă încălzească cu privirea sa, să-l încălzesc cu privirea mea, şi apoi să-l învelesc cu mult drag la adăpostul sufletului meu. Să-l văd cum respiră egal, respirându-mă ! Ştii, când fiecare dintre noi are bucuria celuilalt, somnul este o existenţă fără machiaj şi control. Omul este în noi, în puritatea noastră.Când dormi cu cineva drag, stai în câmpul lui, te linişteşte, te împlineşte, te pierzi, e acolo, şi trebăluieşte la temeiul fiiniţei celuilalt ca să-i fie bine.  

Respiri cu el, îi simţi inima bătând, florile copacilor miros a primăvară în toată casa! Şi ce poate fi mai minunat decât să poţi pune mâna tandru pe pieptul celuilalt, să îl ţii strâns, să ştii că e acolo, e viu şi toţi porii ţi-i simţi pierduţi prin catifeaua pielii, apoi să te linişteşti şi să adormi la loc.  

E fiinţa de linişte, deşi tu ştii că trezindu-se, poate deveni conştientă de comportamentul şi reacţiile când trezia e aceeaşi tandreţe, şi simţi cum te încalzeşti şi soarele e în palmele amandorora. El a luat din strălucirea bucuriei de a-l vedea pe celălălt, ca o mulţumire că eşti, şi nu eşti singur, eşti în el; trăieşti şi ziua e dorinţa de a fi, iar seara nu vrei decât să îl ţii în braţe, să te liniştească egalul unei respiraţii cu a ta, pentru că în timp, fără voie, respiraţiile să poată deveni la unison, egale unele cu altele.  

Atunci visezi cu ochii deschişi, iar când lumina îşi va întinde perdeaua ei peste tine, dorind să ne trezească, noi abia atunci am vrea să fim acoperiţi de ea şi cu blânda fericire, ea să ne-văluiască!  

Cineva, cândva îmi spusese că sunt ca o operă de artă pe care o vor toţi, o critică, alţii o mâzgălesc din invidie, iar unii o au şi nu înţeleg ce e! Şi toate acestea, pentru că cel care a creat toate acestea în lumea asta, mi-ar fi dat mult prea multe, iar pentru mine ar fi fost o povară prea mare pe care n-am să pot s-o duc până la capăt. Şi în parte aşa a fost, şi încă mai este!  

Atunci , la vremea acea nu prea înţelegem multe din tot ce-mi spusese, dar mai apoi, după trecerea anilor începusem să înţeleg tot mai mult şi tot mai mult, începusem să-i dau dreptate în tot ceea ce exprimase atunci despre mine, deşi mă simţisem ofensată la acea vreme.  

Timpul mi-a dovedit câtă dreptate avusese acel om când îşi asumase răspunderea de a-mi analiza chipul, mişcările trupului, atitudinea faţă de ceilalţi, reacţiile la afirmaţiile positive, s-au negative, totul!  

Fusesem pentru el o fereastră deschisă şi-i fusese atât de uşor să mă citească, încât eu nu puteam înţelege cum o putea face cu atâta discernământ, dar mai ales fără să fi avut cu el un contac vizual foarte mult timp.  

Ce puţin îi fusese de ajuns pentru a-mi face această radiografie a profilului meu. Bineînţeles că încheierea lui a sunat cam aşa; reproduc textual ceea ce mi-a spus atunci, pentru că am şi acum în memorie acele cuvinte, căci ele mi-au amprentat sufletul.  

“Ţi-am spus toate acestea pentru că citesc în sufletul tău, că încă mai poţi iubi, pentru că ai nevoie să te dărui ca sa poţi fi tu, cea căreia trebuie să i se întoarcă nu numai binele făcut , dar mai ales să-ţi dai seama că nu a fost degeaba. Eşti o torţă frumoasă, nu pe afară, corectibilă, ci înăuntru, unde un deşert cu cactuşi stă la vecinatatea unui crâng înflorit primăvara. Maria… tu ai şi vei avea ce povesti lumii, dar ţie cine îţi povesteşte sau îţi va povesti despre tine?! ”  

Şi astfel am reuşit în timp să învăţ, că-n viaţă contează foarte mult ca raportarea la planurile făcute să aibă reflexie în viitor, având bazele puse în prezentul creeat pe scheletul trecutului.  

De aceea mizez în mod deosebit pe modelul de valori care uneşte în atitudini. De fapt, cred că este modelul a doi oameni care vor să construiască pe respect şi încredere reciprocă ceva frumos şi trainic, şi îşi doresc cu toată puterea finiţei lor. Acest vis al lor fiind dictat doar de dragostea care să le conducă paşii înspre undeva, acolo unde şi-au dorit împreună să ajungă.  

Nu pledez pentru nimic acum în mod special, doar că oamenii trăiesc iar bucuria amândurora, cînd se iubesc este altceva decât normalul instinctual. A iubi este o bucurie a zilei, a clipei care nu poate trece pe lângă tine!  

Trăieşti în tine pe celalalt, iar confirmarea zilnică este dovada dăruirii, şi cu timpul, trupul mult ştiut, nu mai este o problemă de cunoaştere, curiozitate, ci necesarul fără de care nu poţi visa, vibra, încărcat pentru zilele de stress de afară. Cu alte cuvinte te confunzi cu el, îl ştii, îl vrei tot timpul, ca să fii liniştit şi să poţi eleva comunicarea zilnică prin vorbele gesturilor, prin căderea frunzelor, ca pe o poezie trăită în doi.  

În viaţă, nu trebuie să fie numai muzica frumoasă! Ea ar trebui să fie în fundalul vorbelor rostite, ea trebuie să acompanieze sunetele propriilor noastre cuvinte atunci când sunt încărcate de iubire şi pasiune. Este trecut de mult de miezul nopţii şi, camera este goală, curentul intră pe sub uşă şi linistea este de fapt căutarea altei linişti. Parcă prea multă linişte, parc-aş mai vrea şi-un pic de gălăgie venită din adâncul sufletelor care gânguresc, şi-n taina nopţii cu frenezie se iubesc!  

Noapte bună s-au mai bine zis...buna dimineaţa, suflete frumoase1  

 

Mariana Dumitrescu  

Bucureşti, 08.06.2014  

Referinţă Bibliografică:
Omul din vis... / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!