Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



Singuratatea!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cand vei intra pe pagina mea, te-aş ruga, din toată inima, să încerci să te descalţi de resentimente, şi să păşeşti desculţ, pentru că vei păşi peste sufletul meu cu ale lui cărări presarate cu petale şi spini.  

Poate te vei rătăci dar apoi te vei regăsi, ascultand subjugat freamătul  

din sufletul meu care vibrează în acorduri melodioase cu fiecare rând pe care-l vei parcurge. Aşa vei înţelege cu adevărat noima mesajului meu de prietenie, de tandreţe şi de iubire!  

Dar numai dacă-ţi va fi lesne să emani zambete de tristeţe, şi lacrimi de fericire, să iubeşti şi să dăruieşti fără gaj, şi să adulmeci inocent miresmele şi culorile anotimpurilor din sufletul meu fără de varstă, doar aşa mă vei putea înţelege pe de-antregul.  

Ştiu că vei tălmăci substratul însemnărilor mele, dar dacă vei privii cu ochii minţii şi ai sufletului bucăţile de peisaje ideale din viaţa ta, şi dacă vei crede că vor putea exista minuni inepuizabile, atata timp cât sădim cu puritate şi cu nobleţe bulbii de bunătate şi de speranţă în grădina sufletelor noastre atunci ma vei intelege...  

Încearcă ca asupra timpului să nu arunci vreo pedeapsă pentru că el îţi va răpi clipe, şi îl vei adula pentru că tot el îţi va dărui momente de neuitat! Acum sper să deschizi porţile tăcerii şi să laşi şi tu necuvântul să grăiască, şi să înaripezi gândul parfumat ca un înger. Să îl laşi să cutreiere printre pulberea de stele ca să sădească în vânt seminţele plantei pătimaşe care creşte în fiecare din noi…  

Nu pot decât să te îndemn să fii mereu tu însuţi, să zâmbeşti, iar dincolo de nori, să pictezi în culorile preferate curcubeul ce înseninează cerul fiinţei tale…  

Te aştept cu drag în ungherul meu cald de suflet şi nu uita:  

dincolo de poveşti de viaţă vei întâlni mereu oameni,  

dincolo de oameni vei descoperi şi gânduri…  

iar dincolo de gânduri vei găsi fărâme…  

fărâme de suflet, şi frânturi de credinţă…  

Puterea şi frumuseţea stau în NOI!!!…  

 

Ador macii! Şi abia aştep să vină anotimpul lor ca să înflorească! Când macii strigă a nesomn, când sufletul meu nebun de dor caută un alt suflet în care să-şi reverse toată iubirea şi dorinţa, atunci el, bărbatul acela cu suflet din flori se stinge şi se preface ca Luceafarul pentru a lui pământeană. Se preface într-o stea ca să-i poată descreţi fruntea în fiecare noapte.  

Asta seară… căutam cândva cu ochii minţii, si sufletul întins peste marginile aşteptării prietenia unui alt suflet. Deodată, gândul care caută somnul cu visuri al copilariei întâlnii un braţ de tătuc, al tătucului meu drag şi scump pe care atât l-am iubit dar care n-a trăit destul ca să i-o pot spune la timp şi în maniera în care s-ar fi cuvenit. S-a stins din viaţă tânăr, foarte tânăr, dar n-am uitat din el nici o părticică. Şi-acum îl port cu mine peste tot, şi-acum îi simt prezenţa când vine-n taină, şi sufletu-mi îndeamnă. Dar iată că am ajuns în Aprilie, şi se apropie sărbătoarea Învierii Mantuitorului Nostru.  

Ştiu că nu este nimeni care să mă ia în braţele lui şi care să-mi dea un sărut de noapte buna! Sunt doar eu seară de seară, eu cu mine şi cu propriile mele gânduri, nelinişti şi acest biet calculator care s-o fi plictisit de mult de toate poveştile mele. M-am plictisit eu de mine, darămi-te el! Mai în glumă, mai în serios vorbind, cred ca-nceput să-mi placă această singurătate, şi sunt conştientă că nu este bine pentru că această plăcere de a fi singură ar putea deveni o obişnuinţă în timp, şi exact asta nu mi-aş dori.  

Singurătatea este bună când ai ce să faci cu ea, dar n-am auzit pe nimeni pânăacum spunând c-ar fi bună la ceva! Cu atât mai mult cu cât, în nici un caz singurătatea nu-ţi poate ţine loc de iubire. Sunt un suflet liber…  

Dintr-odată simt cum inima-mi bate cu putere iar sângele-mi vine în obraji ca dintr-o rană mai veche care încă nu s-a cicatrizat.  

De unde oare toată această zbatere acum, de unde vine şi încotro se îndreaptă ea? Ce stă ascuns acolo în stăfundurile sufletului meu, şi-acum treptat, treptat vrea să iasă la lumină? Nu-i multă vreme de când am reuşit să fac puţină ordine prin sertăraşele sufletului meu.Sau poate aşa doar am avut eu impresia! Ştiu că mi-am mai lăsat multe pagini neterminate în suflet, mai ştiu şi că este plin de multe foi pe care-am vrut să scriu ceva sau poate doar le-am mâzgălit, apoi le-am rupt, le-am aruncat crezand că astfel el va fi uitat. Ce păcat!Mare greşeală am mai făcut procedând astfel, închizând oblonul şi ieşind. Acum toate acestea bat în obloanele lui, mă strigă, mă cheamă să am milă, şi să n-am teamă, să încerc să le scot şi pe ele la lumină. Dar cum să fac, cum să procedez să nu-mi mai fie teamă ? De-atâtea ori am fost rănită, de-atâtea ori dezamăgită, încât acum mi-e greu să mai pot spune c-aş mai putea cuiva permite să intre-n viaţa mea, păşind semeţ peste-al meu suflet care-i reconstruit din mii şi mii de bucăţi. N-ar fi nici cistit şi nici drept! De fapt ce mă desparte pe mine de tine, ce ne desparte pe amandoi? Distanţa, viaţa, oamenii, diferenţe de opinii, judecăţile de valoare pe care uneori încercăm să le emitem fără a ţine cont, că n-am venit pe această lume cu misiunea expresă de-a judeca comportamentul sau atitudinea cuiva, sau doar faptul că eşti o plăsmuire a minţii mele atunci cândse îngană ziua cu noaptea?! Ce-am fi noi fără imaginaţie, ce-ar fi un scriitor fără inspiraţie? Ce-am fi noi unii fără alţii? Ce sunt eu fără tine cel pe care te port în sufletul meu? Ce sunt eu fără tine şi fără de dragostea ta, dacă nu doar un trup veştejit, golit de conţinut şi care oricât s-ar strădui n-ar avea nimic de dăruit cu-atat mai mult de arătat!  

Dacă stau bine şi mă gândesc nimic din toate acestea nu ne despart! Noi singuri ne despărţim, unul de altul, pentru că nu reuşim să vedem de cele mai multe ori ce se află dincolo de zidurile pe care le-am ridicat între noi datorită atâtor considerente…Câtă vreme nu vom fi dispuşi să dărâmăm zidurile dintre noi, nu vom reuşi să vedem cu adevărat frumuseţea bogăţiilor care stă ascunsă-n sufletele noastre. Ne vom trezi bătrânifiind, că toată viaţa doar am visat la ceva sau la cineva, care în alte circumstanţe dac-am fi avut destul curaj la timpul potrivit, sau suficientă inteligenţă încât să trecem peste toate aceste obstacole imaginare, viaţa noastră ar fi fost cu totul şi cu totul alta. Mereu avem impresia că timpul le rezolva pe toate.Nimic mai neadevărat! Timpul trece, trece oricum, indiferent că noi am dori să ne implicăm sau nu în ceva! Numai c-ar trebui să nu ne mai fie atât de indiferent cum trece acest timp. Este al nostru, şi-ar fi trebuit să învăţăm până acum că vine o vreme în viaţa fiecăruia dintre noi când începe numărătoarea inversă, şi-atunci să vedem pe unde ne scoatem cămaşa! Dar nu fac nimic şi uite că m-a găsit dimineaţa asta ascunsădupă vreun vis alb, după secunde indecise, după nopţi nedormite, dupa regrete şi resemnare. Cel mai laş om este cel care simte, care vrea, care visează, care îşi imaginează iubirea, dar îi este frică. Frica de a vorbi. Ce om ar avea sufletul neted, fără râni, fără cuvinte nerostite?  

Până atunci, cred că lumea se rezumă la fuste scurte şi zâmbete false! Sânt zile în care mori pur şi simplu, zile în care uiţi că mai trebuie să respiri, în care inima uită să-ţi mai bată. Zile ca aceasta, când te simţi pustiit, gol, pierdut…Şi ce poţi face? Nu te poţi reîntregi. Nimic nu poate ţine locul unei om care obişnuia să-ţi alunge grijile doar printr-o îmbrăţişare.  

Nimic nu poate ţine locul unei om care reuşea să-ţi înlăture lacrimile cu lacrimile lui. Am noroc doar că Dumnezeu îmi mai trimite câte un înger în cale, înger în braţele căruia mă pot refugia măcar în vise…  

În fiecare an mă amăgesc să cred că voi putea ieşi dintr-o iarnă grea la fel cum am intrat în ea.  

Dacă primăvara ne creşte aripi şi ne înalţă până la cer făcând totul mai uşor de trecut, dacă explozia verii aşterne pe creştetele oamenilor doar miros de liliac şi trandafiri, toamna aceasta care va veni mă va seaca, şi fiecare frunză dusă de vânt va rupe câte-o bucată din sufletul meu, ca mai apoi iarna, durerile netrăite până la capăt să se întoarcă şi să mă usuce luând de mână singurătatea, şi iubind cuţitul destinului înfipt în mine.  

Am dorit şi eu cândva să pot construi cetăţi din ploaia blândă a fericirii în care să ne putem ascunde atunci când ne simţim pierduţi pentru eternitate…Dar cine ştie, poate ne vom fi soare şi ploaie de acum în colo pe veşnicie. E uşor să trăieşti în păcat cu trecutul tău sau al altcuiva, dar oare câţi dintre noi trăim împăcaţi cu trecutul nostru?  

Cum să lupţi pentru viaţă sau cum s-o trăieşti ? Aşa ne întrebăm zi de zi, când vedem că unii aleg cea mai uşoară cale ca să scape de greutăţile vieţii. Deşi pare un paradox, mereu stăm şi analizam ceea ce ne este oferit. Nu suntem în măsură să judecăm pe nimeni pentru că nimeni nu ne oferă dreptul acesta, dar uităm clipele frumoase imediat, uităm de scopul nostru, uităm că existăm…uităm să mai fim oameni.
Uităm că avem mereu de ales, că putem fi mai buni cu cei din jur, sau că putem fi noi înşine! Vrem să depăşim limitele vieţii, să fim perfecţi şi să fim mai presus de toţi şi de toate.
Uităm să dăm un sens vieţii, uităm să profităm de momente memorabile, să împărţim din căldura sufletească. Şi uităm mereu să fim oameni…
 

La finalul acestei lecturi eu îţi doresc să ai parte de o viaţă binecuvântată cu zâmbete, minuni...şi flori şi să sperăm în zile mai frumoase şi mai senine!  

 

Mariana Dumitrescu.  

Bucureşti, 23 Aprilie, 2014  

 

Referinţă Bibliografică:
Singuratatea! / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1209, Anul IV, 23 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!